Pogorarea Sfantului Duh sau Rusaliile rememoreaza si actualizeaza in fiecare an trimiterea de catre Dumnezeu a Sfantului Duh peste Apostolii Mantuitorului adunati in Ierusalim. Pogorarea Sfantului Duh alaturi de sarbatoarea Pastilor si de ziua Duminicii, acest praznic imparatesc este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. In vechime, bucuria sarbatorii era amplificata de catehumenii care primeau botezul in aceasta zi,
intr-un cadru solemn si festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori si ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de catre iudei la Sarbatoarea Cincizecimii in care se aducea multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltei. Pogorarea Sfantului Duh marcheaza intemeierea Bisericii prin trimiterea de catre Dumnezeu a Sfantului Duh in lume ca sa imputerniceasca pe Sf. Apostoli sa vesteasca Evanghelia. Biserica devine o realitate vazuta prin pogorarea Duhului Sfant, iar a fi crestin inseamna a avea pe Duhul Sfant.
Duminica Rusaliilor, cand este praznuita Pogorarea Duhului Sfant, se face prilej pentru aducerea aminte de "limbile ca de foc" care s-au pogorat peste Apostoli. Aceste "limbi" sunt inchipuite astazi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credinciosi la biserica, spre a fi sfintite. Dupa slujba, frunzele se iau acasa si se aseaza la icoane si la usi.
In popor se crede ca frunzele si ramurile de tei feresc gospodariile de fulgere, de grindina si de duhurile cele rele. Aceasta credinta populara poate fi intemeiata pe sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, daca se are in vedere sfintirea frunzelor cu aghiazma, ele devenind astfel purtatoare de har.
Vecernia plecarii genunchilor -Vecernia de luni dupa Rusalii - se savarseste in ziua Pogorarii Sfantului Duh, indata dupa Sfanta Liturghie.
In ceea ce priveste randuiala slujbei, spre deosebire de Vecernia duminicala sau a altor praznice, aceasta prezinta o serie de particluaritati (preotul imbraca toate vesmintele liturgice, vecernia nu are catisma).
Cea mai importanta particularitate este faptul ca in locul paremiilor, intre prochimen si ectenia cererilor, stand in genunchi in fata Sfintelor Usi, preotul citeste sapte rugaciuni, impartite in trei grupe.
Ele invoca ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele sapte daruri ale Sfantului Duh care s-a pogorat in ziua Cincizecimii. De asemenea, in ele sunt prezente si cereri pentru cei adormiti in Domnul.
Datorita faptului ca cele sapte rugaciuni se citesc in genunchi, slujba aceasta se mai numeste si Vecernia plecarii genunchilor.
Ingenuncherea in zi de duminica sau de mare sarbatoare a fost interzisa de Parintii Bisericii tocmai pentru ca bucuria praznicului sa fie deplina. De Rusalii, chiar daca este Praznic Imparatesc, slujitorii si credinciosii ingenuncheaza pentru ca atat de mare este darul Duhului Sfant, incat plecarea genunchilor arata starea de smerenie si de rugaciune staruitoare necesara pentru a fi vrednici de Pogorarea Sfantului Duh.
Aceste rugaciuni, de o bogatie teologica extraordinara, sunt atribuite de unii liturgisti Sfantului Sofronie Patriarhul Ierusalimului.
Vecernia plecarii genunchilor se incheie cu otpustul sarbatorii ("Cel Ce din parintestile si dumnezeiestile sanuri…).
Ingenuncherea in zi de duminica sau de mare sarbatoare a fost interzisa de Parintii Bisericii tocmai pentru ca bucuria praznicului sa fie deplina. De Rusalii, chiar daca este Praznic Imparatesc, slujitorii si credinciosii ingenuncheaza pentru ca atat de mare este darul Duhului Sfant, incat plecarea genunchilor arata starea de smerenie si de rugaciune staruitoare necesara pentru a fi vrednici de Pogorarea Sfantului Duh.
Aceste rugaciuni, de o bogatie teologica extraordinara, sunt atribuite de unii liturgisti Sfantului Sofronie Patriarhul Ierusalimului.
Vecernia plecarii genunchilor se incheie cu otpustul sarbatorii ("Cel Ce din parintestile si dumnezeiestile sanuri…).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu