Pavecernita

Din punct de vedere liturgic, perioada Postului Mare este una in care anumite slujbe specifice comunitatilor monahale sunt oficiate si in bisericile de mir. Bisericile noastre devin "mici manastiri". Acest fapt nu este lipsit de importanta. Stim cu totii ca specifice vietii monahale sunt rugaciunea si viata liturgica intensa. Bogatia liturgica a Postului Mare, ii chema insa si pe mireni la constinetizarea faptului ca rugaciunea, doxologia, trebuie sa le fie si lor specifice, in pofida celorlalte activitati zilnice.

O astfel de slujba oficiata in aceasta perioada in bisericile de parohie este Pavecernita, una din cele sapte Laude zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Pavecernita este o slujba de seara ce este oficiata indeosebi in manastiri si la catedralele chiriarhale, dupa cina, iar in unele biserici de enorie, imediat dupa Vecernie. Pavecernita mai este cunoscuta si sub numele "dupa-cinare” sau "noptanda”. Tipicul bisericesc si Triodul arata ca aceasta randuiala se savarseste incepand cu ora 16.00 ("ceasul al zelea din zi”) incheind ciclul slujbelor divine de seara.

In unele manastiri si catedrale, Pavecernita se savarseste in tinda (nartex, pronaos), ca toate laudele mici, aducandu-se acolo sfesnicele sau chiar la chilie de catre fiecare monah in parte. In bisericile de enorie se savraseste de obicei in naos.

Slujba Pavecernitei cunoaste doua forme: Pavecernita mica si Pavecernita mare. Ambele randuieli le gasim in carte de cult numita Ceaslov.

Pavecernita mare

Initial a existat o singura randuiala, cea numita astazi Pavecernita mare, singura de care pomeneste Tipicul Sfantului Sava. Chiar daca nu este o slujba intru totul specifica perioadei Triodului, Pavecernita Mare are, in acesta perioada, cateva particularitati: in prima saptamana din Postul Mare se savarseste Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul unit cu Pavecernita Mare. Acesta este impartit in patru fragmente fiind citit de luni pana joi cate unul. Canonul cel Mare se va citi integral in miercurea din saptamana a cincea din Postul Mare. Tot in cadrul Pavecernitei Mari, in timpul Postului Mare, este spusa Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul.

Pavecernita mare se savraseste in toate zilele din Postul Mare afara de sambete si duminici si afara de miercuri si vineri din saptamana a cincea a Postului, precum si miercuri si vineri din Saptamana Patimilor.

Pavecernita mare se mai savarseste in manastiri si in zilele de marti si joi seara in saptamana branzei, ca o anticipare a randuielilor Postului Mare. De asemenea, se mai savarseste si in ajunul Nasterii Domnului, al Bobotezei, la Buna Vestire (in unele cazuri). In aceste cazuri Pavecernita mare se face unita cu Litia praznicului respectiv. Inlocuind vecernia praznicului care s-a savarsit dimineata, fiind unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (ajunul Craciunului, Boboteaza) ori cu Liturghia Darurilor (Buna Vestire)

Pavecernita mica

Pavecernita mica a luat nastere probabil in sec. XIII, ca o prescurtare, Pavecernita mare ramanand rezervata numai pentru vremea Postului Mare, asa cum o prezinta Sfantul Siomeon al Tesalonicului, in prima jumatate a sec. al XV-lea.

In general, Pavecernita mica se savarseste numai la manastiri si foarte rar la bisericile de enorie.

Pavecernita mica, avand o randuiala mult mai scurta, se savarseste in toate zilele din afara Postului Pastilor, iar in timpul acestui post numai in zilele: in toate sambetele si duminicile (afara de Sambata Patimilor cand nu se citeste Pavecernita), miercuri si vineri din saptamana a cincea ( se face denie ), miercuri, joi si vineri din Saptamana Patimilor.

Pavecernita mica nu se savarseste nici in Sambata Patimilor, si nici in toata saptamana Luminata, cand este inlocuita cu slujba speciala a Ceasurilor Pastilor

Pavecernita - Istoric si simbolism

Slujba Pavecernitei s-a dezvoltat din rugaciunea de multumire pe care credinciosii o aduceau lui Dumnezeu, in particular, inainte de culcare, inca din primele trei secole ale istoriei crestine, precum se vede din recomandarea pe care o face de ex. Clement Alexandrinul in secolul III: "E sfant lucru sa multumim lui Dumnezeu pentru toate, inainte de a merge la culcare, caci ne-am bucurat de bunatatea si iubirea Lui de oamneni, incat sa mergem la somn cu Dumnezeu in suflet”. In secolul al IV-lea Eusebiu de Cezareea amintea deja a saptea lauda zilnica de rugaciune, ce se savarsea intre masa de seara si culcare.

Cele mai vechi mentiuni cu privire la aceasta slujba le intalnim in "Regulile monahale” scrise de Sfantul Vasile cel Mare intre 358-362 pentru comunitatea monahala intemeiata de el in Pont. Se pare ca in aceasta comunitate Pavecernita a fost inclusa pentru prima data ca randuiala liturgica zilnica.

Cert este faptul ca aceasta slujba a fost mult timp limitata la monahismul rasaritean din Pont si Antiohia. Nici Egeria nu aminteste despre acesta randuiala in timpul pelerinajului la Ierusalim si nici Sfantul Ioan Casiana nu o aminteste in timpul pelerinajul sau in Egipt.

In apus, Pavecernita este consemnata ca oficiu manastiresc incepand cu sec. al VI-lea.

Pavecernita este o slujba de multumire pentru ziua care tocmai se incheie dar si o rugaciune de cerere pentru trecere in pace a noptii care urmeaza.

De asemenea, randuiala are un caracter de pocainta. Citirile, rugaciunile, cantarile, toate au un caracter penitential (Psalmul 50, rugaciuni de umilinta, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, rugaciunea lui Manase, rugaciunea Sfantului Mardarie).

Cei 6 psalmi de la inceputul Pavecernitei mari reprezinta un fel de paralela cu exaspsalmul de la inceputul Uterniei. De o remarcabila frumusete poetica si mistica sunt cele doua cantari caracteristice Pavecernitei mar: cantarea lui Isaia ("Cu noi este Dumnezeu”) si "Doamne al Puterilor, fii cu noi”. Amandoua se canta antifonic, alternativ, precum in Biserica veche.

Rugaciunile care se citesc alternativ in fata icoanelor imparatesti la Sfarsitul Pavecernitei, toate de o rara frumusete euhologica si literara, sunt specifice pentru exprimarea scopului Pavecernitei ca slujba de cerere la inceputul noptii. ("Nespurcata Neintinata” a lui Pavel din Amoreon), "Si ne da noua, Stapane, celor ce mergem spre somn” a monahului savait Antiochus, rugaciunea "Nadejdea mea este Tatal” - atribuita Sfantului Ioanichie cel Mare)

Raportata la istoria vietii pamantesti a Mantuitorului, Pavecernita, impreuna cu rugaciunile celor ce merg spre somn, ne aminteste de pogorarea Mantuitorului, cu sufletul, la iad, dupa moartea Sa cu trupul, spre a dezlega din robia mortii sufletele dreptilor.

Radu Alexandru

Cu noi este Dumnezeu - Pavecernita mare

Doamne al puterilor - Pavecernita mare