Pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Luchian, presbiterul [Preotul] din Antiohia
Sfîntul Luchian s-a născut din părinţi nobili în cetatea Samosata, din Siria. El a dobîndit încă din cea mai fragedă copilărie o înaltă educaţie, atît în ştiinţele seculare cît şi în disciplinele religioase şi duhovniceşti. El a fost vestit pentru marea lui învăţătură, şi pentru marea austeritate şi sfinţenie a vieţii.Împărţindu-şi toate averile săracilor, Sfîntul Lucian a trăit călugăreşte din lucrul mîinilor lui, adică alcătuirea sfintelor cărţi mîntuitoare de suflet. El a adus folos minunat Bisericii prin aceea că a îndreptat multe texte evreieşti ale Sfintei Scripturi, pe care ereticii, potrivit învăţăturilor lor mincinoase, le strîmbaseră. Pentru marea lui învăţătură şi sfinţenia vieţii, el a fost hirotonit presbiter [preot] în Antiohia. La vremea prigoanelor contra creştinilor declanşate de Maximian, pe cînd erau torturaţi Sfinţii Anthim al Nicomidiei şi Petru al Alexandriei, Sfîntul Luchian s-a aflat şi el pe lista celor pe care împăratul voia să îi omoare. Luchian a părăsit în taină Antiohia, dar un preot eretic plin de drăcească invidie, pe nume Pancratie, 1-a denunţat. Acea prigoană declanşată în Antiohia a fost plină de barbarie şi bestialitate, de ea nefiind scutiţi nici copiii mici. Doi băieţei care au refuzat să guste jertfe închinate idolilor au fost aruncaţi într-o baie clocotită, unde au murit în chinuri, dîndu-şi sufletele lor tinere în mîna lui Dumnezeu. O uceniţă a Sfîntului Luchian pe nume Pelaghia (pomenită la ziua de 8 octombrie), vînată cu viclenie de nişte desfrînaţi, slugile satanei, şi-a păzit fecioria urcînd pe acoperişul casei şi înălţînd rugăciune fierbinte lui Dumnezeu ca să ia sufletul ei mai înainte ca să fie profanată. Dumnezeu a ascultat-o, iar trupul ei mort s-a prăbuşit de pe înălţimea casei la pămînt, înaintea trimişilor acelora necuraţi. Sfântul Luchian a fost deci adus şi el înaintea împăratului. Pe drum el a adus patruzeci de soldaţi la Hristos, cu puterea cuvîntului lui celui insuflat şi sfint, care au luat cu toţii moarte mucenicească pentru aceasta. Fiind interogat şi biciuit, Sfîntul a fost aruncat în temniţă şi supus regimului de exterminare prin înfometare. Sfîntul loan Gură de Aur zice despre el: „El înfometarea a dispreţuit-o; să dispreţuim aşadar şi noi toată pofta pîntecelui şi să înfrîngem puterea stomacului ca să ne pregătim şi noi mai dinainte pentru vremea urgiei, antrenîndu-ne cu ajutorul acestor exerciţii de înfrînare mai mici, pentru marea biruinţă de la vremea marii şi cumplitei bătălii”. Sfîntul Luchian a primit Sfînta Împărtăşanie în închisoare, la marele praznic al Schimbării la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru lisus Hristos. A doua zi el s-a săvîrşit către Domnul, înălţîndu-se la cerurile desfătate ale împărăţiei celei Cereşti. Sfîntul Luchian şi-a săvîrşit mucenicia în şapte zile ale lunii ianuarie, din anul 311.
Pomenirea Sfântului Cuvios Eftimie cel Nou
Sfîntul Eftimie s-a născut la Ancyra în anul 824, din binecredincioşii părinţi Epifanie şi Anna. El a slujt în armată, s-a căsătorit, şi a născut-o pe fiica Anastasia. El după acestea s-a retras la Muntele Olimp, iar apoi la Sfîntul Munte Athos, ducînd vreme îndelungată viaţa cea aspră şi sfîntă a tuturor nevoinţelor. El a vieţuit şi ca stîlpnic în apropiere de Tesalonic. El s-a săvîrşit către Domnul cu pace, într-o insulă din apropierea Sfîntului Munte, către sfîrşitul veacului al nouălea. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc la Tesalonic.
Cântare de laudă la Sfântul Cuvios Mucenic Lucian
Lucian cel preaînţelept, scriitorul şi nevoitorul,
Cu putere mare pe calea lui Hristos Dumnezeu a umblat.
Împotriva beznei idolatre şi-ntunecaţilor eretici
Lucian sfîntul biruinţe zdrobitoare a lucrat.
El s-a întemeiat pe temelia Treimii Sfinte,
A Tatălui Celui fără de început, a Fiului şi Duhului,
Pe Care cu fapta, cuvîntul şi cu gîndul
O a preaslăvit.
El închinarea Sfintei Treimi cu sîngele lui
O a pecetluit.
Prăbuşitu-s-a idolatra Romă, pierit-a minciuna ereziei;
Pierit-a tot desfrîul vechilor mari cetăţi.
Dar Biserica sfîntă pe mucenici i-a înălţat la ceruri,
Şi-ntru sfinţenie şi slavă ridicatu-s-a deasupra tuturor.
Aceasta împărăţia sfinţilor este,
Cea fără de sfîrşit,
Cea de Daniil prorocită şi împlinită de Domnul Hristos.
O, dorită împărăţie, din pietre vii zidită,
Ale cărei cupole de aur împodobesc acoperişuri cereşti!
Tu ziditor ai avut şi pre marele Luchian, sfîntul,
Cel care s-a nevoit pînă la sînge, pe toate jertfind.
El acum slăvit stăpîneşte alături de Hristos Domnul,
Căci pre el aşezatu-l-a Domnul în ceata îngerilor sfinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu