Cugetare - „Avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri” (II Corinteni 5: 1), zice cela ce vede toate cu adevărat, Apostolul lui Hristos, Pavel. Toate eforturile pe care le facem noi pe pământ pentru Dumnezeu au acest scop: să binemerităm, fiecare după puterile lui, această zidire dumnezeiească, această casă nefăcută de mină.

Regele Indiei Gundafor a hotărât să-şi zidească un palat minunat, cum n-a mai văzut pământul. Pentru aceasta 1-a trimis pe curteanul lui, Avvan, să-i găsească un meşter priceput pentru lucrare. Avvan 1-a întâlnit pe Sfântul Apostol Toma, prin dumnezeiasca Pronie. Sfântul Toma i-a zis lui Avvan că este meşter priceput, şi că nimeni altul nu îi va putea zidi regelui ceea ce doreşte inima lui. De aceea regele i-a dat lui Toma aur din destul pentru zidirea doritului palat. Ieşind de la rege, Sfântul Toma a împărţit îndată tot aurul la necăjiţi şi la muritorii de foame. Locul ales pentru zidire se afla la o oarecare depărtare de reşedinţa regelui, şi după doi ani de la înţelegere acesta a trimis oameni care să vadă în ce stadiu se află lucrările. Toma le-a zis: „Toate sunt gata, doar acoperişul mai lipseşte”, cerând regelui să-i mai trimită şi alţi bani. Regele a făcut întocmai, nezgârcindu-se. Aurul nou primit Toma 1-a împărţit la mult popor nenorocit, flămând, desculţ şi fără adăpost. El a mers mai departe, predicând peste tot Evanghelia. Regele, aflând că Toma nici măcar nu a săpat temelia palatului mult dorit cu imensele bogăţii trimise, 1-a înşfăcat şi 1-a aruncat în temniţă. În acea noapte fratele regelui a murit, ceea ce 1-a aruncat pe acesta într-o tristeţe neagră. Îngerul Domnului, însă, a luat sufletul mortului şi 1-a dus să îi arate frumuseţile Raiului, întru care i-a arătat şi un palat fără seamăn, aşa cum la mintea omului nu s-a suit. Sufletul mortului a voit să meargă şi să se sălăşluiască pe vecie acolo, dar îngerul i-a zis că nu se poate, că acea minunăţie este rezervată fratelui lui, căci pentru el fusese zidită de către Sfântul Apostol Toma, care pe pământ zăcea pentru aceasta în închisoare. Atunci îngerul a întors sufletul mortului înapoi în trup. Înviind, fratele regelui a zis către rege îndată: „Jură-mi că îmi vei dărui ceea ce îţi voi cere”. Iar regele ajurat. Atunci fratele lui i-a zis: „Dă-mi mie palatul ce ţi 1-a zidit Toma în ceruri, şi ia pentru el şi toate bogăţiile mele ce le am pe pământ”. Regele a rămas în uimire auzind că el are palat în ceruri. După ce fratele lui i-a descris cu amănuntul tot ce a văzut, regele a crezut şi a alergat la închisoare, scoţîndu-1 afară pe Sfântul Apostol Toma. Auzind predicarea Apostolului despre suflet, mântuire şi viaţa de veci, şi regele şi fratele lui cel înviat au luat Sfântul Botez din mâinile lui. Regele Gundafor după aceea a făcut singur şi mai mari fapte de milostenie, mai zidindu-şi un palat încă şi mai minunat în ceruri.