Pomenirea Sfântului Mucenic Evplu
Sfântul Evplu a fost diacon în Catania, în insula Sicilia. Împăratul Diocleţian 1-a trimis pe comandantul roman Pentagurus în Sicilia ca să-i extermine pe creştinii pe care îi va afla acolo. Dar Pentagurus nu a găsit în Sicilia nici un creştin, căci puţinii care se aflau s-au ascuns de la faţa prigonitorului şi nu s-au dat pe faţă. Dar chiar şi aşa s-a găsit cineva care 1-a pârât pe Evplu că ia o carte şi merge la nişte creştini tăinuiţi cărora le citeşte din ea. Cartea era Sfânta Evanghelie. Sfântul Evplu a fost adus în scurt timp înaintea curţii. Lui i-au atârnat Sfânta Evanghelie de gât şi l-au aruncat în închisoare. După ce 1-au ţinut închis şi înfometat timp de şapte zile, torţionarii 1-au scos pe Sfântul să-1 tortureze în piaţa publică. Dar în timp ce îl biciuiau cu sălbăticie folosind ştreanguri de fier, Sfântul Evplu îşi bătea joc de ei şi îi zicea ticălosului judecător: „O, sărmane ignorant, au nu vezi că prin puterea Domnului şi Dumnezeului meu această biciuire este pentru mine ca o pânză de păianjen? Dacă poţi, găseşte nişte torturi mai sălbatice, căci acestea îmi sunt mie nişte jucării”. După ce 1-au biciuit mult, torţionarii 1-au dus pe Sfânt la eşafod. Acolo Sfântul Evplu a deschis Sfânta Evanghelie pe care o avea atârnata la gât şi a citit poporului din ea din destul. Mulţi s-au convertit atunci la credinţa mântuitoare a lui Hristos. Sfântul Evplu a fost omorât prin decapitare la anul 304 şi s-a strămutat atunci la locaşurile împărăţiei Cerurilor. Sfintele lui moaşte odihnesc într-un sat din apropiere de Napoli, care se numeşte Vico della Batonia.
Pomenirea Sfintei Muceniţe Susanna Fecioară şi a celor împreună cu dânsa
Susanna a fost fiica bresbiterului Gabinus de la Roma, şi nepoata Papei Gaius, unchiul ei. Gaius şi Gabinus au fost fraţi, născuţi dintr-o stirpe imperială, fiind înrudiţi cu împăratul Diocleţian ce se afla la putere atunci. Împăratul Diocleţian îl avea ca fiu adoptiv pe Maximian Galeriu, căruia voia să i-o dea de soţie pe Susanna. Dar Susanna se făgăduise lui Hristos, ea nici nu voia să audă de căsătorie, şi mai ales de căsătoria cu un bărbat nebotezat. Claudius şi Maximus, doi mari aristocraţi, au avut misiunea să facă presiuni asupra Susannei prin care să obţină consimţământul ei de a se mărita cu Galeriu, însă nu doar că misiunea lor a eşuat, ci ei chiar s-au convertit amândoi la Hristos împreună cu toată casa lor, sub influenţa caracterului sfânt, puternic şi irezistibil al Susannei. În culmea furiei, împăratul a poruncit călăilor să-i ridice pe Claudius şi Maximus împreună cu toţi membrii familiilor lor şi să-i ducă la Ostia, unde i-a ars pe toţi de vii, apoi le-a aruncat cenuşa în mare. Susanna a fost decapitată în casa tatălui ei, preotul Gabinus. Soţia ticălosului împărat, Serena, care în taină era creştină, a luat noaptea trupul Muceniţei Susanna şi 1-a îngropat cu cinste. Papa Gaius a făcut biserică din casa fratelui lui Preotul Gabinus şi a slujit acolo Jertfa Cea Fără de Sânge, căci casă sfinţită era aceea, prin moartea Muceniţei Susanna, ucisă acolo pentru Hristos. La scurt timp după uciderea Susannei, tatăl ei, Presbiterul Gabinus şi unchiul ei, Papa Gaius, au fost şi ei omorâţi pentru Hristos, încununându-se cu slava mucenicilor. Astfel fiica Muceniţă Fecioară Susanna, tatăl mucenic Gabinus Presbiterul şi unchiul mucenic Gaius, Papă al Romei, s-au încununat cu toţii cu cununile muceniceşti ale veşnciei slave, în anii 295 şi 296 după Hristos.
Pomenirea celui între Sfinţi Părintelui nostru Nifon, Patriarhul Constantinopolului
Acatistul Sfântului Ierarh Nifon - Patriarhul Constantinopolului (11 august)
Acatistul Sfântului Ierarh Nifon - Patriarhul Constantinopolului (11 august)
Sfântul Nifon s-a născut în Grecia. El s-a tuns monah încă din tinereţile lui, vieţuind întru toate sfintele nevoinţe, până când în cele din urmă a ajuns la Sfântul Munte Athos pe care mult 1-a dorit. El s-a nevoit în mai multe mănăstiri din Sfântul Munte, dar cel mai mult în Mănăstirile Vatopedi şi Dionisiu. El a fost foarte iubit de toţi Părinţii Atoniţi, atât pentru virtuţile lui rare, cât şi pentru neobişnuita şi marea lui blândeţe. El a fost sfinţit episcop al Tesalonicului în pofida voinţei lui, iar apoi, doi ani mai târziu, pe când s-a aflat la Constantinopol pentru nevoi ale eparhiei, a fost înscăunat acolo Patriarh al Slăvitei Cetăţi, care nu avea întâistătător. Mai către sfârşit sultanul turcesc 1-a surghiunit pe Sfântul Nifon la Jedrene, unde el a vieţuit ceva timp. Apoi Radu, domnitorul Ţării Româneşti, 1-a cerut pe Sfântul Nifon de la sultan, spre a-1 avea păstor poporului din ţara lui. Dar din pricina nelegiuirilor lui Radu Sfântul Nifon a părăsit Valahia şi s-a întors în Sfântul Munte Aţos, la Mânăstirea Dionisiu. Acolo el s-a nevoit aspru până când a ajuns întru al nouăzecilea an al vieţii sale, şi s-a înfăţişat înaintea Domnului lisus Hristos, în împărăţia Cerurilor. Sfântul Nifon este alcătuitorul rugăciunii de dezlegare care se citeşte la Slujba Înmormântării.
Pomenirea Sfinţilor Preacuvioşi Vasile şi Theodor de la Mănăstirea Peşterilor din Kiev
Atât Sfântul Vasile cât şi Sfântul Theodor au murit de morţi năprasnice, cauzate de hulpavul cneaz Istislav, la anul 1098. Hagiografia Sfântului Theodor este cu deosebire instructivă, din ea văzându-se cât de cumplit îl tiranizează pe om patima iubirii de arginţi. Sfântul Theodor fusese în lume un bărbat extraordinar de bogat, dar acele bogăţii imense el le împărţise săracilor şi se tunsese monah voind să-şi închine viaţa desăvârşit lui Dumnezeu. După aceea însă lui a început să îi pară rău după bogăţiile lui, începând să fie chinuit cumplit de demoni, din această pricină. De chinul acesta el s-a izbăvit prin rugăciunile şi cu ajutorul Sfântului Preacuvios Vasile.
Cântare de laudă la Sfânta Muceniţă Susanna Fecioară
Răsăditu-sa într-al Romei pământ vlăstar sfânt,
Şi cultivat cu iubire,
El a crescut minunat şi minunat a-nflorit:
Inima sfintei fecioare Susanna plină a fost
De cereasca mireasmă.
Al pământului întuneric de ea nu s-a putut atinge,
Şi răul lumii nu o a putut pleca.
Susanna, vlăstarul cel sfânt,
Luminată a fost de Dumnezeiescul Duh.
Ea Mireasa lui Hristos a fost,
Ea căsătoria cu lutul, chiar împărătesc, o a dispreţuit.
Mîniatu-s-a împăratul, ameninţări aruncând,
Strigându-şi răzbunarea ce o va-mplini grabnic.
Dar Susanna nu s-a clintit, urechile şi-a închis,
Mintea ei liniştită la Dumnezeu ridica.
Inima ei luminată a fost,
Locaş închinat lui Hristos.
Pre ale ei rude desăvârşit le-a uimit,
Şi ele cu toată casa lor minunat la Hristos au venit.
Ei cu toţii Botezul Sfânt au luat,
Şi cu el, Mucenicia lui Hristos.
Împăratul şi-a ridicat mâna plină de sânge
Şi cu ea ucis-a şi pe Susanna.
Dar uciderile sunt un nimic
Sufletelor celor întărite în credinţă.
Capul Susannei s-a rostogolit la pământ,
Iar al ei suflet răpitu-s-a la Cer.
În ceruri Susanna stă curată şi dreaptă înaintea Mirelui ei Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu