marți, 31 mai 2011

Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor (2 iunie)


Sursa: Biroul de Presa al Patriarhiei Romane


In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului (2 iunie 2011) este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului.

In aceasta zi, in toate catedralele, bisericile si manastirile ortodoxe din tara si strainatate sunt pomeniti eroii, ostasii si luptatorii romani din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si in inchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru intregirea neamului, libertatea si demnitatea poporului roman. Slujbe de pomenire vor fi oficiate dupa Sfanta Liturghie si la cimitirele, troitele si monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului.

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Totodata, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti, sarbatoarea Inaltarii Mantuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sarbatoare nationala a poporului roman.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sa nu/i uitam nici pe eroii militari ai zilelor noastre cazuti la datorie precum eroii de la Tuzla! In memoria lui Cosmin Furtuna, varul nostru drag...Simona

Parohia Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul Constanta spunea...

Unii oameni adeseori au murit pe neaşteptate si in felurite morti,iar slujbele care se fac pentru ei in biserici,mare folos aduc pentru sufletele celor adormiti.Aceasta este cea dintâi pricină pentru care Biserica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea sufletelor.
Dumnezeíeştii Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi aduc acestora mare uşurare şi folos, au poruncit ca Biserica să le facă şi aparte, şi de obşte. Ei au primit, după cum s-a spus, această poruncă de la Sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul.
Că slujbele făcute pentru suflete le sunt de folos se vede între multe altele şi din istora Sfântului Macarie.
Şi Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea fratelui său Chesarie, arată că sunt de ajutor pomenile făcute pentru cei răposaţi. Iar marele Hrisostom, în tâlcuirea la Epistola către Filipeni, spune astfel:
„Să purtăm grijă de folosul celor care au răposat. Să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos. În adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînţelepţii ucenici ai Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoşãtoarele Taine de cei în credinţă adormiţi”.

După cum spun dumnezeieştii Părinţi, sunt de folos celor morţi toate cele ce se fac pentru ei până la a doua venire a lui Hristos şi mai cu seamă acelora care au săvârşit puţine fapte bune în timpul când erau printre cei vii. Şi cu toate că dumnezeiasca Scriptură îngrozeşte uneori, după cum se şi cuvine, spre îndreptarea celor mulţi, totuşi, în mare parte, iubirea de oameni a lui Dumnezeu biruieşte.
În adevăr, dacă în balanţă se va găsi că sunt egale faptele bune cu cele rele, atunci biruieşte iubirea de oameni a lui Dumnezeu; iar dacă talerul cu fapte bune atârnă mai puţin, şi atunci biruieşte marea Lui bunătate.