ODOVANIA PRAZNICULUI ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI - 9 februarie

O, Preacurată Fecioară, Ceea Ce ai purtat în braţele Tale ca pe Un Nor luminos pe Cel Ce scoate norii din vistierii şi ca O Ploaie binecuvântată ai umplut cu apa înţelepciunii văile inimilor secate de patimi, nu înceta a umple vasul inimilor noastre cu apa rugăciunii Tale, ca să ne facem şi noi izvoare ale darului dumnezeiesc.

În templul inimii să vedem şi noi strălucind pe Hristos purtat în braţele gândurilor smerite, pe care Însuşi le luminează ca Un Soarele al dreptăţii şi al înţelepciunii. Să strigăm cu bucurie către Cea plină de dar, Care a binevoit să ne facă părtaşi darului mântuirii: Bucură-Te, Munte înalt întru Care s-a descoperit slava dumnezeiască, Porumbiţă dumnezeiască Care ai purtat în braţele Tale pe Cel Neapropiat heruvimilor ! Astăzi în braţele inimii să purtăm şi noi pe Hristos, Cel Ce a binevoit ca în braţele lui Simeon să Se poarte. Cu luminoasă cunună de gânduri dumnezeieşti să înconjurăm pe Cel Ce străluceşte ca Un Soare veşnic, Care trimite tuturor razele mântuirii. Ca Un Prunc Se arată Cel Ce este Împăratul slavei. În braţele Fecioarei Se poartă Cel Ce poartă toate în adâncul gândului Său dumnezeiesc. Cărbunele de foc este luat ca în nişte cleşti în mâinile bătrânului Simeon. Pe Acesta să-L întâmpinăm şi noi cu laude, cu razele cuvintelor să-L împodobim pe Soarele Cel cuvântător, din cununa Lui luând şi noi raze de gânduri dumnezeieşti. Celei pline de Har să-I strigăm: Bucură-Te, Preacurată, Cerul slavei, Biserica Cea cuvântătoare, Care în templul Domnului Te-ai arătat purtând în braţe pe Caspul Bisericii. Lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, Lumina lumii, vino şi în biserica inimii noastre, ca să o luminezi cu razele gândurilor Tale !

Pe Tine Te-a dorit sufletul meu ca pe Împăratul măririi,

Vino, Soare al dreptăţii, în mâinile pe care le-ai zidit,

 Iată, eu, robul Tău, în chip de Prunc Te văd acum smerit.

 Acesta este Mântuirea lui Israel şi Lumina lumii,

Pe Acesta să-L slăvim ca pe Dătătorul izbăvirii,

Gândurile inimii Anei curgeau neîncetat slăvind pe Hristos,

Şi tuturor mărturisind pe Cel Ce S-a arătat Soare Prealuminos.

 Cu luminoase cununi de gânduri să întâmpinăm pe Hristos,

Căci ca Prunc S-a arătat în templu, strălucind luminos,

 În braţele bătrâneşti a fost cuprins Soarele dumnezeiesc,

Şi s-a prefăcut în serafim Simeon cel iubitor de gând ceresc.

 Gândurile Celei pline de har s-au revărsat din destul :

Primeşte Simeoane, pe Soarele Cel mai presus de gând,

Acesta este Mântuirea neamurilor şi Lumina lumii,

Pe Acesta îngerii Îl laudă, căci este Ziditorul făpturii.

 Din pântecele Meu a răsărit Sfinţitorul făpturii,

Şi alt Cer înţelegător M-a arătat Mântuitorul lumii,

Acesta a venit să ridice pe Adam cel căzut în întristare,

Şi bucurie a răsărit Evei celei ce zăcea în întunecare.

 Cu glasuri smerite ale inimii Te slăvim Izvorule al mântuirii,

Căci prin Tine ne-a răsărit bucuria cea mare a izbăvirii,

Pe Tine Te slăvesc cetele îngereşti şi neamul omenesc,

Primeşte şi cuvintele noastre şi gândul cel pământesc.

 Iisuse, Liniştea sufletelor tulburate,

Mângâierea inimilor întunecate,

Soarele Cel pururea luminător,

Izvor de daruri veşnic curgător,

Sfinţirea sufletelor întunecate,

Vederea tainelor în Duhul arătate,

 Cunună a gândurilor dumnezeieşti,

Vistierie a darurilor împărăteşti,

Calea Cea sfinţită a dreptăţii,

Călăuzitor spre limanul Vieţii.