Pomenirea Sfântului Mucenic Leontie
Leontie a fost comandant roman din timpul împăratului Vespasian, care era instalat cu trupele sale în oraşul Tripoli din Fenicia. El se născuse în Grecia şi «era foarte mare la stat, puternic, neînfricat şi de temut în războaie». Dar cezarul Hadrian, cumplit prigonitor al creştinilor, a trimis un detaşament militar care să îl aresteze pe Leontie, care era creştin. Ipatie, conducătorul acestui detaşament, s-a îmbolnăvit pe drum de o febră gravă, pricină pentru care echipa a trebuit să-şi încetinească mersul. Într-o noapte s-a pogorît din cer la Ipatie un înger al Domnului şi i-a zis: «Dacă vrei să te faci bine, atunci strigă de trei ori cu glas mare, ridicîndu-ţi privirea spre cer: „Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mi mie!”». Ipatie a descoperit oştenilor lui vedenia şi toţi într-un singur glas au strigat la cer precum îi arătase îngerul comandantului lor. Atunci pe loc Ipatie s-a însănătoşit. Minunea i-a lăsat pe toţi uimiţi, dar mai cu seamă pe un anume Teodul. Ipatie şi Teodul atunci au luat-o înaintea celorlalţi spre a-1 găsi ei primii pe comandantul Leontie. Găsindu-1, acesta i-a primit cu ospitalitate şi le-a slujit lor, odihnindu-i după greutatea călătoriei. Cînd le-a grăit lor despre credinţa lui în Hristos, inimile lui Ipatie şi Teodul au ars în piepturile lor de dragoste pentru Dumnezeu, şi un nor i-a umbrit din care s-a pogorît asupra lui Ipatie şi Teodul o rouă minunată. Acesta a fost Duhul Sfînt al lui Dumnezeu Care a botezat sufletele lor întoarse la Domnul, şi tot atunci Leontie a grăit către ei astfel: „Întru Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.” Răul Hadrian, aflînd că Ipatie şi Teodul s-au făcut creştini în loc să-i prigonească pe ei, a poruncit să fie bătuţi fără milă cu bice, iar apoi decapitaţi cu securea. Aşa au luat cununa martiriului aceşti doi fii duhovniceşti ai lui Leontie. Apoi Hadrian a poruncit ca Leontie, care a rămas neclintit în credinţa lui, să fie torturat bestial. Cu trupul transformat cu totul într-o rană de sînge, Leontie se ruga stăruitor lui Dumnezeu, rugîntu-L să nu-1 părăsească. În mijlocul celor mai mari chinuri ale lui, înainte i-a apărut un înger al Domnului, care 1-a întărit şi 1-a mîngîiat. La urmă torţionarii au izbit trupul lui Leontie la pămînt şi 1-au bătut pînă cînd mucenicul şi-a dat sfîntul lui suflet în mîinile lui Dumnezeu. Martiriul Sfintului Leontie a fost văzut de un anume Notarius, care a scris tot ce a văzut şi auzit ca martor ocular pe tăbliţe pe care le-a aşezat în mormîntul mucenicului. Sfîntul Leontie a luat mucenicia cu cinste la anul 73 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Leontie înaintevăzătorul
Leontie era de neam grec, din Peloponez. El a dus timp de şaizeci de ani o viaţă de nevoinţe aspre în Mînăstirea Dionisiu şi s-a odihnit întru Domnul la anul 1605, în vîrstă fiind de optzeci şi cinci de ani. Despre acest sfînt s-a zis că doar o dată a intrat în Sfînta Mînăstire Dionisiu, şi doar o dată a ieşit din ea, în cei şaizeci de ani întru care s-a nevoit acolo. Adică, el a intrat în ea cînd a ajuns prima oară acolo ca să se facă monah, şi a ieşit din ea doar cînd a fost dus la groapă. Sfîntul Leontie acesta avea harul străvederii şi prorociei, iar după moarte din trupul lui a izvorât mir înmiresmat.
Cântare de laudă la Sfântul Leontie Mucenicul
Leontie are inimă de leu,
Vitejie de leu, precum şi numele-i arată.
El de Hristos Domnul nu se ruşinează,
Ci pre El Il mărturiseşte cu vitejie de leu, înaintea tuturor:
Hristos Domnul Dumnezeu este.
Şi Mîntuitorul lumii.
Leontie ca pe nimic socoteşte
A lui putere, stăpînire şi tinereţe
Pe acestea el pe cruce le ţintuieşte,
Pentru dragostea Domnului Celui Răstignit
Şi din moarte cu slavă înviat.
Leontie de Domnul nu se leapădă,
Iar linguşirile le scuipă, împreună
Cu lumeasca bogăţie şi slavă.
Biciuit, schingiuit, răstignit,
El de Domnul nicicînd se leapădă,
Ci cu cît se sălbăticeşte tortura,
Cu atît mai sus se înalţă flacăra credinţei lui.
Romanul imperiu şi ale iadului puteri
Toate împotriva lui Leontie s-au întors.
El însă ştie că nu este singur,
Că la dreapta lui se află Hristos.
Domnul stîlp de piatră este
Între buruienile otrăvicioase,
El stîlp de foc este
Între-ale satanei slugi.
Leontie cu-a lui neclintită credinţă
Uimeşte popoare;
Căci el la viaţă nu a cătat,
Şi de aceea a dobîndit-o în veşnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu