Odovania Botezului Domnului , Sfinţii Cuvioşi Părinţi ucişi în Sinai şi Rait - BISERICA NAŞTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL DIN CONSTANŢA a fost binecuvântată prin grija duhovnicească a obştii Sfintei Mănăstiri din Frăsinei cu o parte din MOAŞTELE IZVORÂTOARE DE MIR ALE SFINŢILOR UCIŞI ÎN SINAI ŞI RAIT.Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. 14 ianuarie

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2014/01/biserica-ortodoxa-praznuieste-maine-14.html

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/01/acatistul-botezului-domnului-6-ianuarie.html

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.com/2011/04/acatistul-sfantului-ioan-botezatorul.html

Astăzi, să ne ridicăm din adâncul păcatelor şi să vedem strălucind pe Hristos,
 Soarele dreptăţii, Cel Ce S-a arătat la Iordan ca să risipească întunericul
 din adâncul întristării lui Adam. Astăzi, să ne curăţim inimile de gândurile răutăţii,
 căci Hristos prin cufundarea în Iordan a venit să cerceteze adâncul inimilor, 
smulgând gândurile cele rele şi revărsând izvoarele înţelepciunii Sale. Astăzi, 
împreună cu Înaintemergătorul şi cu soborul îngerilor să lăudăm pe Cel Ce este 
mai presus de orice laudă omenească şi îngerească. Astăzi, să venim şi noi la râul
pocăinţei şi cu lacrimi curate să spălăm veşmântul întinat al sufletului. Astăzi, 
să auzim în liniştea rugăciunii glasul Tatălui care ne cheamă la limanul pocăinţei pe noi, 
fiii cei rătăcitori, care ne-am otrăvit prin gustarea din faptele păcatelor. Astăzi, 
să ne acoperim sufletul cu aripi îngereşti şi să vedem pe cerul inimii zborul gândurilor 
Duhului Sfânt, Cel Ce S-a arătat la Iordan în chip de porumbel. Astăzi, să aflăm 
pace în suflete, punând capăt războiului tulburării adus de gândurile cele de răutate. 
Să-I strigăm lui Hristos cu mulţumire: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, Cel Ce ne-ai
 miluit pe noi, cei nevrednici de milostivirea Ta, arătându-Te la Iordan spre ridicarea 
noastră din adâncul fărădelegilor ! 

TROPAR LA ODOVANIA PRAZNICULUI

Veniţi cu ochi curăţiţi în râul gândurilor de pocăinţă să vedem la Iordan strălucind
Pe Soarele dreptăţii Cel Ce S-a arătat, sub aripile Duhului pe Sfântul Ioan umbrind,
Glasul Tatălui a auzit în chip minunat cel ce s-a arătat glas al Cuvântului pe pământ, 
Şi cu taina Treimii luminându-se, pe toţi ne poartă sub al rugăciunii sale acoperământ.

La Iordan ai venit Hristoase, tinzându-mi mână de ajutor, 

Şi mai scos din adâncul răutăţii, pe mine, cel cu gând rătăcitor,

 Pentru aceasta, de mâna robului ai fost atins Mult Îndurate,

 Ca să risipeşti din mintea mea gândurile cele deşarte. 

 Venind la Iordan, ai deschis Stăpâne, tuturor porţile iertării, 

Şi curăţire primind, fără trebuinţă, ne-ai dat raza luminării, 

Pe noi, cei ce am alunecat în adâncul păcatului din nepăsare,

 Ne-ai scos cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare. 

 Soborul îngeresc Te-a întâmpinat cu veşmântul cântărilor cereşti, 

Iar robul înfricoşându-se de coborârea Ta Ţi-a adus gânduri îngereşti,

 Pentru milostivire ai cercetat sărăcia lui Adam cea mare, 

Iar acum voieşti ca tuturor să le dai cerească luminare. 

 Venit-ai, Cel Ce eşti Lumină necuprinsă, la cei întunecaţi, 

Zdrobit-ai capul şarpelui şi ai ridicat pe cei lepădaţi, 

N-ai suferit Bunule, a vedea făptura Ta înghiţită de pieire, 

Ci razele milostivirii Tale ai strălucit tuturor spre mântuire.

 Pe mine, cel ce alerg pe căile pierzării, mă caută Stăpâne, 

Cel Ce Te-ai umilit pentru noi, venind să primeşti curăţire,

 Risipeşte norul ispitelor ce acoperă cerul minţii mele, 

Şi mă scoate din patimi, ca Cel Ce pentru noi ai luat durere.

 Pentru milostivirea Ta cea mare, ai luat întrupare din Cea Curată, 

Şi ai venit ca un rob la făptura Ta cea de patimi întinată, 

Venit-ai să curăţeşti sufletele cele rănite de patimi cumplite, 

Pentru aceasta, mulţumire aducem noi, întinzând gânduri smerite.

 Iisuse, Ridicarea noastră din adâncul întristării,

 Cercetarea celor lipsiţi de podoaba luminării, 

Vindecarea rănilor sufleteşti a celor robiţi de păcat, 

Bucuria Sfinţilor, celor ce Te mărturisesc Împărat.

Momentul marcheaza incheierea perioadei de sarbatorire a Botezului Domnului
la raul Iordan.Sarbatorile imparatesti sunt toate precedate de un timp de pregatire sau
anticipare, precum si de un timp de dupa praznuire sau dupa serbare. La incheierea
acestei perioade de dupa serbare se praznuieste odovania praznicului. Termenul este din
 limba slavona si inseamna 'sfarsit', 'dezlegare' sau 'incheiere' a sarbatorii, un fel de concluzie.
 Din punct de vedere liturgic, atat inainte de un praznic imparatesc, cat si in perioada de
dupa serbare, exista anumite cantari legate de praznicul respectiv care sunt combinate
cu cantarile sfintilor praznuiti in zilele respective. In ziua odovaniei, slujba este aproape la fel
 ca in ziua insasi a praznicului, cu cateva exceptii.

Originea aceastei randuieli a Bisericii de a prelungi sarbatorirea unui praznic 
imparatesc prin odovania acelei mari sarbatori: 

Intalnim chiar si in Vechiul Testament aceasta practica de a prelungi o sarbatoare timp de
 7 zile,
si chiar in primele veacuri ale crestinismului intalnim o prima marturie in epoca Sf. Constantin
cel Mare care, dupa ce a praznuit sfintirea a doua biserici, dupa aceea in fiecare an cate
 7 zile praznuia aceste sfintiri sub denumirea de 'sarbatoarea innoirilor'. Aceasta dupa serbare
mai este legata si de institutia catehumenatului, adica a acelor oameni care se pregateau
pentru a primi botezul crestin, iar dupa primirea botezului o perioada de 8 zile purtau in
continuare haina alba a botezului, serbau in mod deosebit aceasta perioada, iar in a 8-a zi
veneau la biserica, dadeau jos haina alba a botezului si intrau in cealalta perioada a vietii lor.

Motivul pentru care odovania sarbatorii Botezului Domnului este randuita la 8 zile 
dupa acest praznic imparatesc: 

Explicatia simbolica consta in faptul ca timp de 8 zile dupa praznicul Botezului Domnului,
la slujba cantam in continuare cantarile praznicului, iar in ziua a 8-a dezlegam acest praznic
ca simbol al faptului ca el ne obisnuieste cu Imparatia lui Dumnezeu care este vesnica.
In traditia teologica, numarul 8 este si o imagine a deplinatatii timpului, si aceasta praznuire
la 8 zile dupa ce a fost ziua praznicului ar fi o expresie vazuta a acestei plinatati cu
care ne obisnuieste Biserica prin sarbatorile ei.