Pomenirea Sfântului Apostol Iuda
Sfîntul Iuda a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. El era fiul lui losif şi al Salomeei* şi fratele lui lacov, Ruda Domnului. Iosif teslarul a avut cu Salomeea patru fii: lacov, Osia, Simon şi Iuda. Acest Iuda este uneori numit în Scriptura Noul Testament Iuda, fratele lui lacov, din pricină că lacov era mai bine cunoscut de către toţi (Luca 6: 16, Fapte 1: 13). Sfîntul Iuda îşi începe astfel epistola sa: Iuda, rob al lui lisus Hristos şi frate al lui lacov (Iuda 1: 1). Chiar dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al Domnului cu aceeaşi îndreptăţire ca şi lacov, el nu o face, din smerenie şi din ruşine, căci el nu uită că nu a crezut în El de la început. Cînd Bătrînul losif, mai înainte de moartea lui, a voit să facă parte după dreptate şi lui lisus, ca şi celorlalţi fii ai lui, toţi fiii lui după trup au protestat şi sau împotrivit, inclusiv Iuda. Doar lacov a fost cel care, de bună voia lui, i-a făcut parte lui lisus din porţia lui de moştenire. Iuda mai este cunoscut şi ca Levi sau Tadeus. Mai este un Tadeus, între cei șaptezeci de Apostoli mai mici (prăznuit la 21 august), dar acest Tadeus, sau Iuda, a fost unul dintre Apostolii cei mari. Iuda a predicat Evanghelia prin toată ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia şi Armenia. La Edessa, cetatea Regelui Avgar, el a sporit predicarea celuilalt Tadeu, care fusese acolo mai înaintea lui. Cînd Iuda a ajuns cu predicarea în ţinutul Muntelui Ararat, el a fost prins de păgîni, răstignit, şi omorît cu săgeţi. Aşa a luat Sfîntul Apostol Iuda şi cununa muceniciei.
* Nu Salomeea din Betleem, ci alta
Pomenirea Sfântului Preacuvios Paisie cel Mare
Sfîntul Paisie a fost egiptean de neam, şi născut în Egipt. În urma unei vedenii ce a avut-o, maica lui 1-a închinat slujirii lui Dumnezeu. Tînăr fiind, Paisie a sosit la Avva Pamvo, care 1-a primit ca ucenic şi ca împreună următor marelui Avvă loan cel Pitic, care mai tîrziu a şi scris viaţa Sfintului Paisie. Spre marea bucurie a părintelui lui duhovnicesc, Paisie a adăugat pururea nevoinţă peste nevoinţă şi înfrînare peste înfrînare. La el de multe ori venea Sfîntul Proroc Ieremia, pe care Sfîntul Paisie îl iubea mult, şi din ale cărui cărţi proroceşti citea mereu. La el veneau şi îngerii lui Dumnezeu şi a venit însuşi Domnul Hristos, Care i-a zis: „Pace ţie, nevoitorule al Meu ales!”. Prin harul covîrşitor al lui Dumnezeu, Sfîntul Paisie postea zile şi chiar săptămîni în şir. Adesea el nu gusta nimic timp de cîte cincisprezece zile, şi mai adesea cîte o săptămînă, iar odată, după mărturia Sfîntului loan cel Pitic, el nu a gustat nimic timp de şaptezeci de zile. El bătea război greu cu duhurile iadului, care veneau uneori la el cu chipul lor adevărat, iar alteori ca îngeri de lumină. Dar fericitul rob al lui Dumnezeu nu se lăsa înşelat şi dus în ispită. Sfîntul Paisie s-a făcut vestit în tot Egiptul pentru străvederea lui şi pentru puterea facerii de minuni. El s-a strămutat la veşnica împărăţie la anul 400. Sfîntul Preacuvios Isidor Pelusiotul a mutat sfintele moaşte ale lui Paisie cel Mare la mînăstirea lui, şi le-a îngropat acolo cu cinste.
Pomenirea Sfântului Cuvios Zosima
Sfîntul Zosima acesta a fost soldat în armata romană în timpul împărăţiei lui Traian. El a mărturisit cu curaj credinţa lui creştină în Hristos Domnul, faptă pentru care a fost dat la schingiuiri bestiale. Din mijlocul chinurilor lui, el a auzit un glas din cer care îi zice: „Împuterniceşte-te, Zosime, cu semnul Sfintei Cruci, căci iată Eu cu tine sînt!”. La el în temniţă pogorau îngerii lui Dumnezeu. După multe chinuri de nedescris, Sfîntul Zosima a fost decapitat la anul 116 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Ioan din Singurătate
Acest Sfint loan a dus o viaţă de mari nevoinţe, în veacul al şaselea, în apropiere de Ierusalim. Curăţindu-şi sufletul cu asprele nevoinţe, el a ajuns la măsuri mari, că pînă şi fiarele sălbatice se supuneau lui. Sfîntul Cuvios Ioan a trecut la Domnul la bătrîneţe adîncă, în anul 586 după Hristos.
Cântare de laudă la Sfântul Paisie cel Mare
Marele Paisie din fragedă vîrstă
Uşile dorinţelor lumii în urma lui le-a închis.
El duhul la Dumnezeu şi-a înălţat,
La Domnul, singura lui dorire,
Precum marii sfinţi de demult.
Monahii vin şi pe Marele Paisie întreabă:
„Dintre virtuţi care Îi este mai plăcută lui Dumnezeu?”
„ Cea care ascunsă este!” le răspunde Paisie,
„Iară cea care cunoscută se face,
Domnul nu o primeşte”.
Cînd Paisie cu nevoinţele-adînci
Pre Domnul cu viaţa lui L-a proslăvit,
Domnul Cel proslăvit la Paisie vine şi-i zice:
„Pace ţie, Sfinte al Meu.
Grăieşte, care ţi-e dorirea?
Căci dup-a ta dorire ţie va fi.
Cere şi vei primi!”
Auzind dintru a Domnului gură aceste cuvinte de foc,
Paisie capul îşi pleacă şi plînge ca un copil.
„Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Om păcătos sînt eu!
Eu din pricina păcatelor mele
Apăsat sînt pururea la pămînt.
După mare milostivirea Ta, iartă-mi mie păcatele mele,
Toate păcatele mele, Doamne, cele din copilăria mea
Şi pînă acum, şi dăruieşte-mi răbdare
Ca altele la sarcina mea să nu mai adaug;
Dăruieşte-mi mie ca pînă la cea din urmă suflare a mea
Pururea Voia Ta să fac,
Şi de iubire spre Tine
Inima mea pururea să ardă”.
Domnul a împlinit a plăcutului Lui rugă,
Şi o binecuvîntare a dăruit sfântului Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu