Cu putin timp inainte de miezul noptii (aproape de ora 12), preotul (la catedrale arhiereul, in manastiri staretul, iar la bisericile de enorie cu mai multi slujitori, protosul) aprinzand, de la candela de deasupra sfintei mese, o faclie mai mare si frumos impodobita, iese cu ea printre sfintele usi si, stand pe solee (sau intre sfesnicele imparatesti), inalta faclia cu ambele maini si rosteste cu glas mare chemarea:
Veniti de luati lumina!
Preotul rosteste aceasta chemare de trei ori la rand, indreptandu-se prima data catre credinciosii din fata, a doua oara catre cei din dreapta bisericii si a treia oara spre cei din stanga. Credinciosii din fata se apropie si isi aprind lumanarile lor de la faclia preotului si apoi unii de la altii (daca sunt mai multi clerici, ei isi aprind cei dintai facliile lor de la cel mai mare). Unde slujeste un singur preot, dupa ce a lasat faclia, el ia acum Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce si iese printre sfintele usi, iar inaintea lui merg paracliserii si cantaretii, purtand icoana invierii, cadelnita si sfesnice cu lumini aprinse (sau faclii) cantand cu totii pe glasul al 6-lea:
Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule, ingerii o lauda in ceruri si pe noi pe pamant ne invredniceste cu inima curata sa Te slavim.
La catedrale, manastiri si bisericile de enorie cu mai multi slujitori, cel mai mare ia Sfanta Cruce, primul dintre preoti Sfanta Evanghelie, altul icoana invierii, diaconii cadelnita, iar ceilalti slujitori mai mici (ipodiaconi, daca sunt) sfesnicele cu lumini aprinse; si asa, in sunetul toacei si al clopotelor si cantand cu totii: Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule..., se indreapta spre iesirea bisericii, mergand in frunte paracliserii (ipodiaconii ori credinciosii dinainte randuiti) cu sfesnicele, dupa ei cantaretii, avand si ei faclii aprinse in maini, dupa acestia diaconii, purtand cadelnitele in dreapta si faclii aprinse in stanga, apoi preotii cu Sfanta Evanghelie si icoana si la urma de tot protosul (la catedrale arhiereul) cu Sfanta Cruce. Toti credinciosii ies afara, iar in biserica nu ramane decat cel care trebuie sa aprinda candelele si sfesnicele; se inchid usile bisericii.
Iesind din biserica, clericii si insotitorii lor merg pe rand la locul din fata (din curtea bisericii), unde s-a pus din vreme o masa gatita si impodobita dupa randuiala; trecand cu totii prin partea dinspre miazanoapte a mesei, in ordinea in care au iesit din biserica, preotii se asaza in latura de apus a mesei, cu fetele spre rasarit, stand cel mai mare (arhiereul) in mijloc, iar ceilalti preoti in dreapta si in stanga lui, dupa vrednicia lor. Preotii pun pe masa Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si icoana Invierii, iar sfesnicele se asaza unul in partea de nord, iar altul in cea de sud a mesei (daca sunt sfesnice mici ele sunt puse pe masa, de o parte si de alta a Sfintei Evanghelii). Preotul (protosul) primeste cadelnita si, tinand in stanga Sfanta Cruce si o faclie aprinsa, cadeste Sfanta Evanghelie mergand pe rand in cele patru laturi ale mesei si apoi pe credinciosi; daca este un singur diacon, el sta cu faclie aprinsa in latura opusa, iar daca sunt doi diaconi, ei incadreaza pe protos stand unul in latura din dreapta
acestuia, celalalt in latura din stanga.
Terminandu-se cadirea, inceteaza sunetul clopotelor si al toacei, iar diaconul (in lipsa lui preotul, stand in latura de apus a mesei, cu fata spre rasarit)‚ glasuieste:
Si pentru ca sa ne invrednicim... si stand cu fata spre credinciosi, preotul (protosul) citeste Sfanta Evanghelie de la Liturghia Sambetei celei Mari, din Sfanta Evanghelie dupa Matei XXVIII, 1-16.
In vremea aceea, dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua cea dintai a saptamanii, au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul. si iata s-a facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, pogorandu-se din cer si venind, a pravalit piatra de la usa si a stat deasupra ei. si infatisarea lui era luminoasa ca fulgerul si imbracamintea lui, alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei care pazeau si s-au facut ca niste morti. Iar ingerul, vorbind femeilor, a zis: Nu va temeti, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit il cautati. Nu este aici, caci S-a sculat precum a spus. Veniti de vedeti locul unde a zacut Domnul. Duceti-va degrab si spuneti ucenicilor Sai ca S-a sculat din morti si iata va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo il veti vedea.
Iata, v-am spus voua. Iar ele plecand in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui. Dar cum mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat si le-a zis: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Mergeti si
spuneti fratilor Mei sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea. Iar pe cand se duceau ele, iata unii dintre pazitori, venind in oras, au spus capeteniilor preotilor toate cele ce s-au intamplat. Atunci ei, adunandu-se impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor si le-au zis: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe cand noi dormeam.
Daca insa se va auzi aceasta la dregator, noi il vom potoli si pe voi va vom face fara grija. Iar ei luand banii, au facut cum i-au invatat; si s-a raspandit vorba aceasta intre iudei pana in ziua de astazi.
Dupa citire, preotul (protosul) binecuvinteaza pe credinciosi cu Sfanta Evanghelie, apoi se intoarce si o asaza pe masa, iar corul (cantaretii) canta:
Slava tie, Doamne, slava tie.
Daca este un singur diacon, el trece acum in latura de rasarit a mesei, stand cu fata spre apus si avand in dreapta lumanare aprinsa; daca sunt doi, ei incadreaza pe preotul-protos, stand unul in latura de miazazi, iar altul in latura de miazanoapte a mesei, unul cu fata spre celalalt. Preotul (protosul) primeste in dreapta cadelnita aprinsa, iar in stanga crucea si o faclie aprinsa, si, stand cu fata spre rasarit si cadind in chipul crucii, intoneaza:
Slava Sfintei si Celei de o fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor
Cantaretii (corul): Amin.
Preotul (toti clericii, unde sunt mai multi slujitori) canta acum, cu glas mare, troparul, glasul al 5-lea:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le.
In timpul acesta incep din nou sa sune clopotele si sa bata toaca; dupa ce clericii au cantat troparul, corul (cantaretii si credinciosii) il repeta, cantandu-l de doua ori la rand. Apoi preotul (protosul), din locul unde a stat pana acum, cadind spre rasarit, rosteste cu glas mare si raspicat:
Stih: inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui si fugind de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
In timpul acesta preotul (protosul) trece in latura de miazazi a mesei (diaconul in cea de nord) si, stand cu fata spre nord, cadeste din nou si rosteste:
Stih: Precum se imprastie fumul si nu mai este; precum se topeste ceara de la fata focului.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Trecand in latura de rasarit a mesei (diaconul in cea de apus) si stand cu fata spre apus, preotul (protosul) cadeste din nou si rosteste:
Stih: Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se veselesc.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Trecand in latura de nord a mesei (diaconul in cea de sud) si stand cu fata spre miazazi preotul (protosul) cadeste si rosteste:
Stih: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Revenind in fata mesei, adica in latura dinspre apus (iar diaconul trecand in cea de rasarit), preotul cadeste din nou si rosteste:
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Preotul (protosul), din locul in care se afla si cadind, rosteste:
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Acum preotul (slujitorii) canta din nou, cu glas inalt:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand...
Iar corul (cantaretii) canta sfarsitul:
...si celor din morminte viata daruindu-le (Unii repeta de trei ori
acest sfarsit al cantarii).
Acum inceteaza sunetul clopotelor si al toacei, iar diaconul (unde sunt mai multi diaconi, protodiaconul) ori, daca nu este diacon, preotul rosteste, rar si limpede, ectenia mare:
In pace, Domnului sa ne rugam.
si celelalte, preotul incheind cu ecfonisul:
Ca tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii (corul): Amin.
Incep iarasi sa sune clopotele si sa bata toaca. Preotul (protosul) ia Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, iar ceilalti icoana invierii si cadelnitele si, mergand in aceeasi ordine ca la iesire, intra in biserica, incepand cantaretii sa cante Canonul Invierii.
Preotul (clerul) intra in Sfantul altar, punand pe Sfanta masa Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce; cel care poarta icoana invierii o asaza pe tetrapod (proschinitar sau iconostas), iar cantaretii, ramanand la locurile lor, in strane, continua cantarea Canonului invierii, precum se arata mai jos.
La bisericile cu mai multi slujitori, unul dintre preoti, care va fi randuit, incepe lucrarea Proscomidiei, iar protosul (la catedrale arhiereul), luand cadelnita in dreapta, iar in stanga faclie aprinsa si o cruce, insotit de diaconi, cadeste intai, in sfantul altar si apoi, iesind printre sfintele usi, in toata biserica. Atunci cand incepe sa cadeasca, in naos, spre credinciosii din dreapta bisericii, preotul (protosul) zice cu glas mare: Hristos a inviat!, iar credinciosii raspund: Adevarat a inviat! Aceasta se zice de trei ori la rand; asijderea se face si cand preotul cadeste spre credinciosii din stanga bisericii si apoi cand cadeste spre cei din pronaosul bisericii.
La bisericile cu un singur preot, acesta face el insusi cadirea mare, cum s-a aratat, iar dupa aceea incepe lucrarea Proscomidiei.
CANONUL INVIERII
Facere a Sfantului Ioan Damaschin.
Irmosul fiecarei cantari se canta de doua ori, prima data de clericii din altar si a doua oara de cantaretii din strana dreapta. Stihirile de la fiecare cantare se pun pe 12, inaintea fiecarei stihiri cantandu-se stihul: Hristos a inviat din morti; la sfarsitul fiecarei cantari se repeta irmosul, cantat de amandoua stranele impreuna.
Apoi se canta Hristos a inviat... (de trei ori) si se rosteste ectenia mica.
La inceputul fiecarei cantari preotul cadeste (unde sunt mai multi slujitori, cadirea o fac preotii de rand, iar la Cantarea a noua a Canonului cadesc diaconii); in timpul cadirii, atat preotii cat si diaconii ies si intra in sfantul altar prin usile imparatesti, care raman necontenit deschise.
Cantarea 1, glasul 1:
Irmosul:
Ziua invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, HristosDumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta. (de doua ori)
Hristos a inviat din morti.
Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a invierii. si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!
Hristos a inviat din morti.
Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure. si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta; ca a inviat Hristos, Veselia cea vesnica.
Apoi amandoua stranele, din nou irmosul (catavasia):
Ziua invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, HristosDumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica si preotul, ecfonisul: Ca a Ta este stapanirea si a Ta este imparatia si puterea si slava: a Tatalui si a Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 3-a
Irmosul:
Veniti sa bem bautura noua, nu din piatra seaca facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii, cel izvorat din mormantul lui Hristos, prin care ne intarim (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele de dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru Care s-a intarit.
Hristos a inviat din morti.
Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine: Insuti impreuna ma preaslaveste, Mantuitorule, intru imparatia Ta.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Veniti sa bem bautura noua, nu din piatra seaca facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii, cel izvorat din mormantul lui Hristos prin care ne intarim.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul rosteste ectenia mica si preotul, ecfonisul:
Ca Tu esti Dumnezeul nostru si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si puterea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Ipacoi, glasul al 4-lea:
Venind mai inainte de zori cele au fost cu Maria si gasind piatra rasturnata de pe mormant, auzit-au de la inger: Pentru ce cautati, printre morti, ca pe un om, pe
Cel ce este intru lumina cea pururea fiitoare? Vedeti giulgiurile cele de ingropare. Alergati si vestiti lumii ca a inviat Domnul, omorand moartea, pentru ca este Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce mantuieste neamul omenesc.
Cantarea a 4-a:
Irmosul:
La dumnezeiasca straja, de Dumnezeu-graitorul Avacum sa stea impreuna cu noi si sa arate pe ingerul cel purtator de lumina, care a grait cu mare glas: Astazi este mantuirea lumii, ca a inviat Hristos ca Cel atotputernic (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Parte barbateasca, ca Cel ce a deschis pantecele fecioresc, fost-a Hristos; iar ca om, Mielusel S-a chemat. si fara prihana a fost, Pastile noastre, ca Cel ce n-a gustat intinaciune; si ca un Dumnezeu adevarat, desavarsit S-a numit.
Hristos a inviat din morti.
Ca un mielusel de un an, Cununa cea binecuvantata de noi, Hristos, de voie pentru toti S-a jertfit, Pastile cele curatitoare; si iarasi din mormant a stralucit noua, frumos,
Soarele dreptatii. Hristos a inviat din morti. Dumnezeiescul parinte David inaintea chivotului umbrei a saltat jucand; iar noi, poporul cel sfant al lui Dumnezeu, plinirea inchipuirilor vazand, sa ne veselim dumnezeieste, ca a inviat Hristos, ca Cel atotputernic.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
La dumnezeiasca straja, de Dumnezeu-graitorul Avacum sa stea impreuna cu noi si sa arate pe ingerul cel purtator de lumina, care a grait cu mare glas: Astazi este mantuirea lumii, ca a inviat Hristos ca Cel atotputernic.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Diaconul zice ectenia mica si preotul, ecfonisul: Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 5-a:
Irmosul:
Sa mergem dis-de-dimineata si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului; si sa vedem pe Hristos, Soarele dreptatii, tuturor viata rasarind (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Milostivirea Ta cea nemasurata vazand-o cei tinuti in legaturile iadului, spre lumina se grabeau, Hristoase, cu picioare sprintene, laudand Pastile cele vesnice.
Hristos a inviat din morti.
Sa ne apropiem, purtatorilor de lumina, de Hristos, Cel ce a iesit din mormant ca un mire; si sa praznuim, impreuna cu cetele cele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Sa mergem dis-de-dimineata si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului; si sa vedem pe Hristos, Soarele dreptatii, tuturor viata rasarind.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca s-a sfintit si s-a preaslavit prea cinstitul si de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 6-a:
Irmosul:
Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; iar a treia zi, ca si Iona din chit, ai inviat din
mormant (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Pazind pecetile intregi, Hristoase, ai inviat din mormant, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei prin nasterea Ta, si ne-ai deschis noua usile raiului.
Hristos a inviat din morti.
Mantuitorul meu, Jertfa cea vie si nejertfita, ca un Dumnezeu, pe Tine insuti de voie aducandu-Te Tatalui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, inviind din mormant.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; iar a treia zi, ca si Iona din chit, ai inviat din
mormant».
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca Tu esti imparatul pacii si Mantuitorul sufletelor noastre si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,
acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Condacul, glasul al 8-lea
De Te-ai si pogorat in mormant, Cela ce esti fara de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai inviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicand femeilor mironosite: Bucurati-va! si apostolilor Tai pace daruindu-le, Cela ce dai celor cazuti ridicare.
Icos
Pe Soarele cel mai inainte de soare, Care a apus oarecand in mormant, intampinatu-L-au catre dimineata, cautandu-L ca pe o zi, mironositele femei si, una catre alta, graiau: O, prietenelor, veniti sa ungem cu miresme Trupul cel de viata purtator si ingropat, Trupul care a inviat pe Adam cel cazut, Care zace in mormant. Sa mergem, sa ne sarguim ca si magii si sa ne inchinam, si sa aducem miruri in loc de daruri, Celui ce nu in scutece, ci in giulgiu a fost infasurat, si sa plangem, si sa strigam: O, Stapane, scoala-Te, Cela ce dai celor cazuti ridicare !
SINAXAR
In Sfanta si Marea Duminica a Pastilor praznuim Invierea cea datatoare de viata a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sarbatoarea de azi Pasti, dupa cuvantul care in vechiul grai evreiesc insemneaza trecere; fiindca aceasta este ziua in care Dumnezeu a adus, la inceput, lumea dintru nefiinta intru fiinta. in aceasta zi smulgand Dumnezeu pe poporul israelitean din mana Faraonului, l-a trecut prin Marea Rosie si, tot in aceasta zi, S-a pogorat din ceruri si S-a salasluit in pantecele Fecioarei. Iar acum, smulgand tot neamul omenesc din adancul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarasi la vechea vrednicie a nemuririi. Dar pogorandu-Se la iad, Domnul nu a inviat pe toti cati erau acolo, ci numai pe cei care au voit sa creada in El; si sufletele sfintilor din veac, tinute cu sila de iad, le-a slobozit si a daruit tuturor putinta sa se urce la ceruri.
Drept aceasta, bucurandu-ne peste fire, praznuim cu stralucire invierea, inchipuind bucuria, cu care s-a imbogatit firea noastra prin indurarea milostivirilor lui Dumnezeu.
De asemenea dandu-ne unul altuia obisnuita sarutare de inviere, praznuim si risipirea vrajbei, aratand prin aceasta unirea noastra cu Dumnezeu si cu ingerii Sai. Iar Invierea Domnului, asa s-a petrecut: La miezul noptii, pe cand strajerii pazeau mormantul, pamantul s-a cutremurat si un inger s-a pogorat si a rasturnat piatra de pe mormant. Ostasii vazand acestea, s-au inspaimantat si au fugit; numai dupa aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormant, sambata dupa miezul noptii, aproape de revarsatul zorilor.
Invierea a cunoscut-o intai Maica lui Dumnezeu, care, dupa cum graieste Evanghelia de la Matei, sedea la mormant impreuna cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca indoiala asupra invierii, din pricina dragostei de mama pentru Fiul sau, de aceea zic Evanghelistii ca Domnul S-a aratat mai intai Mariei Magdalena. Ea a vazut si pe ingerul, care sta pe piatra si plecandu-se, a vazut si pe cei dinauntrul mormantului, care au vestit Invierea Domnului si au grait: «A inviat, nu este aci, iata locul unde L-au pus pe Dansul».
Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai inflacarati, la Petru si la Ioan, si le-a vestit lor invierea. Iar intorcandu-se ea cu cealalta Marie la mormant, le-a
intampinat pe ele Hristos, zicandu-le: «Bucurati-va!». Drept era ca semintia femeiasca sa auda ea, mai intai, bucuria, ca cea care a auzit mai intai: «intru dureri sa nasca fii». Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat si s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind sa-L cunoasca mai cu dinadinsuL Apostolii au venit la groapa si Petru, numai plecanduse la mormant, s-a intors inapoi, dar Ioan a intrat inauntru, a privit mai cu de-amanuntul si a pipait giulgiul si mahrama capului (Luca 24, 12; Ioan 20, 3-8). Magdalena, spre a se incredinta mai cu dinadinsul despre cele ce vazuse, a venit iarasi impreuna cu celelalte femei la mormant, cam pe la revarsatul zorilor si au stat afara si plangeau. Dar uitandu-se ea in mormant vazu doi ingeri stralucind de lumina, care, certand-o oarecum, i-au grait: «Femeie, ce plangi? Pe cine cauti? Pe Iisus Nazarineanul cauti? Pe Cel rastignit? S-a sculat, nu este aici». si indata s-au ridicat cuprinse de teama vazand pe Domnul. Iar aceea intorcandu-se inapoi a vazut pe Hristos stand si parandu-i-se ca El este gradinarul (ca mormantul era in gradina), I-a zis: «Doamne, daca Tu L-ai luat pe El, spune unde L-ai pus; si eu il voi lua pe Dansul», si cautand ea din nou catre ingeri, Mantuitorul a grait Magdalenei: «Marie!»; iar ea intelegand dulcele si cunoscutul glas al lui Hristos, voia sa se atinga de El.
Veniti de luati lumina!
Preotul rosteste aceasta chemare de trei ori la rand, indreptandu-se prima data catre credinciosii din fata, a doua oara catre cei din dreapta bisericii si a treia oara spre cei din stanga. Credinciosii din fata se apropie si isi aprind lumanarile lor de la faclia preotului si apoi unii de la altii (daca sunt mai multi clerici, ei isi aprind cei dintai facliile lor de la cel mai mare). Unde slujeste un singur preot, dupa ce a lasat faclia, el ia acum Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce si iese printre sfintele usi, iar inaintea lui merg paracliserii si cantaretii, purtand icoana invierii, cadelnita si sfesnice cu lumini aprinse (sau faclii) cantand cu totii pe glasul al 6-lea:
Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule, ingerii o lauda in ceruri si pe noi pe pamant ne invredniceste cu inima curata sa Te slavim.
La catedrale, manastiri si bisericile de enorie cu mai multi slujitori, cel mai mare ia Sfanta Cruce, primul dintre preoti Sfanta Evanghelie, altul icoana invierii, diaconii cadelnita, iar ceilalti slujitori mai mici (ipodiaconi, daca sunt) sfesnicele cu lumini aprinse; si asa, in sunetul toacei si al clopotelor si cantand cu totii: Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule..., se indreapta spre iesirea bisericii, mergand in frunte paracliserii (ipodiaconii ori credinciosii dinainte randuiti) cu sfesnicele, dupa ei cantaretii, avand si ei faclii aprinse in maini, dupa acestia diaconii, purtand cadelnitele in dreapta si faclii aprinse in stanga, apoi preotii cu Sfanta Evanghelie si icoana si la urma de tot protosul (la catedrale arhiereul) cu Sfanta Cruce. Toti credinciosii ies afara, iar in biserica nu ramane decat cel care trebuie sa aprinda candelele si sfesnicele; se inchid usile bisericii.
Iesind din biserica, clericii si insotitorii lor merg pe rand la locul din fata (din curtea bisericii), unde s-a pus din vreme o masa gatita si impodobita dupa randuiala; trecand cu totii prin partea dinspre miazanoapte a mesei, in ordinea in care au iesit din biserica, preotii se asaza in latura de apus a mesei, cu fetele spre rasarit, stand cel mai mare (arhiereul) in mijloc, iar ceilalti preoti in dreapta si in stanga lui, dupa vrednicia lor. Preotii pun pe masa Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si icoana Invierii, iar sfesnicele se asaza unul in partea de nord, iar altul in cea de sud a mesei (daca sunt sfesnice mici ele sunt puse pe masa, de o parte si de alta a Sfintei Evanghelii). Preotul (protosul) primeste cadelnita si, tinand in stanga Sfanta Cruce si o faclie aprinsa, cadeste Sfanta Evanghelie mergand pe rand in cele patru laturi ale mesei si apoi pe credinciosi; daca este un singur diacon, el sta cu faclie aprinsa in latura opusa, iar daca sunt doi diaconi, ei incadreaza pe protos stand unul in latura din dreapta
acestuia, celalalt in latura din stanga.
Terminandu-se cadirea, inceteaza sunetul clopotelor si al toacei, iar diaconul (in lipsa lui preotul, stand in latura de apus a mesei, cu fata spre rasarit)‚ glasuieste:
Si pentru ca sa ne invrednicim... si stand cu fata spre credinciosi, preotul (protosul) citeste Sfanta Evanghelie de la Liturghia Sambetei celei Mari, din Sfanta Evanghelie dupa Matei XXVIII, 1-16.
In vremea aceea, dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua cea dintai a saptamanii, au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul. si iata s-a facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, pogorandu-se din cer si venind, a pravalit piatra de la usa si a stat deasupra ei. si infatisarea lui era luminoasa ca fulgerul si imbracamintea lui, alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei care pazeau si s-au facut ca niste morti. Iar ingerul, vorbind femeilor, a zis: Nu va temeti, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit il cautati. Nu este aici, caci S-a sculat precum a spus. Veniti de vedeti locul unde a zacut Domnul. Duceti-va degrab si spuneti ucenicilor Sai ca S-a sculat din morti si iata va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo il veti vedea.
Iata, v-am spus voua. Iar ele plecand in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui. Dar cum mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat si le-a zis: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Mergeti si
spuneti fratilor Mei sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea. Iar pe cand se duceau ele, iata unii dintre pazitori, venind in oras, au spus capeteniilor preotilor toate cele ce s-au intamplat. Atunci ei, adunandu-se impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor si le-au zis: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe cand noi dormeam.
Daca insa se va auzi aceasta la dregator, noi il vom potoli si pe voi va vom face fara grija. Iar ei luand banii, au facut cum i-au invatat; si s-a raspandit vorba aceasta intre iudei pana in ziua de astazi.
Dupa citire, preotul (protosul) binecuvinteaza pe credinciosi cu Sfanta Evanghelie, apoi se intoarce si o asaza pe masa, iar corul (cantaretii) canta:
Slava tie, Doamne, slava tie.
Daca este un singur diacon, el trece acum in latura de rasarit a mesei, stand cu fata spre apus si avand in dreapta lumanare aprinsa; daca sunt doi, ei incadreaza pe preotul-protos, stand unul in latura de miazazi, iar altul in latura de miazanoapte a mesei, unul cu fata spre celalalt. Preotul (protosul) primeste in dreapta cadelnita aprinsa, iar in stanga crucea si o faclie aprinsa, si, stand cu fata spre rasarit si cadind in chipul crucii, intoneaza:
Slava Sfintei si Celei de o fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor
Cantaretii (corul): Amin.
Preotul (toti clericii, unde sunt mai multi slujitori) canta acum, cu glas mare, troparul, glasul al 5-lea:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le.
In timpul acesta incep din nou sa sune clopotele si sa bata toaca; dupa ce clericii au cantat troparul, corul (cantaretii si credinciosii) il repeta, cantandu-l de doua ori la rand. Apoi preotul (protosul), din locul unde a stat pana acum, cadind spre rasarit, rosteste cu glas mare si raspicat:
Stih: inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui si fugind de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
In timpul acesta preotul (protosul) trece in latura de miazazi a mesei (diaconul in cea de nord) si, stand cu fata spre nord, cadeste din nou si rosteste:
Stih: Precum se imprastie fumul si nu mai este; precum se topeste ceara de la fata focului.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Trecand in latura de rasarit a mesei (diaconul in cea de apus) si stand cu fata spre apus, preotul (protosul) cadeste din nou si rosteste:
Stih: Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se veselesc.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Trecand in latura de nord a mesei (diaconul in cea de sud) si stand cu fata spre miazazi preotul (protosul) cadeste si rosteste:
Stih: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Revenind in fata mesei, adica in latura dinspre apus (iar diaconul trecand in cea de rasarit), preotul cadeste din nou si rosteste:
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Preotul (protosul), din locul in care se afla si cadind, rosteste:
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Cantaretii (corul) canta: Hristos a inviat din morti... (o data).
Acum preotul (slujitorii) canta din nou, cu glas inalt:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand...
Iar corul (cantaretii) canta sfarsitul:
...si celor din morminte viata daruindu-le (Unii repeta de trei ori
acest sfarsit al cantarii).
Acum inceteaza sunetul clopotelor si al toacei, iar diaconul (unde sunt mai multi diaconi, protodiaconul) ori, daca nu este diacon, preotul rosteste, rar si limpede, ectenia mare:
In pace, Domnului sa ne rugam.
si celelalte, preotul incheind cu ecfonisul:
Ca tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii (corul): Amin.
Incep iarasi sa sune clopotele si sa bata toaca. Preotul (protosul) ia Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, iar ceilalti icoana invierii si cadelnitele si, mergand in aceeasi ordine ca la iesire, intra in biserica, incepand cantaretii sa cante Canonul Invierii.
Preotul (clerul) intra in Sfantul altar, punand pe Sfanta masa Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce; cel care poarta icoana invierii o asaza pe tetrapod (proschinitar sau iconostas), iar cantaretii, ramanand la locurile lor, in strane, continua cantarea Canonului invierii, precum se arata mai jos.
La bisericile cu mai multi slujitori, unul dintre preoti, care va fi randuit, incepe lucrarea Proscomidiei, iar protosul (la catedrale arhiereul), luand cadelnita in dreapta, iar in stanga faclie aprinsa si o cruce, insotit de diaconi, cadeste intai, in sfantul altar si apoi, iesind printre sfintele usi, in toata biserica. Atunci cand incepe sa cadeasca, in naos, spre credinciosii din dreapta bisericii, preotul (protosul) zice cu glas mare: Hristos a inviat!, iar credinciosii raspund: Adevarat a inviat! Aceasta se zice de trei ori la rand; asijderea se face si cand preotul cadeste spre credinciosii din stanga bisericii si apoi cand cadeste spre cei din pronaosul bisericii.
La bisericile cu un singur preot, acesta face el insusi cadirea mare, cum s-a aratat, iar dupa aceea incepe lucrarea Proscomidiei.
CANONUL INVIERII
Facere a Sfantului Ioan Damaschin.
Irmosul fiecarei cantari se canta de doua ori, prima data de clericii din altar si a doua oara de cantaretii din strana dreapta. Stihirile de la fiecare cantare se pun pe 12, inaintea fiecarei stihiri cantandu-se stihul: Hristos a inviat din morti; la sfarsitul fiecarei cantari se repeta irmosul, cantat de amandoua stranele impreuna.
Apoi se canta Hristos a inviat... (de trei ori) si se rosteste ectenia mica.
La inceputul fiecarei cantari preotul cadeste (unde sunt mai multi slujitori, cadirea o fac preotii de rand, iar la Cantarea a noua a Canonului cadesc diaconii); in timpul cadirii, atat preotii cat si diaconii ies si intra in sfantul altar prin usile imparatesti, care raman necontenit deschise.
Cantarea 1, glasul 1:
Irmosul:
Ziua invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, HristosDumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta. (de doua ori)
Hristos a inviat din morti.
Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a invierii. si, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!
Hristos a inviat din morti.
Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure. si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta; ca a inviat Hristos, Veselia cea vesnica.
Apoi amandoua stranele, din nou irmosul (catavasia):
Ziua invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, HristosDumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica si preotul, ecfonisul: Ca a Ta este stapanirea si a Ta este imparatia si puterea si slava: a Tatalui si a Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 3-a
Irmosul:
Veniti sa bem bautura noua, nu din piatra seaca facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii, cel izvorat din mormantul lui Hristos, prin care ne intarim (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele de dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru Care s-a intarit.
Hristos a inviat din morti.
Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine: Insuti impreuna ma preaslaveste, Mantuitorule, intru imparatia Ta.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Veniti sa bem bautura noua, nu din piatra seaca facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii, cel izvorat din mormantul lui Hristos prin care ne intarim.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul rosteste ectenia mica si preotul, ecfonisul:
Ca Tu esti Dumnezeul nostru si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si puterea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Ipacoi, glasul al 4-lea:
Venind mai inainte de zori cele au fost cu Maria si gasind piatra rasturnata de pe mormant, auzit-au de la inger: Pentru ce cautati, printre morti, ca pe un om, pe
Cel ce este intru lumina cea pururea fiitoare? Vedeti giulgiurile cele de ingropare. Alergati si vestiti lumii ca a inviat Domnul, omorand moartea, pentru ca este Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce mantuieste neamul omenesc.
Cantarea a 4-a:
Irmosul:
La dumnezeiasca straja, de Dumnezeu-graitorul Avacum sa stea impreuna cu noi si sa arate pe ingerul cel purtator de lumina, care a grait cu mare glas: Astazi este mantuirea lumii, ca a inviat Hristos ca Cel atotputernic (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Parte barbateasca, ca Cel ce a deschis pantecele fecioresc, fost-a Hristos; iar ca om, Mielusel S-a chemat. si fara prihana a fost, Pastile noastre, ca Cel ce n-a gustat intinaciune; si ca un Dumnezeu adevarat, desavarsit S-a numit.
Hristos a inviat din morti.
Ca un mielusel de un an, Cununa cea binecuvantata de noi, Hristos, de voie pentru toti S-a jertfit, Pastile cele curatitoare; si iarasi din mormant a stralucit noua, frumos,
Soarele dreptatii. Hristos a inviat din morti. Dumnezeiescul parinte David inaintea chivotului umbrei a saltat jucand; iar noi, poporul cel sfant al lui Dumnezeu, plinirea inchipuirilor vazand, sa ne veselim dumnezeieste, ca a inviat Hristos, ca Cel atotputernic.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
La dumnezeiasca straja, de Dumnezeu-graitorul Avacum sa stea impreuna cu noi si sa arate pe ingerul cel purtator de lumina, care a grait cu mare glas: Astazi este mantuirea lumii, ca a inviat Hristos ca Cel atotputernic.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Diaconul zice ectenia mica si preotul, ecfonisul: Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 5-a:
Irmosul:
Sa mergem dis-de-dimineata si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului; si sa vedem pe Hristos, Soarele dreptatii, tuturor viata rasarind (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Milostivirea Ta cea nemasurata vazand-o cei tinuti in legaturile iadului, spre lumina se grabeau, Hristoase, cu picioare sprintene, laudand Pastile cele vesnice.
Hristos a inviat din morti.
Sa ne apropiem, purtatorilor de lumina, de Hristos, Cel ce a iesit din mormant ca un mire; si sa praznuim, impreuna cu cetele cele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Sa mergem dis-de-dimineata si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului; si sa vedem pe Hristos, Soarele dreptatii, tuturor viata rasarind.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca s-a sfintit si s-a preaslavit prea cinstitul si de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 6-a:
Irmosul:
Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; iar a treia zi, ca si Iona din chit, ai inviat din
mormant (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Pazind pecetile intregi, Hristoase, ai inviat din mormant, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei prin nasterea Ta, si ne-ai deschis noua usile raiului.
Hristos a inviat din morti.
Mantuitorul meu, Jertfa cea vie si nejertfita, ca un Dumnezeu, pe Tine insuti de voie aducandu-Te Tatalui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, inviind din mormant.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; iar a treia zi, ca si Iona din chit, ai inviat din
mormant».
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca Tu esti imparatul pacii si Mantuitorul sufletelor noastre si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,
acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Condacul, glasul al 8-lea
De Te-ai si pogorat in mormant, Cela ce esti fara de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai inviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicand femeilor mironosite: Bucurati-va! si apostolilor Tai pace daruindu-le, Cela ce dai celor cazuti ridicare.
Icos
Pe Soarele cel mai inainte de soare, Care a apus oarecand in mormant, intampinatu-L-au catre dimineata, cautandu-L ca pe o zi, mironositele femei si, una catre alta, graiau: O, prietenelor, veniti sa ungem cu miresme Trupul cel de viata purtator si ingropat, Trupul care a inviat pe Adam cel cazut, Care zace in mormant. Sa mergem, sa ne sarguim ca si magii si sa ne inchinam, si sa aducem miruri in loc de daruri, Celui ce nu in scutece, ci in giulgiu a fost infasurat, si sa plangem, si sa strigam: O, Stapane, scoala-Te, Cela ce dai celor cazuti ridicare !
SINAXAR
In Sfanta si Marea Duminica a Pastilor praznuim Invierea cea datatoare de viata a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sarbatoarea de azi Pasti, dupa cuvantul care in vechiul grai evreiesc insemneaza trecere; fiindca aceasta este ziua in care Dumnezeu a adus, la inceput, lumea dintru nefiinta intru fiinta. in aceasta zi smulgand Dumnezeu pe poporul israelitean din mana Faraonului, l-a trecut prin Marea Rosie si, tot in aceasta zi, S-a pogorat din ceruri si S-a salasluit in pantecele Fecioarei. Iar acum, smulgand tot neamul omenesc din adancul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarasi la vechea vrednicie a nemuririi. Dar pogorandu-Se la iad, Domnul nu a inviat pe toti cati erau acolo, ci numai pe cei care au voit sa creada in El; si sufletele sfintilor din veac, tinute cu sila de iad, le-a slobozit si a daruit tuturor putinta sa se urce la ceruri.
Drept aceasta, bucurandu-ne peste fire, praznuim cu stralucire invierea, inchipuind bucuria, cu care s-a imbogatit firea noastra prin indurarea milostivirilor lui Dumnezeu.
De asemenea dandu-ne unul altuia obisnuita sarutare de inviere, praznuim si risipirea vrajbei, aratand prin aceasta unirea noastra cu Dumnezeu si cu ingerii Sai. Iar Invierea Domnului, asa s-a petrecut: La miezul noptii, pe cand strajerii pazeau mormantul, pamantul s-a cutremurat si un inger s-a pogorat si a rasturnat piatra de pe mormant. Ostasii vazand acestea, s-au inspaimantat si au fugit; numai dupa aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormant, sambata dupa miezul noptii, aproape de revarsatul zorilor.
Invierea a cunoscut-o intai Maica lui Dumnezeu, care, dupa cum graieste Evanghelia de la Matei, sedea la mormant impreuna cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca indoiala asupra invierii, din pricina dragostei de mama pentru Fiul sau, de aceea zic Evanghelistii ca Domnul S-a aratat mai intai Mariei Magdalena. Ea a vazut si pe ingerul, care sta pe piatra si plecandu-se, a vazut si pe cei dinauntrul mormantului, care au vestit Invierea Domnului si au grait: «A inviat, nu este aci, iata locul unde L-au pus pe Dansul».
Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai inflacarati, la Petru si la Ioan, si le-a vestit lor invierea. Iar intorcandu-se ea cu cealalta Marie la mormant, le-a
intampinat pe ele Hristos, zicandu-le: «Bucurati-va!». Drept era ca semintia femeiasca sa auda ea, mai intai, bucuria, ca cea care a auzit mai intai: «intru dureri sa nasca fii». Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat si s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind sa-L cunoasca mai cu dinadinsuL Apostolii au venit la groapa si Petru, numai plecanduse la mormant, s-a intors inapoi, dar Ioan a intrat inauntru, a privit mai cu de-amanuntul si a pipait giulgiul si mahrama capului (Luca 24, 12; Ioan 20, 3-8). Magdalena, spre a se incredinta mai cu dinadinsul despre cele ce vazuse, a venit iarasi impreuna cu celelalte femei la mormant, cam pe la revarsatul zorilor si au stat afara si plangeau. Dar uitandu-se ea in mormant vazu doi ingeri stralucind de lumina, care, certand-o oarecum, i-au grait: «Femeie, ce plangi? Pe cine cauti? Pe Iisus Nazarineanul cauti? Pe Cel rastignit? S-a sculat, nu este aici». si indata s-au ridicat cuprinse de teama vazand pe Domnul. Iar aceea intorcandu-se inapoi a vazut pe Hristos stand si parandu-i-se ca El este gradinarul (ca mormantul era in gradina), I-a zis: «Doamne, daca Tu L-ai luat pe El, spune unde L-ai pus; si eu il voi lua pe Dansul», si cautand ea din nou catre ingeri, Mantuitorul a grait Magdalenei: «Marie!»; iar ea intelegand dulcele si cunoscutul glas al lui Hristos, voia sa se atinga de El.
Dar El a zis: «Nu te atinge de Mine, ca inca nu M-am suit la Tatal Meu; precum socotesti, tie ti se pare ca Eu sunt inca om; ci mergi la fratii Mei si spune-le cele ce ai vazut si auzit», si Magdalena a facut asa. Luminandu-se de ziua, ea a venit iarasi la mormant cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana si cu Salomeea au venit la rasaritul soarelui si, pe scurt graind, femeile au venit la mormant adesea si intre ele era si Nascatoarea de Dumnezeu. Ca ea este aceea pe care Evanghelia o numeste Maria lui Iosie; Iosie era fiul lui Iosif. Nu se stie insa ceasul cand a inviat Hristos. Unii zic ca la cantarea cea dintai a cocosilor; altii, cand s-a intamplat cutremurul, iar altii, intr-alta data. Deci asa petrecanduse faptele, iata ca unii din cei ce pazeau mormantul au venit si au spus arhiereilor cele intamplate; iar acestia, mituindu-i cu bani, i-au induplecat sa spuna ca ucenicii lui Hristos au venit in timpul noptii si L-au furat. In seara acelei zile insa, ucenicii fiind adunati laolalta de frica iudeilor si usile fiind incuiate, a intrat Iisus la dansii, ca era cu trup nestricacios si ca de obicei le-a vestit lor: «Pace voua!». Ei, vazandu-L, s-au bucurat peste masura de mult si au primit, prin suflare mai desavarsita lucrarea Preasfantului Duh. In ce priveste insa invierea Domnului in a treia zi de la inmormantare, asa sa stii: Joi seara si Vineri ziua fac o zi (asa socoteau evreii intinderea unei zile); apoi, Vineri noaptea si Sambata intreaga fac alta zi; iata deci a doua zi. Alta zi o face noaptea de Sambata si o parte din ziua de Duminica (fiindca dupa o parte a inceputului se intelege intregul); deci alta intindere de zi. Iata dar si ziua a treia. Sau alt fel: Hristos a fost rastignit vineri, la ceasul al treilea; de la ceasul al saselea si pana la ceasul al noualea s-a facut intuneric; aceea intelegeti-o o noapte; deci iata o intindere de o zi, de la ceasul al treilea pana la al noualea. Apoi, dupa intuneric, iata ziua si noaptea de vineri; deci a doua intindere de zi. In sfarsit ziua Sambetei si noaptea ei fac, iata, a treia intindere de zi. Ca, desi Mantuitorul a fagaduit sa ne faca bine in trei zile, totusi binefacerea a plinit-o El intr-un timp mai scurt.
A Carui slava si putere este in vecii vecilor. Amin
Apoi clericii canta in sfantul altar, pe glasul al 2-lea:
Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o
slavim; ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti, toti credinciosii, sa ne inchinam sfintei Invierii lui Hristos. Ca iata a venit, prin Cruce, bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Aceeasi cantare se canta inca de doua ori de catre cantareti.
Apoi din nou clericii in altar, pe glasul al 6-lea:
Inviind Iisus din mormant, precum a zis mai inainte, a daruit noua viata vesnica si mare mila.
Cantaretii repeta de doua ori aceeasi cantare.
Cantarea a 7-a:
Irmosul:
Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor facandu-Se om, patimeste ca un muritor; si prin patima pe cel muritor il imbraca in podoaba nestricaciunii, Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor nostri, si preaslavit (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Femeile cele de Dumnezeu inteleptite, cu miruri catre Tine au alergat; si, bucurandu-se, s-au inchinat tie, Dumnezeului celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te cautau; si Pastile cele de taina ucenicilor Tai, Hristoase, le-au binevestit.
Hristos a inviat din morti.
Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice; si saltand, laudam pe Pricinuitorul, Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor nostri, si preaslavit.
Hristos a inviat din morti.
Cat este de sfanta, cu adevarat si intru totul praznuita aceasta noapte de mantuire si stralucita, mai inainte vestitoare fiind a zilei celei purtatoare de lumina, a invierii, in care Lumina cea fara de ani din mormant cu trupul, tuturor a stralucit.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor facandu-Se om, patimeste ca un muritor; si prin patima pe cel muritor il imbraca in podoaba nestricaciunii, Cel unul binecuvantat,
Dumnezeul parintilor nostri, si preaslavit.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul:
Fie stapanirea imparatiei Tale binecuvantata si preaslavita: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 8-a:
Irmosul:
Aceasta aleasa si sfanta zi, cea dintai a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor, in care binecuvantam pe Hristos in
veci (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Veniti, din rodul cel nou al vitei, al dumnezeiestii veselii, in ziua cea vestita a invierii, imparatiei lui Hristos sa ne impartasim, laudandu-L pe Dansul ca pe un Dumnezeu, in
veci.
Hristos a inviat din morti.
Ridica imprejur ochii tai, Sioane, si vezi. Ca iata, au venit la tine fiii tai, ca niste faclii de Dumnezeu luminate, de la apus si de la miazanoapte, si de la mare si de la rasarit, intru tine binecuvantand pe Hristos in veci.
Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava tie.
Parinte atottiitorule si Cuvinte si Duhule, Fire ceea ce esti una in trei ipostasuri, mai presus de fiinta si de Dumnezeire, intru Tine ne-am botezat si pe Tine Te binecuvantam intru toti vecii.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Aceasta aleasa si sfanta zi, cea dintai a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor, in care binecuvantam pe Hristos in
veci.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca s-a binecuvantat numele Tau si s-a preaslavit Imparatia Ta: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Apoi diaconul zice:
Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica luminii intru cantari cinstind-o, sa o marim!
Cantarea a 9-a
Stihul:
Ingerul a strigat celei pline de har: Curata Fecioara, bucura-te! si iarasi zic: bucura-te! Ca Fiul tau a inviat a treia zi din mormant.
Irmosul
Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura Sioane! Iar tu, curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru invierea Celui nascut al tau.
Stihul: Mareste, sufletul meu, pe Cel ce a inviat a treia zi din mormant, pe Hristos, Datatorul de viata.
Stihira: O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tau glas! Caci cu noi ai fagaduit sa fii cu adevarat, pana la sfarsitul veacului, Hristoase. Pe Care intarire de nadejde credinciosii avandu-Te, ne bucuram.
Stihul: Mareste, sufletul meu, pe Cel ce a patimit de buna voie, si s-a ingropat si a inviat a treia zi din mormant.
Stihira: O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, intelepciunea si Cuvantul si Puterea lui Dumnezeu! Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai adevarat, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale. Apoi stihurile urmatoare la rand, repetand stihirile alternativ («Lumineaza-te...», «O, dumnezeiescul...» si «O, Pastile...»): Hristos, Pastile cele noua, Jertfa cea vie jertfita, Mieluselul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.
Desteptat-ai, dupa ce ai adormit, pe cei morti din veac, racnind imparateste ca un leu din Iuda. Magdalena Maria, a alergat la mormant si pe Hristos vazandu-L, ca pe un gradinar L-a intrebat. Inger stralucitor catre femei a strigat: Nu mai plangeti, ca Hristos a inviat.
Hristos a inviat, Cel ce a calcat moartea si pe morti i-a ridicat. Popoare, veseliti-va!
Astazi toata faptura se veseleste si se bucura, ca Hristos a inviat si iadul a pradat.
Astazi a pradat iadul, Stapanul, Cel ce a ridicat pe cei legati, pe care-i avea din veac, cumplit tinuti intru sine.
In loc de: Slava... Mareste, sufletul meu, Stapanirea cea in trei Ipostasuri si nedespartita Dumnezeire.
In loc de: Si acum... Bucura-te, Fecioara, bucura-te! Bucura-te, binecuvantata! Bucura-te, preamarita! Ca Fiul tau a inviat a treia zi din mormant!
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia): Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura Sioane! Iar tu, curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca pe Tine Te lauda toate Puterile ceresti si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
LUMINANDA
insasi podobia (se canta in sfantul altar o data, apoi de doua ori la strane):
Cu trupul adormind, ca un muritor, imparate si Doamne, a treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand si moartea pierzand; Pastile nestricaciunii, lumii de mantuire.
LA LAUDE
Se canta opt Stihiri: patru ale invierii din Octoih, pe glasul 1, si patru ale Pastilor, pe glasul al 5-lea:
Strana intai:
Toata suflarea sa laude pe Domnul. Laudati pe Domnul din ceruri, laudati-L pe El intru cei de sus! tie se cuvine cantare, Dumnezeule.
Strana a doua:
Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui. tie se cuvine cantare, Dumnezeule.
Stihirile invierii, glasul 1:
Stih: Laudati-L pe El intru puterile Lui, laudati-L pe El dupa multimea slavei Lui.
Laudam Hristoase, patima Ta cea mantuitoare si slavim invierea Ta.
Stih: Laudati-L pe El in glas de trambita, laudati-L pe El in psaltire si in alauta.
Cel ce rastignire ai rabdat si moartea ai stricat si ai inviat din morti, impaca viata noastra, Doamne, ca un singur atotputernic.
A Carui slava si putere este in vecii vecilor. Amin
Apoi clericii canta in sfantul altar, pe glasul al 2-lea:
Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o
slavim; ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti, toti credinciosii, sa ne inchinam sfintei Invierii lui Hristos. Ca iata a venit, prin Cruce, bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Aceeasi cantare se canta inca de doua ori de catre cantareti.
Apoi din nou clericii in altar, pe glasul al 6-lea:
Inviind Iisus din mormant, precum a zis mai inainte, a daruit noua viata vesnica si mare mila.
Cantaretii repeta de doua ori aceeasi cantare.
Cantarea a 7-a:
Irmosul:
Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor facandu-Se om, patimeste ca un muritor; si prin patima pe cel muritor il imbraca in podoaba nestricaciunii, Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor nostri, si preaslavit (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Femeile cele de Dumnezeu inteleptite, cu miruri catre Tine au alergat; si, bucurandu-se, s-au inchinat tie, Dumnezeului celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te cautau; si Pastile cele de taina ucenicilor Tai, Hristoase, le-au binevestit.
Hristos a inviat din morti.
Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti, vesnice; si saltand, laudam pe Pricinuitorul, Cel unul binecuvantat, Dumnezeul parintilor nostri, si preaslavit.
Hristos a inviat din morti.
Cat este de sfanta, cu adevarat si intru totul praznuita aceasta noapte de mantuire si stralucita, mai inainte vestitoare fiind a zilei celei purtatoare de lumina, a invierii, in care Lumina cea fara de ani din mormant cu trupul, tuturor a stralucit.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor facandu-Se om, patimeste ca un muritor; si prin patima pe cel muritor il imbraca in podoaba nestricaciunii, Cel unul binecuvantat,
Dumnezeul parintilor nostri, si preaslavit.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul:
Fie stapanirea imparatiei Tale binecuvantata si preaslavita: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Cantarea a 8-a:
Irmosul:
Aceasta aleasa si sfanta zi, cea dintai a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor, in care binecuvantam pe Hristos in
veci (de doua ori).
Hristos a inviat din morti.
Veniti, din rodul cel nou al vitei, al dumnezeiestii veselii, in ziua cea vestita a invierii, imparatiei lui Hristos sa ne impartasim, laudandu-L pe Dansul ca pe un Dumnezeu, in
veci.
Hristos a inviat din morti.
Ridica imprejur ochii tai, Sioane, si vezi. Ca iata, au venit la tine fiii tai, ca niste faclii de Dumnezeu luminate, de la apus si de la miazanoapte, si de la mare si de la rasarit, intru tine binecuvantand pe Hristos in veci.
Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava tie.
Parinte atottiitorule si Cuvinte si Duhule, Fire ceea ce esti una in trei ipostasuri, mai presus de fiinta si de Dumnezeire, intru Tine ne-am botezat si pe Tine Te binecuvantam intru toti vecii.
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia):
Aceasta aleasa si sfanta zi, cea dintai a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor, in care binecuvantam pe Hristos in
veci.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca s-a binecuvantat numele Tau si s-a preaslavit Imparatia Ta: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
Apoi diaconul zice:
Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica luminii intru cantari cinstind-o, sa o marim!
Cantarea a 9-a
Stihul:
Ingerul a strigat celei pline de har: Curata Fecioara, bucura-te! si iarasi zic: bucura-te! Ca Fiul tau a inviat a treia zi din mormant.
Irmosul
Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura Sioane! Iar tu, curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru invierea Celui nascut al tau.
Stihul: Mareste, sufletul meu, pe Cel ce a inviat a treia zi din mormant, pe Hristos, Datatorul de viata.
Stihira: O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tau glas! Caci cu noi ai fagaduit sa fii cu adevarat, pana la sfarsitul veacului, Hristoase. Pe Care intarire de nadejde credinciosii avandu-Te, ne bucuram.
Stihul: Mareste, sufletul meu, pe Cel ce a patimit de buna voie, si s-a ingropat si a inviat a treia zi din mormant.
Stihira: O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, intelepciunea si Cuvantul si Puterea lui Dumnezeu! Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai adevarat, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale. Apoi stihurile urmatoare la rand, repetand stihirile alternativ («Lumineaza-te...», «O, dumnezeiescul...» si «O, Pastile...»): Hristos, Pastile cele noua, Jertfa cea vie jertfita, Mieluselul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.
Desteptat-ai, dupa ce ai adormit, pe cei morti din veac, racnind imparateste ca un leu din Iuda. Magdalena Maria, a alergat la mormant si pe Hristos vazandu-L, ca pe un gradinar L-a intrebat. Inger stralucitor catre femei a strigat: Nu mai plangeti, ca Hristos a inviat.
Hristos a inviat, Cel ce a calcat moartea si pe morti i-a ridicat. Popoare, veseliti-va!
Astazi toata faptura se veseleste si se bucura, ca Hristos a inviat si iadul a pradat.
Astazi a pradat iadul, Stapanul, Cel ce a ridicat pe cei legati, pe care-i avea din veac, cumplit tinuti intru sine.
In loc de: Slava... Mareste, sufletul meu, Stapanirea cea in trei Ipostasuri si nedespartita Dumnezeire.
In loc de: Si acum... Bucura-te, Fecioara, bucura-te! Bucura-te, binecuvantata! Bucura-te, preamarita! Ca Fiul tau a inviat a treia zi din mormant!
Apoi amandoua stranele din nou irmosul (catavasia): Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura Sioane! Iar tu, curata Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mica, iar preotul, ecfonisul: Ca pe Tine Te lauda toate Puterile ceresti si tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor.
Cantaretii: Amin.
LUMINANDA
insasi podobia (se canta in sfantul altar o data, apoi de doua ori la strane):
Cu trupul adormind, ca un muritor, imparate si Doamne, a treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand si moartea pierzand; Pastile nestricaciunii, lumii de mantuire.
LA LAUDE
Se canta opt Stihiri: patru ale invierii din Octoih, pe glasul 1, si patru ale Pastilor, pe glasul al 5-lea:
Strana intai:
Toata suflarea sa laude pe Domnul. Laudati pe Domnul din ceruri, laudati-L pe El intru cei de sus! tie se cuvine cantare, Dumnezeule.
Strana a doua:
Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui. tie se cuvine cantare, Dumnezeule.
Stihirile invierii, glasul 1:
Stih: Laudati-L pe El intru puterile Lui, laudati-L pe El dupa multimea slavei Lui.
Laudam Hristoase, patima Ta cea mantuitoare si slavim invierea Ta.
Stih: Laudati-L pe El in glas de trambita, laudati-L pe El in psaltire si in alauta.
Cel ce rastignire ai rabdat si moartea ai stricat si ai inviat din morti, impaca viata noastra, Doamne, ca un singur atotputernic.
Stih: Laudati-L pe El in timpane si in hora, laudati-L pe El in strune si in organe.
Cel ce iadul ai pradat si pe om l-ai inviat cu invierea Ta, Hristoase, invredniceste-ne pe noi cu inima curata sa Te laudam si sa Te slavim.
Stih: Laudati-L pe El in chimvale bine rasunatoare, laudati-L pe El in chimvale de strigare. Toata suflarea sa laude pe Domnul.
Pogorarea Ta cea cu dumnezeiasca cuviinta slavind-o, Te laudam pe Tine, Hristoase. Nascutu-Te-ai din Fecioara si nedespartit ai fost de Tatal. Patimit-ai ca un om si de voie ai rabdat rastignire. inviat-ai din mormant, ca dintr-o camara iesind, ca sa mantuiesti lumea, Doamne, slava tie.
Apoi se canta Stihirile Pastilor, glasul al 5-lea:
Stih: Inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui, si fugind de la fata Lui cei ceL urasc pe Dansul.
Pastile cele sfintite astazi noua s-au aratat. Pastile cele noua si sfinte, Pastile cele de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile Hristos-Izbavitorul; Pastile cele fara prihana, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua usile raiului, Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii.
Stih: Precum se imprastie fumul si nu mai este; precum se topeste ceara de la fata focului.
Veniti de la mormant, femei bine vestitoare, si ziceti Sionului: Primeste de la noi bunele vestiri de bucurie ale invierii lui Hristos. Veseleste-te, salta si te bucura, Ierusalime,
pe imparatul-Hristos vazandu-L ca pe un mire iesind din mormant.
Stih: Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se veselesc.
Mironositele femei, foarte de dimineata, stand inaintea mormantului Datatorului de viata, aflat-au inger pe piatra sezand; si acela, graind catre dansele, asa zicea: Ce cautati pe Cel viu printre morti? Ce plangeti pe Cel nestricacios, ca si cum ar fi in stricaciune? Mergand, vestiti ucenicilor Lui.
Stih: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile! Pastile cele preacinstite noua ne-au rasarit! Pastile, cu bucurie unul pe altul sa ne imbratisam! O, Pastile, izbavire de intristare! Ca astazi, din mormant ca dintr-o camara stralucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicand: Vestiti apostolilor!
Slava... si acum..., glasul al 5-lea:
Ziua invierii! si sa ne luminam cu praznuirea, si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem: fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru inviere. Si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le. Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand,
si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
si cantandu-se Hristos a inviat... de mai multe ori,
se face Sarutarea precum urmeaza:
In manastiri si la catedrale, fie la inceputul cantarii Laudelor, fie mai tarziu, cel mai mare dintre slujitori ia sfanta Cruce, unul dintre preoti ia sfanta Evanghelie, iar ceilalti preoti si diaconi iau cate o cruce si asa ies prin usile imparatesti si vin spre iconostas (tetrapod). Sfintitii slujitori vin pe rand, de la cel mai mare pana la cel mai mic, saruta mai intai icoana Invierii, sfanta Evanghelie, si sfanta Cruce din dreapta preotului urmator, cu care se imbratiseaza.
Protosul spune: Hristos a inviat!. Iar fiecare raspunde: Adevarat a inviat!, dupa care se aseaza de-a dreapta protosului. Asa fac toti preotii si diaconii, pe rand, sarutandu-se unul cu altul, incepand de la protos si asezandu-se unul de-a dreapta celuilalt, pana la ultimul.
Dupa aceasta incep sa vina pentru sarutare ceilalti frati (in manastiri) sau credinciosii (in catedrale si in bisericile de parohie), sarutand si ei pe rand, icoana invierii de pe iconostas, apoi sfanta Evanghelie si crucile din mainile preotilor si diaconilor, care spun la fiecare: Hristos a inviat!, iar ei raspund: Adevarat a inviat!
Daca este de fata si arhiereu (in catedrale), acesta, la iesirea clericilor din sfantul altar, ia in maini crucea cea mai impodobita, saruta icoana invierii de pe iconostas, apoi se intoarce si binecuvinteaza cu crucea pe credinciosi, spunand: Hristos a inviat (de trei ori) si credinciosii raspunzand de fiecare data: Adevarat a inviat! De voieste, el ramane apoi langa iconostas, dand crucea sa o sarute mai intai clerul si apoi poporul, care ii saruta mana; daca nu, arhiereul se retrage in tronul arhieresc sau in sfantul altar pana ce se termina sarutarea.
In bisericile de parohie unde slujeste un singur preot, acesta ia singur sfanta Evanghelie si sfanta Cruce. Preotul iesind prin sfintele usi, vine in dreapta iconostasului, pune sfanta Cruce langa icoana invierii pe iconostas, iar el tine in maini sfanta Evanghelie. Credinciosii vin pe rand, saruta sfanta Evanghelie din mainile preotului, care spune catre fiecare: Hristos a inviat!, iar ei raspund: Adevarat a inviat!
Dupa ce s-a facut astfel sarutarea, preotul (protosul) citeste cu glas mare si rar acest Cuvant de invatatura al sfantului Ioan Gura de Aur Arhiepiscopul Constantiopolului (397-404 ; +407) in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.
De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului Sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca !
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai.
Odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai ; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie ; si aceluia
plateste, si acestuia daruieste ; si faptele le primeste ; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru ; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni Dsa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei, impartasiti-va toti din bogatia bunatatii.
Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste.
Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit.
Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului ; a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea.
Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorat in iad.Umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui.
Si aceasta mai inainte intelegand-o Isaia, a strigat :
Iadul, zice, s-a amarat, intampinandu-Te pe Tine jos :
amaratu-s-a ca s-a stricat.
s-a amarat, ca a fost batjocorit ;
s-a amarat, ca a fost omorat;
s-a amarat, ca s-a surpat;
s-a amarat, ca a fost legat.
A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit; a primit pamant si s-a intalnit cu cerul.
a primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ti este, moarte, boldul tau ? Unde-ti este, iadule, biruinta?
Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.
Inviat-a Hristos si au cazut diavolii.
Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.
Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa;
ca Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.
Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
Apoi cantaretii canta troparul Sfantului Ioan Gura de Aur, glasul al 8-lea:
Din gura ta ca o lumina de foc stralucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a castigat, inaltimea gandului smerit noua ne-a aratat. Ci cu cuvintele tale invatandu-ne, Parinte Ioane Gura de Aur, roaga pe Cuvantul, Hristos Dumnezeu, sa mantuiasca sufletele noastre.
Dupa aceea diaconul zice ecteniile: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule... si Sa plinim rugaciunile noastre cele de dimineata... si dupa ecfonis, diaconul zice: Intelepciune.
Cantaretii: Binecuvinteaza.
Preotul, tinand sfanta Cruce si lumanarea aprinsa, face otpustul mare: Cel ce este binecuvantat...
Cantaretii: Amin. Intareste, Dumnezeule...
Preotul: In loc de "Slava Tie, Hristoase...”, canta: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand”, iar cantaretii continua: "si celor din morminte...”
Preotul: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le, adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.
Apoi inalta sfanta Cruce si lumanarea, rostind cu glas mare: Hristos a inviat (de trei ori la rand, intai spre apus, a doua oara spre miazazi si a treia oara spre miazanoapte).
si credinciosii raspund de fiecare data: Adevarat a inviat! si canta cu totii, cler si credinciosi, de trei ori:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le.
Iar cel mai mare adauga, inchinandu-se spre rasarit: Si ne-a daruit noua viata vesnica. Sa ne inchinam invierii Lui celei de a treia zi!
Cel ce iadul ai pradat si pe om l-ai inviat cu invierea Ta, Hristoase, invredniceste-ne pe noi cu inima curata sa Te laudam si sa Te slavim.
Stih: Laudati-L pe El in chimvale bine rasunatoare, laudati-L pe El in chimvale de strigare. Toata suflarea sa laude pe Domnul.
Pogorarea Ta cea cu dumnezeiasca cuviinta slavind-o, Te laudam pe Tine, Hristoase. Nascutu-Te-ai din Fecioara si nedespartit ai fost de Tatal. Patimit-ai ca un om si de voie ai rabdat rastignire. inviat-ai din mormant, ca dintr-o camara iesind, ca sa mantuiesti lumea, Doamne, slava tie.
Apoi se canta Stihirile Pastilor, glasul al 5-lea:
Stih: Inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui, si fugind de la fata Lui cei ceL urasc pe Dansul.
Pastile cele sfintite astazi noua s-au aratat. Pastile cele noua si sfinte, Pastile cele de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile Hristos-Izbavitorul; Pastile cele fara prihana, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua usile raiului, Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii.
Stih: Precum se imprastie fumul si nu mai este; precum se topeste ceara de la fata focului.
Veniti de la mormant, femei bine vestitoare, si ziceti Sionului: Primeste de la noi bunele vestiri de bucurie ale invierii lui Hristos. Veseleste-te, salta si te bucura, Ierusalime,
pe imparatul-Hristos vazandu-L ca pe un mire iesind din mormant.
Stih: Asa pier pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se veselesc.
Mironositele femei, foarte de dimineata, stand inaintea mormantului Datatorului de viata, aflat-au inger pe piatra sezand; si acela, graind catre dansele, asa zicea: Ce cautati pe Cel viu printre morti? Ce plangeti pe Cel nestricacios, ca si cum ar fi in stricaciune? Mergand, vestiti ucenicilor Lui.
Stih: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile! Pastile cele preacinstite noua ne-au rasarit! Pastile, cu bucurie unul pe altul sa ne imbratisam! O, Pastile, izbavire de intristare! Ca astazi, din mormant ca dintr-o camara stralucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicand: Vestiti apostolilor!
Slava... si acum..., glasul al 5-lea:
Ziua invierii! si sa ne luminam cu praznuirea, si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem: fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru inviere. Si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le. Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand,
si celor din morminte viata daruindu-le (de trei ori).
si cantandu-se Hristos a inviat... de mai multe ori,
se face Sarutarea precum urmeaza:
In manastiri si la catedrale, fie la inceputul cantarii Laudelor, fie mai tarziu, cel mai mare dintre slujitori ia sfanta Cruce, unul dintre preoti ia sfanta Evanghelie, iar ceilalti preoti si diaconi iau cate o cruce si asa ies prin usile imparatesti si vin spre iconostas (tetrapod). Sfintitii slujitori vin pe rand, de la cel mai mare pana la cel mai mic, saruta mai intai icoana Invierii, sfanta Evanghelie, si sfanta Cruce din dreapta preotului urmator, cu care se imbratiseaza.
Protosul spune: Hristos a inviat!. Iar fiecare raspunde: Adevarat a inviat!, dupa care se aseaza de-a dreapta protosului. Asa fac toti preotii si diaconii, pe rand, sarutandu-se unul cu altul, incepand de la protos si asezandu-se unul de-a dreapta celuilalt, pana la ultimul.
Dupa aceasta incep sa vina pentru sarutare ceilalti frati (in manastiri) sau credinciosii (in catedrale si in bisericile de parohie), sarutand si ei pe rand, icoana invierii de pe iconostas, apoi sfanta Evanghelie si crucile din mainile preotilor si diaconilor, care spun la fiecare: Hristos a inviat!, iar ei raspund: Adevarat a inviat!
Daca este de fata si arhiereu (in catedrale), acesta, la iesirea clericilor din sfantul altar, ia in maini crucea cea mai impodobita, saruta icoana invierii de pe iconostas, apoi se intoarce si binecuvinteaza cu crucea pe credinciosi, spunand: Hristos a inviat (de trei ori) si credinciosii raspunzand de fiecare data: Adevarat a inviat! De voieste, el ramane apoi langa iconostas, dand crucea sa o sarute mai intai clerul si apoi poporul, care ii saruta mana; daca nu, arhiereul se retrage in tronul arhieresc sau in sfantul altar pana ce se termina sarutarea.
In bisericile de parohie unde slujeste un singur preot, acesta ia singur sfanta Evanghelie si sfanta Cruce. Preotul iesind prin sfintele usi, vine in dreapta iconostasului, pune sfanta Cruce langa icoana invierii pe iconostas, iar el tine in maini sfanta Evanghelie. Credinciosii vin pe rand, saruta sfanta Evanghelie din mainile preotului, care spune catre fiecare: Hristos a inviat!, iar ei raspund: Adevarat a inviat!
Dupa ce s-a facut astfel sarutarea, preotul (protosul) citeste cu glas mare si rar acest Cuvant de invatatura al sfantului Ioan Gura de Aur Arhiepiscopul Constantiopolului (397-404 ; +407) in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.
De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului Sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca !
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai.
Odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai ; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie ; si aceluia
plateste, si acestuia daruieste ; si faptele le primeste ; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru ; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni Dsa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei, impartasiti-va toti din bogatia bunatatii.
Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste.
Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit.
Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului ; a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea.
Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorat in iad.Umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui.
Si aceasta mai inainte intelegand-o Isaia, a strigat :
Iadul, zice, s-a amarat, intampinandu-Te pe Tine jos :
amaratu-s-a ca s-a stricat.
s-a amarat, ca a fost batjocorit ;
s-a amarat, ca a fost omorat;
s-a amarat, ca s-a surpat;
s-a amarat, ca a fost legat.
A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit; a primit pamant si s-a intalnit cu cerul.
a primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ti este, moarte, boldul tau ? Unde-ti este, iadule, biruinta?
Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.
Inviat-a Hristos si au cazut diavolii.
Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.
Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa;
ca Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.
Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
Apoi cantaretii canta troparul Sfantului Ioan Gura de Aur, glasul al 8-lea:
Din gura ta ca o lumina de foc stralucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a castigat, inaltimea gandului smerit noua ne-a aratat. Ci cu cuvintele tale invatandu-ne, Parinte Ioane Gura de Aur, roaga pe Cuvantul, Hristos Dumnezeu, sa mantuiasca sufletele noastre.
Dupa aceea diaconul zice ecteniile: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule... si Sa plinim rugaciunile noastre cele de dimineata... si dupa ecfonis, diaconul zice: Intelepciune.
Cantaretii: Binecuvinteaza.
Preotul, tinand sfanta Cruce si lumanarea aprinsa, face otpustul mare: Cel ce este binecuvantat...
Cantaretii: Amin. Intareste, Dumnezeule...
Preotul: In loc de "Slava Tie, Hristoase...”, canta: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand”, iar cantaretii continua: "si celor din morminte...”
Preotul: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le, adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.
Apoi inalta sfanta Cruce si lumanarea, rostind cu glas mare: Hristos a inviat (de trei ori la rand, intai spre apus, a doua oara spre miazazi si a treia oara spre miazanoapte).
si credinciosii raspund de fiecare data: Adevarat a inviat! si canta cu totii, cler si credinciosi, de trei ori:
Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le.
Iar cel mai mare adauga, inchinandu-se spre rasarit: Si ne-a daruit noua viata vesnica. Sa ne inchinam invierii Lui celei de a treia zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu