Pomenirea Sfântului şi Măritului Proroc Samuel
Samuel a fost cel de al cincisprezecelea şi ultimul dintre Judecătorii poporului lui Israel. El a trăit cu unsprezece veacuri mai înainte de Hristos. Samuel s-a născut din tribul lui Levi, din părinţii Elkanah [Elcana] şi Hannah [Ana], la locul numit Ramatha [Rama, Arimathea], unde peste multe veacuri avea să se nască losif cel din Arimathea, care L-a înmormîntat pe Domnul Hristos.Cu rugăciunea şi cu lacrimile cele de mulţi ani, vîrstnica şi stearpa Ana a cerut de la Dumnezeu prunc de parte bărbătească, spre a îl afierosi Domnului. Domnul i-a ascultat rugăciunea şi i 1-a dăruit pe Samuel. Ea şi-a ţinut cuvîntul şi, după ce a înţărcat pruncul la vîrsta lui de trei ani, 1-a adus şi 1-a dăruit la templul Domnului. Locuind lîngă Chivotul Legii care atunci se afla la Silo, copilul Samuel, în anul al doisprezecelea al vieţii lui, a avut descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau să cadă asupra casei marelui preot Eli din pricina depravării şi desfrîului fiilor acestuia, Hophni şi Phineas [Ofhi şi Finees]. Descoperirea s-a împlinit în curînd, căci filistenii i-au robit pe israeliţi, i-au ucis pe amîndoi fiii lui Eli şi au pus mîna pe Arca Legămîntului [Chivotul Legii]. Cînd trimisul i-a adus lui Eli această cumplită veste, el a căzut la pămînt mort, întru al nouăzeci şi optulea an al vieţii lui. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu nora lui, soţia lui Finees. Timp de douăzeci de ani au rămas poporul lui Israel robi la filisteni. După aceea, Dumnezeu 1-a trimis pe Samuel înaintea poporului ca să îi predice pocăinţa, ca aceştia să se pocăiască şi să le pară rău de păcatele lor, dacă vor să scape de sub robia idolatrilor şi păgînilor filisteni. Poporul s-a pocăit, a lepădat idolii filistenilor şi au început a umbla în căile Domnului Dumnezeu, recunoscînd în Samuel pre prorocul, preotul şi judecătorul Domnului. Samuel atunci a alcătuit o armată cu care a pornit împotriva filistenilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, el a semănat panică, derută şi groază în armata duşmană, a învins-o şi 1-a eliberat pe Israel. După acestea, Samuel a judecat cu pace poporul lui Dumnezeu pînă la bătrîneţi adînci. Văzîndu-1 de acum bătrîn, poporul i-a cerut să le pună un rege care să rămînă în urma lui. Zadarnic a încercat Samuel să întoarcă poporul de la o asemenea nelegiuire, zadarnic le-a arătat că Domnul Dumnezeu este regele lor care este cu ei în toate zilele şi în veşnicie, Viu în veci, şi puternic să-i călăuzească fără îndoială. Poporul a insistat cu înăcăpăţînare să fie asigurat cu un rege după moartea lui Samuel. Deşi cu adevărat lucrul acesta L-a scîrbit pe Dumnezeu, El i-a zis lui Samuel să ungă acestui popor îndărătnic rege pe Saul, care era fiul lui Kiş din tribul lui Veniamin. Saul nu a fost decît puţin timp rege în Israel, căci Dumnezeu 1-a lepădat de la faţa Lui, din pricina obrăzniciei şi neascultării lui. Domnul apoi i-a poruncit lui Samuel să îl ungă Rege în Israel pe David, fiul lui lesei, înaintea morţii lui. Samuel a adunat la sine tot poporul şi s-a despărţit de ei. Cînd a murit, tot poporul 1-a plîns, apoi 1-a luat şi 1-a îngropat cu cinste în pămîntul casei lui din Rama.
Pomenirea Sfîntului Sfinţit Mucenic Filip, Episcopul Heraclionului, şi a lui Severus Presbiterul şi Hermes Diaconul, cei împreună cu dânsul
Se pare că aceşti sfinţi mucenici au fost cu siguranţă de neam slav. Ei i-au slujit lui Dumnezeu în Tracia, unde au fost daţi prima oară la chinuri pentru Hristos. Cînd păgînii s-au repezit să pună foc la o biserică creştină, viteazul Filip a zis căpeteniilor lor: „Oare credeţi că Dumnezeu stă apărat de aceşti pereţi? El locuieşte în inimile noastre!”. Păgînii au dat foc acelei biserici şi au ars şi sfintele cărţi. Clerul a fost înşfăcat şi dus la Jedrene unde, după întemniţare şi torturi bestiale, au fost aruncaţi pe jumătate arşi în Râul Marita.Treizeci şi opt de alţi creştini au luat şi ei moarte mucenicească împreună cu dînşii. Se crede că aceşti sfinţi mucenici au luat cununa în timpul domniei lui Diocleţian.
Cântare de laudă la Sfântul şi Slăvitul Proroc Samuel
Dreptul Samuel robul cel iubit al Domnului este,
Şi poporului Lui judecător iubit.
El pre Dumnezeu iubit-a mai presus de toate.
Poruncă şi lege vieţii lui fost-a Cuvîntul lui Dumnezeu.
Voia lui Dumnezeu el poporului vestit-a,
Cu ea a norodului viaţă a-îndreptat.
El, dreptul, înaintea lui Dumnezeu
Jertfa de lacrimi neîncetat adus-a,
Pentru păcatele poporului Său.
Samuel preot şi proroc fost-a, şi drept judecător.
El în feluri trei a slăvit pre Domnul:
În fiece cuvînt, în fiecare faptă
Şi-n toată nevoinţa de priveghere, rugăciune şi post;
El Domnului slujit-a cu fiinţa lui toată.
El pildă căpeteniilor lumii a fost:
„Nimeni vreodat’ poate vreun bine să facă,
Cîtă vreme depărtatu-s-a de Dumnezeu!
Cela ce a Domnului Lege o taie, făcînd-o pe a lui,
Cela ce a sinelui lege o face, de Dumnezeu neştiind,
Acela blestemat rege este, şi blestem mare poporului său.
Un astfel de rigă la moarte poporul îşi duce,
Şi primul moşteneşte gheena în veac.
Un astfel partea lui Saul primeşte,
Şi-a tuturor celor asemenea lui.
Un astfel poporul în păcate scufundă,
Şi-ale poporului nelegiuiri pe umerii lui cad.
Adevăratul rege rob al Domnului este,
Al Unuia Singur, Domnului Dumnezeu.
Doar un astfel de rege pre popor mîntuieşte
Întru veşnicia Domnului Dumnezeu”.
Astfel Samuel învăţat-a poporul,
În faptă şi în cuvînt.
Astfel sună adevărul lui veşnic,
Din veac şi pînă în veac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu