Obiceiuri de Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor 24 mai

Ziua Inaltarii (praznuita la 40 de zile dupa Inviere) poarta in popor si numele de Ispas. In anumite zone se tin Mosii de Ispas, casele si mormintele sunt impodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. Se fac pomeni pentru morti, impartindu-se mai ales paine calda, branza, ceapa verde si rachiu. Sunt marcate vitele si se taie mieii. Este ultima zi in care se mai pot rosi oua si in care se mai foloseste salutul pascal ("Hristos a inviat!... Adevarat a inviat!"), dar mai ales in forma adaptata: "Hristos S-a inaltat!... Adevarat S-a inaltat!". Conform unei legende populare, la nasterea lui Iisus, in grajdurile lui Craciun, boii au fost blanzi si linistiti, dar caii si-au cam dat in petec. Atunci Maica Domnului i-ar fi blestemat sa nu fie satui decat in ziua de Ispas sau Inaltare (joia din saptamana a sasea de dupa Pasti), careia i s-a spus si "Pastele Cailor". Cu timpul, expresia "la Pastele cailor" a ajuns sa insemne nu "mai tarziu" sau "alta data", ci "nicicand" (echivalenta cu "la Sfantu" Asteapta").


In popor exista credinta ca odata cu Inaltarea Domnului, se inalta si sufletele celor adormiti de la Saptamana Luminata incoace. Sufletele care rataceau, deveneau strigoi si provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in aceasta zi se practicau ritualuri magice de aparare: erau culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; oamenii se incingeau peste brau cu ramuri de leustean; si erau date  de pomana bucate pentru morti.


Nasterea si Inaltarea sunt cele doua punti care leaga creatura de Creator, pamantul cu cerul, care impaca pe credincios cu Dumnezeu. Daca prin nasterea din Bethleemul Iudeii Dumnezeu a coborat pe pamant sub forma umana ca sa impace faptura cu Creatorul, prin Inaltarea la cer, in vazul Apostolilor adunati in Betania s-a deschis credinciosului cerurile, asigurandu-i-se posibilitatea desavarsirii si deci, a mantuirii. Cele doua evenimente alcatuiesc axa crestinismului si calea de lumina pe care trebuie s-o si marturisim pe Hristos, ca Domnul si Stapanul lumii. 

Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Inaltarii Domnului.
Iisus a adunat pe ucenicii sai in Betania, pe varful unui munte numit al Maslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Pasti, Iisus se aratase de mai multe ori Apostolilor Sai si ii convinsese de realitatea Invierii Sale. Acum i-a incredintat ca El este cu adevarat, cerandu-le sa verifice cu simturile, ca nu vad o naluca si mancand "o bucata de peste fript si o parte dintr-un fagure de miere" (Lc. 24, 42) si adaugand :" Si iata Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu ; voi insa, sedeti in cetatea Ierusalimului, pana ce va veti imbraca cu putere de sus" (v. 49). 
Apoi, Sfantul Evanghelist Luca continua : "Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer. Iar, ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare". (Lc. 24, 50-52). 
Sfantul Evanghelist Matei este si mai precis privind trimiterea Apostolilor la propovaduire : "Iar cei 11 ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Si vazandu-l, I s-au inchinat, ei, care se indoisera. Si apropiindu-se de Iisus, le-a vorbit zicand : <> " (Mt. 28, 16-19). 
Inaltarea la cer a Mantuitorului nu reprezinta numai un eveniment esential din viata Sa ci, in acelasi timp, constituie inaltarea omului din umilinta catre fiinta libera creata de Dumnezeu, deci indumnezeirea fapturii. Inaltarea Domnului ne intareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, in glorie, asa cum au spus cei doi îngeri, asa cum L-au vazut Sfintii Apostoli inaltandu-se si, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a invaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa sa judece vii si mortii la sfarsitul veacurilor. 

Dar sarbatoarea Inaltarii Domnului pentru noi, Romanii, mai are un sens : acela ca cinstim si pomenim pe Eroii si Martirii Neamului, care si-au dat viata pentru apararea si intregirea tarii, pentru dreptate si adevar. In credinta noastra ortodoxa marturisim ca acei crestini cu viata curata, care au murit cu credinta in inviere, nu mor, ci raman vesnic vii. La moartea trupului, sufletele lor se inalta la ceruri, in Casa lui Dumnezeu, si asteapta ziua cand toate trupurile vor invia. De aceea, de Inaltare sarbatorim Ziua Eroilor, Biserica Ortodoxa Romana din Tara si din Exil savarsind, prin preoti si Ierarhi, parastase sau slujbe de pomenire si rugandu-se pentru iertarea pacatelor si vesnica odihna a sufletelor celor care, din dragoste de Tara, Neam si Biserica, si-au dat viata. Jertfa lor va ramane vesnica in amintirea noastra.




sursa crestinortodox ; traditii.ro