Pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei
Sfîntul Chiril acesta a fost de neam nobil, şi rudenie apropiată a lui Teofil, Patriarhul Alexandriei, căruia i-a şi urmat în scaun. În timpul vieţii lui el a avut de dus trei amarnice lupte: împotriva ereticilor novaţieni, împotriva ereticului Nestorie, şi împotriva evreilor din Alexandria. Novaţienii îşi aveau sorgintea la Roma, şi se numeau aşa după presbiterul Novaţian, căpetenia ereziei. Ei se mîndreau cu virtuţile lor, umblau îmbrăcaţi numai în alb, opreau cu străşnicie cununia a doua, şi susţineau că nu trebuie să se facă rugăciuni pentru cei căzuţi în păcate de moarte, şi de asemenea că aceia căzuţi de la dreapta credinţă nu mai au voie să fie reprimiţi în Biseică, chiar dacă se pocăiesc pururea cu amar. Chiril i-a spulberat pe aceştia cu cuvîntul şi i-a alungat astfel din Alexandria, împreună cu episcopul lor. Lupta cu evreii a fost mult mai grea, şi ea a fost sîngeroasă. Încă din timpurile în care Alexandru cel Mare întemeiase cetatea, evreii fuseseră foarte puternici în ea. Ura lor împotriva creştinilor era drăcească şi dementă. Ei îi ucideau pe creştini prin toate mijloacele: prin trădare, prin otrăvire, prin răstignirea pe cruce. După o luptă cumplită şi tenace, Chriil a reuşit, în timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic, să-i alunge pe evrei din Alexandria. Lupta împotriva lui Nestorie însă, care era Patriarhul Constantinopolului, nu s-a rezolvat decît la cel de al Treilea Sinod Ecumenic (care a avut loc la Efes, în anul 431). Chiril însuşi a condus lucrările acestui Sinod, reprezentîndu-1 în acelaşi timp şi pe Papa Celestin al Romei la cererea acestuia din urmă, căci Papa Celestin nu putea să călătorească, fiind foarte înaintat în vîrstă. Nestorie a fost condamnat, anatematizat şi surghiunit de împărat către graniţa cea mai de răsărit a imperiului, unde rău a pierit de o boală cumplită: limba lui, cea cu care a hulit pre Pururea Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, pe care el o numea doar Născătoare de Hristos, a fost năpădită şi mîncată de viermi puturoşi. După încheierea acestei lupte, Chiril a trăit restul scurt al vieţii lui cu pace, păstorind bine şi cu rîvnă turma lui Hristos. El s-a strămutat la Domnul la anul 444. Sfînta Tradiţie zice că el a alcătuit rugăciunea « Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te!…»
Pomenirea Sfântului Chiril de la Lacul Alb
Acest Chiril s-a născut într-o familie aristocrată, fiind crescut şi educat la Moscova. El s-a tuns monah în Mînăstirea Simonov, unde a dus o viaţă de nevoinţe care i-a uimit pe ceilalţi monahi. Ca să-şi ascundă virtuţile, Chiril s-a prefăcut nebun. El a grăit faţă către faţă cu Sfîntul Serghei de Radonej, şi a primit multe sfaturi mîntuitoare de la el. Împotriva voinţei lui, el a fost ales să fie stareţ al mînăstirii. El se ruga pururea cu stăruinţă la Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, ca să-i arate calea prin care ar putea să ducă o viaţă de nevoinţe sihăstreşti, în linişte. Într-o noapte el a văzut o lumină mare şi a auzit un glas: « Chirile, ieşi de aici şi du-te la Lacul Alb!». Şi cu adevărat, Chiril a ieşit din Mînăstirea Simonov împreună cu un frate însoţitor, a mers în apropiere de Lacul Alb, iar acolo, în desimea pădurii de pin, a început să ducă viaţa de sihăstrie după care atît de mult a însetat. Cu trecerea anilor, această sihăstrie s-a transformat într-o mînăstire mare. Cuviosul Chiril a primit de la Dumnezeu şi marele har al facerii de minuni; el vindeca bolnavii şi lucra multe alte minuni.El a adormit la anul 1429, în anul al nouăzecilea al vieţii lui, strămutîndu-se la locaşurile cereşti ale Stăpînului Hristos, pe care L-a iubit cu înflăcărare întreaga lui viaţă.
Cântare de laudă la Sfântul Chiril al Alexandriei
Sfîntul Chiril cel neclintit
Zidirea uimeşte cu credinţa lui.
Vitezul se înconjoară cu Sfînta Cruce,
Arma lui tare de apărare.
El împotriva duşmanilor
Bisericii se înarmează: împotriva evreilor, ai Crucii duşmani.
El pe novaţieni i-a vădit fără milă,
Cei care cu ei înşişi se mîndreau,
Cei care hotar puneau milostivirii,
Cei care mai înainte de Judecată
Pre păcătoşi osîndeau,
Cei care îndrăzneau a huli
Puterea lui Dumnezeu,
Cum că ea nu ar putea face minuni.
Dar cel mai tare Chiril strălucit-a
În bătălia contra răului Nestorie,
Al ortodoxiei dărîmător,
Al Maicii Domnului nostru hulitor.
Stăpîna de Dumnezeu
Născătoarea lui Chirii
În ajutor i-a stat,
Cînd marele patriarh pre drăcescul Nestorie l-a biruit
Și de neghinele lui a curăţit Biserica.
Toate aceste biruinţe fost-au
Cu al Maicii lui Dumnezeu
Pururea Fecioara puternic ajutor.
Chiril a fost al ortodoxiei cavaler;
De aceea pre El Biserica pururea îl slăveşte
Și lui i se roagă neîncetat,
De năvălirile drăceşti să ne păzească
Cu ale sale sfinte rugăciuni.
O, Sfinte Părinte Chirile,
Stea prealuminoasă între stele,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
Ca să mîntuiască sufletele noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu