Sfantul Mucenic Ermia Paganul Antonin, imparatul Romei, urand pe crestini, a trimis impotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca sa-i munceasca. Acela, pe cand mergea de la Cilicia la Capadocia, a gasit in Comani pe un ostas batrin, anume Ermia, alb la par si cu legea crestin, crezand intr-Unul adevaratul Dumnezeu si Facatorul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: "Am scrisoare de la Antonin, imparatul Romei, prin care imi porunceste, ca toti crestinii sa aduca jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari si cumplite munci se vor pedepsi. Deci, si tu Ermie, jertfeste zeilor si vei fi prieten imparatului si vei avea multa cinste; deci, asculta-ma pe mine, ca sa nu-ti muncesc trupul". Raspuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: "Eu sunt ostas al lui Hristos, Imparatul Cel ceresc si fara de moarte, a Carui imparatie nu va avea sfarsit; pentru aceea nu ma supun imparatului celui muritor si pagan, a carui imparatie este de putina vreme. Imparatia Domnului nostru Iisus Hristos va petrece in veci si cel ce crede intr-Insul va mosteni viata cea vesnica. Eu cred intr-Acela si Aceluia in taina I-am slujit mai intai, iar acum Il slujesc pe fata si nu ma va birui diavolul. Tu ai stapanire peste trupul meu, si aceasta cu vointa Dumnezeului meu; iar peste sufletul meu nimeni nu are putere, decit numai singur Dumnezeu, Cel ce poate sa-mi dea rabdare si sa ma pazeasca in veci". Ighemonul Sebastian, auzind acestea, a zis Sfantului Ermia: "Jertfeste zeilor, ca sa te indulcesti de bucuria vietii acesteia!" Sfantul a raspuns: "Ce bucurie imi va fi, ce indulcire si ce viata daca, departindu-ma de Ziditorul meu, ma voi inchina idolilor? Aceasta nu este cu adevarat bucurie, ci mahnire; nu este indulcire, ci amaraciune; nu este viata, ci moarte vesnica". Grait-a ighemonul: "Te vad ca esti foarte intelept". Sfantul a raspuns: "Sunt intelept intru Domnul Dumnezeul meu, crezand intru Dansul si slujindu-I Lui din toata inima, pentru care doresc a muri si a patimi cu bucurie". Ighemonul a zis: "Vazand caruntetile tale si intelegerea, te crut si te miluiesc". Sfantul a raspuns: "Nu-mi trebuie mila de la tine, eu caut mila lui Dumnezeu, Care ma va duce la Dansul; Acela intelepteste pe robii Sai cu Duhul Sau cel Sfant". Ighemonul a zis: "Alegi mai bine a muri decat a trai?" Sfantul a raspuns: "Aceasta moarte nu este moarte, ci viata vesnica, daca voi suferi cu rabdare muncile de la tine". Atunci ighemonul a poruncit sa-i sfarame falcile cu pietre, sa-i zdrobeasca dintii si sa-i jupoaie pielea de pe fata. Pentru acestea Sfantul a grait: "Multumesc lui Dumnezeu, ca darul Domnului meu Iisus Hristos petrece cu mine!" Ighemonul a zis: "Pentru ce nu-ti iei leafa, precum o iau ceilalti ostasi?" Mucenicul a raspuns: "Deoarece jefuiti cu nedreptate pe cei saraci, de aceea nu iau lefurile voastre si nu mananc dintr-insele; pentru ca am hrana duhovniceasca, care este de la Duhul Sfant si nu voi flamanzi in veci". Atunci ighemonul, a poruncit sa infierbinte un cuptor foarte tare si a aruncat intr-insul pe mucenicul lui Hristos. Dupa trei zile, deschizand cuptorul, l-a gasit viu si intreg, cantand si preamarind pe Dumnezeu, de vreme ce nu s-a atins focul de el. Atunci, ighemonul, a chemat pe un fermecator si i-a poruncit sa omoare pe Ermia cu otrava. Iar Sfantul, rugandu-se lui Dumnezeu, a luat otrava si n-a patimit nimic, dupa cuvantul Domnului care a zis: Chiar de veti bea ceva de moarte, tot nu va va vatama. Deci fermecatorul, pregatind o otrava mai puternica, a dat-o mucenicului, zicandu-i: "Daca si de aceasta otrava nu vei avea nimic, apoi si eu voi lasa farmecele mele si voi crede in Dumnezeul Cel rastignit, Caruia tu Ii slujesti". Atunci Sfantul Ermia, luand si acea otrava cumplita si band-o pe toata, n-a patimit nici un rau, ci a ramas intreg si sanatos. Atunci fermecatorul a strigat: "Ai biruit, Ermie, ai dovedit si ai ramas rob al lui Hristos; ai mantuit din iad sufletul meu cel pierit si m-ai facut sa vietuiesc lui Dumnezeu. Pentru ca, precum un chip vechi sapat se preface si se innoieste, asa si eu, imbatranit in pacate si in rautati, ma innoiesc cu sufletul, intorcandu-ma spre Dumnezeul cel viu, Care petrece totdeauna in veci. O, Dumnezeule cel ceresc, Unule adevarat, Cel ce m-ai izbavit de inselaciunea cea diavoleasca si de spurcaciunile idolesti, prin robul Tau Ermia, prin care Te-am cunoscut, primeste-ma pe mine pacatosul, care ma intorc la Tine si ma miluieste pe mine, cel ce Te marturisesc pe Tine!" Astfel strigand el, ighemonul s-a umplut de manie si a poruncit ca indata sa-i taie capul. Deci, taind pe fermecatorul acela, s-a botezat in sangele sau; si un nou crestin si mucenic al lui Hristos s-a dus la Dumnezeu, pentru care si-a pus sufletul Sau. Iar pe Ermia a poruncit ighemonul sa-l munceasca, smulgandu-i venele lui din tot trupul. Astfel, Sfantul, fiind muncit cumplit, zicea catre muncitor: "Nu simt in trupul meu dureri din muncile acestea, caci, precum cutitasul doctorului, taind venele, scoate sangele cel nesanatos si face trupul sanatos, tot astfel si eu, suferind smulgerea venelor mele, mai sanatos sunt intru credinta lui Hristos!" Dupa aceasta, muncitorul a aruncat pe mucenic intr-o caldare cu untdelemnul foarte incins si indata s-a racit caldarea, iar untdelemnul s-a facut ca o roua de dimineata, si mucenicul a strigat: "O, tiranule, nu simt muncile si voia ta nu o voi face, insa voi face voia Tatalui meu ceresc si Aceluia ma aduc pe mine jertfa fara de prihana. Acela este Stapanul sufletelor si trupurilor noastre". Sfantul, graind acestea, tiranul a poruncit ca sa-i toarne pe gitlej niste otet tare amestecat cu fiere; dar, mucenicul a zis: "Amaraciunea asta imi este mie ca un fagure de miere de la Dumnezeul meu, pentru Care rabd acestea". Apoi a poruncit ighemonul ca sa-i scoata ochii. Auzind acestea, Sfantul a zis catre dansul: "Daca ai trebuinta de ochii mei cei trupesti care vad desertaciunea lumii acesteia, ia-ti-i tie. Eu am ochii inimii, cu care vad curat lumina cea adevarata". Astfel i-au scos ochii Sfantului. Dupa aceasta l-au spanzurat cu capul in jos si, tinandu-l astfel trei zile, a curs mult sange din narile lui. Dupa trei zile au mers oarecare sa-l vada pe el, socotind ca a murit. Dar s-au inspaimantat, aflandu-l viu si slavind pe Dumnezeu. Deci, pentru necredinta lor a cazut pe ochii lor oarecare negura si au orbit. Ei atunci au inceput a striga: "Miluieste-ne pe noi, robul lui Dumnezeu cel adevarat, caci iata suntem loviti de uraciune". Atunci Sfantul a zis: "Apropiati-va catre mine". Iar ei, apropiindu-se, el si-a pus mainile sale peste ei si le-a zis: "Intru numele Domnului meu Iisus Hristos, va zic sa vedeti". Si au vazut indata. Deci, intorcandu-se, au spus ighemonului cele ce li s-au intimplat lor. Iar ighemonul, aprinzandu-se de manie, a poruncit sa jupoaie pielea de pe tot trupul mucenicului. Atunci Sfantul batjocorea pe ighemon si ocara pe zeii cei necurati, pornind astfel spre mai mare manie pe tiranul, care a poruncit sa-i taie capul. Astfel s-a sfarsit mucenicul lui Hristos, Sfantul Ermia, iar cinstitul lui trup s-a luat in taina de niste crestini si l-au dus in Capadocia, la un loc ce se numea Coman. Acolo s-au savarsit multe minuni de la cinstitele lui moaste, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinste si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
sursa:crestinortodox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu