Sfîntul Ignatie Briancianinov, Episcop de Stavropol (30 aprilie)

Acest mare dascăl al rugăciunii lui Iisus s-a născut în anul 1807, dintr-o familie de nobili ruşi, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înţelept şi evlavios, iubind mai ales liniştea, rugăciunea, slujbele Bisericii şi citirea cărţilor sfinte.

    În urma unei boli, tînărul Dimitrie părăseşte lumea şi, în anul 1826 intră în nevoinţa monahală, sub povăţuirea fericitului stareţ Leonida. Pentru smerenia şi ascultarea lui, tînărul nevoitor era iubit de toţi părinţii din mănăstire.

    În anul 1828 se stabileşte, împreună cu stareţul său, în obştea Mănăstirii Obtina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice din secolul XVIII. Primind tunderea monahală sub numele de Ignatie, a ajuns egumen la Mănăstirea Lapov. Apoi este numit stareţ la Mănăstirea Sfîntul Serghie, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viaţa duhovnicească şi a crescut mai mulţi fii sufleteşti.

    Dobîndind darul lacrimilor, al smereniei şi al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viaţă aleasă, arzînd ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toţi ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înţelepciune şi cîteva cărţi de zidire duhovnicească, arătînd tuturor calea dobîndirii sfintei rugăciuni a inimii.

    În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraş din Caucaz. Însă, după patru ani, din cauza bolii se retrage iarăşi la linişte, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulţi fii.

    La 30 aprilie, 1867, îşi dă duhul în mîinile Domnului, lăsînd în urmă numeroşi ucenici. Pentru sfinţenia vieţii lui, Sfîntul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire tot la 30 aprilie.