Troparul Sfantului Ignatie Teoforul
Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la sange, sfintite Mucenice Ignatie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
Sfântul Ignatie Teoforul („purtătorul de Dumnezeu“) a fost episcop în Antiohia pe vremea împăratului Traian (98-117).
Acesta era ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul şi provenea din lumea grecească venită de curând la credinţa în Hristos. Deci, fiind prins pentru credinţa sa, a fost aruncat la fiare în circul de la Roma.
I-a implorat pe romani sa nu mijloceasca in fata autoritatile imperiale pentru a obtine achitarea lui.: "Lasati-ma sa fiu mancare fiarelor, prin care pot dobandi pe Dumnezeu. Sunt grau al lui Dumnezeu si sunt macinat de dintii fiarelor, ca sa fiu paine curata a lui Hristos“.
Din cele şapte scrisori rămase de la el, cunoaştem cât de încredinţat era că numai suferind moartea de mucenic poate fi cineva ucenic adevărat al lui Hristos. Viaţa, lucrarea pentru răspândirea credinţei şi sfârşitul călătoriei sale în lanţuri, ca osândit, de la Antiohia la Roma le pomenim în fiecare an la 20 decembrie. Astăzi facem pomenire numai de aducerea sfintelor lui moaşte de la Roma la Antiohia. După ce fiarele i-au sfâşiat şi i-au mâncat trupul, împlinind astfel dorinţa sfântului, creştinii au adunat cu grijă sfintele sale moaşte şi le-au pus cu cinste într-un loc însemnat, afară din cetate. Nu după multă vreme, tot sub împărăţia lui Traian, sfintele lui moaşte au fost trimise de la Roma la Antiohia. Au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poarta lui Dafne din Antiohia, iar pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost aşezate într-o biserică din cetate închinată Sfântului Ignatie.
Sfântul Ignatie Teoforul („purtătorul de Dumnezeu“) a fost episcop în Antiohia pe vremea împăratului Traian (98-117).
Acesta era ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul şi provenea din lumea grecească venită de curând la credinţa în Hristos. Deci, fiind prins pentru credinţa sa, a fost aruncat la fiare în circul de la Roma.
I-a implorat pe romani sa nu mijloceasca in fata autoritatile imperiale pentru a obtine achitarea lui.: "Lasati-ma sa fiu mancare fiarelor, prin care pot dobandi pe Dumnezeu. Sunt grau al lui Dumnezeu si sunt macinat de dintii fiarelor, ca sa fiu paine curata a lui Hristos“.
Din cele şapte scrisori rămase de la el, cunoaştem cât de încredinţat era că numai suferind moartea de mucenic poate fi cineva ucenic adevărat al lui Hristos. Viaţa, lucrarea pentru răspândirea credinţei şi sfârşitul călătoriei sale în lanţuri, ca osândit, de la Antiohia la Roma le pomenim în fiecare an la 20 decembrie. Astăzi facem pomenire numai de aducerea sfintelor lui moaşte de la Roma la Antiohia. După ce fiarele i-au sfâşiat şi i-au mâncat trupul, împlinind astfel dorinţa sfântului, creştinii au adunat cu grijă sfintele sale moaşte şi le-au pus cu cinste într-un loc însemnat, afară din cetate. Nu după multă vreme, tot sub împărăţia lui Traian, sfintele lui moaşte au fost trimise de la Roma la Antiohia. Au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poarta lui Dafne din Antiohia, iar pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost aşezate într-o biserică din cetate închinată Sfântului Ignatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu