Cuvântul al XlV-lea Despre înfrânare si rabdare în lucrarea faptelor bune în vremea postului. Despre sârguinta si tacere; si cum se cuvine a povatui pe cei ce se nevoiesc cu adevarat în vremea postului
Prima porunca este sa iubim pe Dumnezeu din tot sufletul, si unii pe altii asa cum Dumnezeu a iubit lumea, iar adevarata dragoste din acestea se arata: a nu ne îngâmfa, a nu ne mândri, a nu cârti, a nu fura, a nu râde, a nu judeca pe altii deloc, nici pentru lucrul mic, nici pentru mare, a nu ne satura de bucate si de mâncari si daca se poate nici de apa, mai ales în aceste zile ale Paresimilor, în care cel ce se pocaieste cu sârguinta si cu osteneala primeste iertare de Sus a pacatelor sale de peste tot anul, dupa Dumnezeiasca Scriptura. Fiindca fierbinteala pocaintei si lacrimilor care izbucnesc dintru adâncurile inimii mistuie ca focul si ard desavârsit, întinaciunea pacatului si curata sufletul cel pângarit. Si nu numai atât, ci îi daruieste si revarsarea de lumina cu îndestulare, prin venirea Duhului, încât se face plin de mila si de roduri bune. […] Fiindca e nevoie de multa trezvie, de multa sârguinta, ca sa nu petrecem si noi aceste zile ca mirenii, care precum stiti, dupa ce a trecut prima saptamâna, socot ca a trecut tot Postul si nu numai ca o socotesc ci si zic unii catre altii. Iar noua fratilor, sa ne fie frica, înca frica mare ca nu cumva sa facem si noi ca ei.
Câti dintre fratii nostri cei întru Hristos, zacând într-un ungher, adesea nici apa cea rece n-o au si multumesc lui Dumnezeu si daca se mânie nu zic vreun cuvânt hulitor. Pe când noi, prin harul lui Dumnezeu si bogata Lui daruire, avem toate cele de trebuinta si înca le avem cu îndestulare. Deci daca cineva, neavând nimic, cârteste, acela va fi osândit pentru ca n-are rabdare; iar daca are de toate si pentru putina lipsa face tulburare si sfada, ba graieste si cuvinte hulitoare, unul ca acesta de ce iertare mai poarte fi vrednic? Dar zicând acestea, pe mine însumi ma osândesc si cuvintele mele îmi vor fi spre osânda si mustrare; totusi le zic si numai spre a voastra aducere aminte.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Învataturi, vol 2, ed. Credinta Stramoseasca, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim
Prima porunca este sa iubim pe Dumnezeu din tot sufletul, si unii pe altii asa cum Dumnezeu a iubit lumea, iar adevarata dragoste din acestea se arata: a nu ne îngâmfa, a nu ne mândri, a nu cârti, a nu fura, a nu râde, a nu judeca pe altii deloc, nici pentru lucrul mic, nici pentru mare, a nu ne satura de bucate si de mâncari si daca se poate nici de apa, mai ales în aceste zile ale Paresimilor, în care cel ce se pocaieste cu sârguinta si cu osteneala primeste iertare de Sus a pacatelor sale de peste tot anul, dupa Dumnezeiasca Scriptura. Fiindca fierbinteala pocaintei si lacrimilor care izbucnesc dintru adâncurile inimii mistuie ca focul si ard desavârsit, întinaciunea pacatului si curata sufletul cel pângarit. Si nu numai atât, ci îi daruieste si revarsarea de lumina cu îndestulare, prin venirea Duhului, încât se face plin de mila si de roduri bune. […] Fiindca e nevoie de multa trezvie, de multa sârguinta, ca sa nu petrecem si noi aceste zile ca mirenii, care precum stiti, dupa ce a trecut prima saptamâna, socot ca a trecut tot Postul si nu numai ca o socotesc ci si zic unii catre altii. Iar noua fratilor, sa ne fie frica, înca frica mare ca nu cumva sa facem si noi ca ei.
Câti dintre fratii nostri cei întru Hristos, zacând într-un ungher, adesea nici apa cea rece n-o au si multumesc lui Dumnezeu si daca se mânie nu zic vreun cuvânt hulitor. Pe când noi, prin harul lui Dumnezeu si bogata Lui daruire, avem toate cele de trebuinta si înca le avem cu îndestulare. Deci daca cineva, neavând nimic, cârteste, acela va fi osândit pentru ca n-are rabdare; iar daca are de toate si pentru putina lipsa face tulburare si sfada, ba graieste si cuvinte hulitoare, unul ca acesta de ce iertare mai poarte fi vrednic? Dar zicând acestea, pe mine însumi ma osândesc si cuvintele mele îmi vor fi spre osânda si mustrare; totusi le zic si numai spre a voastra aducere aminte.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Învataturi, vol 2, ed. Credinta Stramoseasca, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu