Viata Sfantului Dimitrie Basarabov este redata in imagini pe racla care adaposteste sfintele sale moaste. Pe partile laterale ale raclei sunt prezente opt scene din viata Sfantului Dimitrie, iar pe capacul raclei este redat chipul sau.
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2011/04/acatistul-preacuviosului-parintelui.html
http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/10/acatistul-sfantului-mucenic-nestor-27.html
Troparul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou
Glasul 8
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.
Condacul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou
Condacul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou
Glasul 8
Apărătoare Doamnă...
Apărător al său nebiruit şi neînfrânat, ca unul care prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău, Sfinte Preacuvioase Dimitrie. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-ne de toate nevoile, ca să strigăm ţie: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Dimitrie!
Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.
Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. In traditia bisericeasca, un domnitor al Tarii Romanesti, al carui nume nu este mentionat, a platit o suma mare de bani pentru aducerea moastelor Cuviosului Dimitrie in Bucuresti. Delegatia nu a reusit sa intre in acest oras, deoarece caii nu au vrut sa mai mearga. In aceasta situatie, membrii delegatiei au hotarat sa traga la sorti, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moastele Sfantului Dimitrie. La sorti a cazut drumul spre Basarabi, si astfel, moastele au fost reasezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia. Insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.
Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.
Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. In traditia bisericeasca, un domnitor al Tarii Romanesti, al carui nume nu este mentionat, a platit o suma mare de bani pentru aducerea moastelor Cuviosului Dimitrie in Bucuresti. Delegatia nu a reusit sa intre in acest oras, deoarece caii nu au vrut sa mai mearga. In aceasta situatie, membrii delegatiei au hotarat sa traga la sorti, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moastele Sfantului Dimitrie. La sorti a cazut drumul spre Basarabi, si astfel, moastele au fost reasezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia. Insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.
Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.
Minunile Sfantului Dimitrie Basarabov
Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala din anul 1989, spune ca: "In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina. Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? - pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata. S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea - era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credinciosi, parintele Grichentie, care s-a retras dupa Revolutie, la pensie, la Manastirea Secu - si dansul a ramas foarte impresionat, desi mai vazuse si alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou."
Parintele Dimitrie Irimia povesteste: "Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig. De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa: "Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara - imi curge sange din buricele degetelorť. I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedeasca, sa tina post, si atunci mi-a spus: "Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile. Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit."
Sfantul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucurestilor
In secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual al Bucurestilor a fost Maica Domnului.
In vechime, in biserica din "pazarul" (Bazarul sau targul orasului) de langa Curtea domneasca se facea alegerea membrilor Sfatului orasenesc. Tot aici se pastra si sigiliul Bucurestilor. Pentru ca aceasta biserica avea hramul inchinat Fecioarei Maria, patronul orasului era Maica Domnului.
In secolul al XVII-lea, sarbatoarea orasului Bucuresti era Buna Vestire.
Dupa 1634, si mai ales din anul 1659, cand Domnul tarii isi muta definitiv resedinta de la Targoviste la Bucuresti, creste importanta Curtii domnesti (Curtea Veche). Astfel, si biserica Curtii domnesti devine atat de prezenta in viata oamenilor incat "Buna Vestire", hramul acestei biserici, este prezenta pe sigiliul orasului.
In veacul al XVIII-lea ocrotitorii spirituali ai Bucurestilor erau Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfintii Imparati Constantin si Elena erau ocrotitorii bisericii manastirii lui Constantin Voda Serban, devenita la 1668, catedrala si resedinta a Mitropoliei Tarii Romanesti. Ziua de 21 mai era zi de mare sarbatoare. Astfel, Sfintii Imparati au ajuns sa fie cinstiti drept ocrotitori ai Bucurestilor.
Cu timpul, Sfantul Dimitrie Basarabov devine ocrotitorul Bucurestilor. Este proclamat oficial ocrotitorul orasului Bucuresti de catre mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). Generalizarea cultului sau s-a facut in anul 1955, cand, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfantul Sinod a proclamat generalizarea cinstirii sale in intreaga Biserica Ortodoxa Romana.
Parintele Dimitrie Irimia povesteste: "Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig. De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa: "Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara - imi curge sange din buricele degetelorť. I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedeasca, sa tina post, si atunci mi-a spus: "Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile. Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit."
Sfantul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucurestilor
In secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual al Bucurestilor a fost Maica Domnului.
In vechime, in biserica din "pazarul" (Bazarul sau targul orasului) de langa Curtea domneasca se facea alegerea membrilor Sfatului orasenesc. Tot aici se pastra si sigiliul Bucurestilor. Pentru ca aceasta biserica avea hramul inchinat Fecioarei Maria, patronul orasului era Maica Domnului.
In secolul al XVII-lea, sarbatoarea orasului Bucuresti era Buna Vestire.
Dupa 1634, si mai ales din anul 1659, cand Domnul tarii isi muta definitiv resedinta de la Targoviste la Bucuresti, creste importanta Curtii domnesti (Curtea Veche). Astfel, si biserica Curtii domnesti devine atat de prezenta in viata oamenilor incat "Buna Vestire", hramul acestei biserici, este prezenta pe sigiliul orasului.
In veacul al XVIII-lea ocrotitorii spirituali ai Bucurestilor erau Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfintii Imparati Constantin si Elena erau ocrotitorii bisericii manastirii lui Constantin Voda Serban, devenita la 1668, catedrala si resedinta a Mitropoliei Tarii Romanesti. Ziua de 21 mai era zi de mare sarbatoare. Astfel, Sfintii Imparati au ajuns sa fie cinstiti drept ocrotitori ai Bucurestilor.
Cu timpul, Sfantul Dimitrie Basarabov devine ocrotitorul Bucurestilor. Este proclamat oficial ocrotitorul orasului Bucuresti de catre mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). Generalizarea cultului sau s-a facut in anul 1955, cand, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfantul Sinod a proclamat generalizarea cinstirii sale in intreaga Biserica Ortodoxa Romana.
Viaţa Sfântului Mucenic Nestor
Păgânul împărat Maximilian, care se mai numea şi Gherculie, prieten al lui Diocleţian, mergând în cetatea Solunului şi punând în temniţă pe Sfântul Dimitrie, antipatul, pentru mărturisirea lui Hristos, se îndeletnicea cu jocuri publice şi cu privelişti, lăudându-se cu luptătorul său, Lie, care era din neamul vandalilor, zicând că nimeni nu-l poate birui pe el. Acel Lie era ca un alt Goliat, cu trup mai mare decât alţi oameni, înfricoşat la căutătură, cu chipul şi năravul de fiară, cu glasul ca de leu ce răcneşte, iar de căutătura şi de glasul lui tremurau cei ce-l vedeau. Puterea lui era nespus de mare şi nebiruită, căci în el locuiau duhuri necurate şi nimeni nu-i putea sta împotrivă. Lie omorâse un însemnat număr de oameni viteji şi puternici şi era foarte iubit de împărat pentru tăria lui, căci împăratul, fiind nesăţios de sânge omenesc, îl iubea pe acesta, fiindcă toată puterea lui trupească o întrebuinţa pentru vărsarea sângelui.
Acestui necurat Lie i-a pregătit împăratul în mijlocul cetăţii un loc pe stâlpi, înalt şi larg, pe care el putea să-şi desfăşoare luptele sub privirea tuturor. Iar sub acest loc erau înfipte mulţime de suliţe cu ascuţişul în sus, ca astfel, pe cel care îl va birui Lie, îndată să-l arunce pe acele arme ascuţite şi să-l omoare. Astfel luptându-se Lie cu oamenii, îi arunca sub pod în suliţe şi-i omora, iar împăratul, cu toată mulţimea oştilor sale, privea spre acea luptă cu bucurie şi se mândrea cu luptătorul său. La aceste lupte asista şi poporul Solunului, în care era mulţime de credincioşi, care, văzând sângele omenesc vărsat de aceea fiară fără de omenie, suspina cu greu, pentru că ucisese mulţi creştini, pe care necuraţii îi aduceau cu sila pe pod şi îi puneau să se lupte cu Lie.
Atunci era în cetate un tânăr cu numele de Nestor, viteaz şi frumos la faţă, abia ieşindu-i mustaţa şi barba. Tânărul îi era cunoscut Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, de la care învăţase sfânta credinţă: Acesta, văzându-i pe creştini că sunt ucişi fără de milă, s-a aprins de mânie şi a vrut să se lupte cu Lie.
Alergând la sfântul Dimitrie care era în temniţă, i-a spus că Lie a ucis o mulţime de creştini, apoi i-a zis: "Roagă-te pentru mine, plăcutule al lui Dumnezeu, să-mi ajute pentru sfintele tale rugăciuni, ca, mergând să mă lupt cu acel potrivnic, să-l biruiesc pe el şi să ridic ocara creştinilor".
Iar Sfântul Dimitrie, făcând pe frunte şi pe pieptul lui semnul crucii, l-a binecuvântat şi i-a proorocit, zicând: "Pe Lie îl vei birui şi pe Hristos vei mărturisi". Sfântul Nestor, luând binecuvântare, a alergat degrabă la luptă şi, aruncându-şi hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas a strigat: "Eu vreau să mă lupt cu Lie". Iar împăratul, văzând îndrăzneala acelui tânăr, s-a mirat şi, fiindu-i milă de tinereţea şi de frumuseţea lui, a zis către dânsul: "Oare nu ai văzut tu pe câţi a biruit Lie, mai puternici şi mai tari decât tine? Tu eşti mic de stat şi tânăr. Îndrăzneşti oare a merge împotriva aceluia cu care nu se aseamănă nimeni sub soare?" Iar el a zis: "Deşi sunt mic şi neputincios, însă mare şi nebiruită este puterea Hristosului meu, spre Care nădăjduiesc şi în numele Lui binevoiesc să mă lupt cu uriaşul Lie". Împăratul, auzind de numele lui Hristos şi cunoscând că Nestor este creştin, s-a mâniat şi a poruncit să meargă la pod, socotind că Nestor va fi omorât de Lie, cum au fost omorâţi şi ceilalţi. Atunci Nestor s-a suit cu curaj la locul de luptă. Iar Lie, sărind, a năvălit asupra sfântului, care, dacă a văzut că se apropie Lie, şi-a făcut semnul crucii şi cu mare glas a strigat, zicând: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!"
Apropiindu-se de Lie, a început a se lupta. Iar Dumnezeu, Cel ce a întărit odată pe David împotriva lui Goliat, a întărit şi pe robul său, Nestor, asupra necuratului Lie, spre necazul împăratului şi spre veselia credincioşilor săi. Căci Nestor cel mic, s-a arătat mai mare cu vitejia sa decât Lie cel puternic, pe care, apucându-l ca pe o pasăre, l-a aruncat de pe podul cel înalt în suliţele cele ascuţite, în care, cazând Lie ca un stejar, i-a ieşit ticălosul său suflet şi a pierit pomenirea lui cu sunet; apoi s-a spulberat puterea lui cea mândră şi deşarta laudă a lui Maximilian pentru luptătorul său. După aceea tot poporul Solunului, dar mai ales creştinii, văzând acea neaşteptată şi preaslăvită biruinţă, cu mare glas au strigat: "Mare este Dumnezeul lui Dimitrie". Iar împăratul, sculându-se cu ruşine, s-a dus în palatele sale, necăjindu-se şi întristându-se foarte mult pentru iubitul său Lie. Mâniindu-se asupra lui Nestor, a poruncit să fie prins. Şi aflând că marele Mucenic Dimitrie a fost pricinuitorul morţii lui Lie, că el a întărit la luptă pe Nestor, proorocindu-i lui biruinţa, a poruncit să fie ucişi amândoi. Sfântul Dimitrie a fost ucis cu suliţe, iar lui Nestor i s-a tăiat capul şi amândoi au primit cununile biruinţei de la Hristos, răsplătitorul de nevoinţe întru împărăţia cea cerească, căreia şi noi să ne învrednicim cu rugăciunile sfinţilor răbdători de chinuri. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu