Fericitul Isidor era din p?r?ile Apusului, de limba roman? ?i din neamul nem?esc. El, iubind credin?a cea adev?rat? ?i dreptcredincioa-s?, a ie?it din casa sa, s-a dezbr?cat de hainele sale ?i a luat pe sine via?a nebuneasc?, asem?nându-se sfin?ilor celor vechi, lui Andrei, lui Simeon ?i celorlal?i, care au pl?cut lui Dumnezeu întru acea nebunie, care oamenilor le pare a fi nebunie, iar înaintea ochilor atotv?z?tori ai lui Dumnezeu este mai în?eleapt? decât în?elepciunea oamenilor.
Deci, fericitul Isidor, prefacându-se a fi nebun, a ie?it din p?mântul ?i patria sa ?i s-a dus spre p?r?ile R?s?ritului, unde a p?timit de la oamenii cei nebuni multe necazuri, oc?ri ?i b?t?i. El r?bda frigul iernii ?i ar?i?a soarelui, fiind gol, ?i obosea trupul cu ostenelile de zi ?i de noapte, pentru c? ziua umbla ca un nebun, iar noaptea se ruga neîncetat ?i, plângând, zicea în sine: „O, Isidore, prin multe scârbe ?i se cade a intra în împ?r??ia cerului, pentru c? se ia cu sila, ?i silitorii o apuc? pe ea". Cu aceste cuvinte mângâindu-se fericitul, umbla din cetate în cetate, pân? ce a ajuns la sl?vit? cetate a Rostovului, cea cu mult popor, ?i a voit s? vie?uiasc? în ea. Deci to?i îl socoteau c? este nebun ?i cu mintea pierdut?; pentru aceea îl chinuiau cu multe b?t?i ?i oc?ri pe robul lui Hristos. Iar el toate le r?bda cu mul?umire, ca într-un trup str?in, r?spl?tind oc?râtorilor ?i chinuitorilor s?i nu cu r?u pentru r?u, ci rugându-se pentru dân?ii în mintea sa ?i zicând c?tre Dumnezeu: „Doamne, nu le socoti lor acestea ca p?cat". ?i nimeni nu ?tia îmbun?t??it? lui via??.
In cetatea aceasta, el ?i-a f?cut o colib? de vreascuri neacoperit?, pe un loc uscat ce era în mijlocul b?l?ii, unde se afl? acum ?i sfintele lui moa?te. ?i era lui acea colib? cas? de rug?ciune ?i c?mar? încuiat?, ca s? nu fie v?zut de oameni în timpul rug?ciunii. Deci, toat? ziua umbla prin cetate, f?când nebunii dup? obiceiul s?u ?i r?bdând necazuri de la cei nepricepu?i; iar, sosind noaptea, intra în coliba sa ?i acolo st?tea la rug?ciune de seara pân? diminea?a, în?l?ând multe rug?ciuni cu lacrimi ?i cu plec?ri de genunchi c?tre Dumnezeu; ?i iar??i sosind ziua, ie?ea la nebunia sa. ?i uneori sl?bind cu trupul de mult? osteneal?, se arunca pe uli?ele cet??ii în gunoi sau în m?tur?turi, ?i se odihnea pu?in, cu somn scurt. Iar dac? dormea vreodat? în coliba sa, el se culca pe p?mântul gol, pentru c? nu avea nimic într-însa, decât numai mult ostenitul s?u trup ?i vreascuri împrejurul lui, dar ?i acelea neacoperite. ?i ori de era ger, ori z?duf, ori z?pad?, ori ploaie, sfântul pe toate le r?bda, ?ezând în coliba sa f?r? acoper?mânt, ca unul f?r? de trup. ?i astfel petrecea în toate zilele vie?ii sale, pentru dragostea lui Dumnezeu. ?i pe cât a iubit el pe Dumnezeu, pe atât ?i Dumnezeu 1-a iubit ?i 1-a pream?rit în lumea aceasta cu darul S?u minunat, mai înainte de a-1 pream?ri în cereasca Sa împ?r??ie cea f?r? de sfâr?it, prin însutit? r?spl?tire a bun?t??ilor celor negr?ite.
Odat? s-a f?cut o minune vrednic? de mirare ?i de neuitare, în acest chip: Ni?te negu??tori, luându-?i m?rfurile lor, c?l?toreau într-o corabie pe mare ?i deodat? a stat corabia într-un loc ?i nu putea s? se mi?te de acolo, încât, izbindu-se de valuri, to?i care erau în ea se dezn?d?jduiser? de via?a lor ?i a?teptau moartea în lini?te. Apoi au socotit s? arunce sor?i pentru cine a stat corabia ?i este izbit? de valuri. ?i sor?ul a c?zut pe un negu??tor dintre ei, care era din cetateit Rostovului, unde vie?uia Sfântul Isidor. Deci, au pus pe acel negu?? tor pe o scândur? ?i l-au l?sat în mare ?i corabia s-a pornit degraba din locul acela; iar omul acela, purtat de valuri pe scândur?, se afla în pragul mor?ii, nea?teptând ajutor de la nimeni. Dar, iat?, f?r? de veste a stat înaintea lui pl?cutul lui Dumnezeu, Isidor, umblând pe mare ca pe uscat ?i zicând c?tre dânsul: „Omule, m? ?tii pe mine cine sunt?" Iar negu??torul, abia putând s? vorbeasc?, i-a zis: „O, Isidore, robul lui Dumnezeu, cel ce vie?uie?ti în cetatea noastr?, nu m? l?sa s? m? afund în marea aceasta, ci ajut?-mi mie tic?losului ?i m? izb?ve?te de moartea cea amar?".Atunci sfântul 1-a luat de mân? ?i 1-a pus pe scândura aceea. ?i îi era lui scândura întocmai ca o luntre, plutind neafundat? pe deasupra apei, iar sfântul, îndreptând-o pe ea, a alergat repede în urma cor?biei ?i, ajungând-o, a pus pe acel om în ea întreg, s?n?tos ?i cu nimic v?t?mat, apoi i-a poruncit, zicându-i: „S? nu spui nim?nui de mine, ci s? spui c? puterea dumnezeiasc? te-a izb?vit din adâncurile m?rii". Dar cei ce erau în corabie, v?zând pe prietenul lor pe care îl aruncaser? în mare, c? era cu dân?ii viu ?i s?n?tos, s-au mirat ?i s-au însp?imântat ?i sl?veau puterea lui Dumnezeu.
Iar dup? ce s-a întors negu??torul acela în cetatea sa, a întâlnit pe Isidor, izb?vitorul s?u, pe uli?ele cet??ii, f?când nebunii, ?i nu putea s? spun? cuiva de dânsul, decât numai se închina lui de departe; iar el iar??i îl îngrozea s? nu spun? nim?nui de ceea ce se f?cuse pe mare. Astfel, negu??torul acela a p?zit aceea în t?cere pân? la moartea pl?cutului lui Dumnezeu. Se mai f?ceau de c?tre dânsul ?i alte minuni, cu darul lui Dumnezeu, dar n-au venit întru ar?tare, c?, precum era via?a lui cea îmbun?t??it?, t?inuit? ca sub un obroc, sub chipul nebuniei, tot a?a ?i facerile lui de minuni se s?vâr?eau în tain?.
Odat? s-a dus în curtea voievodului Rostovului, iar voievodul avea atunci la el la prânz pe episcop ?i, apropiindu-se sfântul de pristavul b?uturilor, cerea s? bea de la dânsul, ca ?i cum ar fi fost însetat; dar fericitul nu înseta de b?utur?, ci de mântuirea celui ce putea ca, m?car pentru un pahar de ap? rece, s? nu se lipseasc? de plat? de la Domnul; iar pristavul nu numai c? nu i-a dat b?utur?, dar 1-a gonit cu cuvinte oc?râtoare. Deci, osp?tând voievodul cu episcopul, a venit vremea b?uturii ?i, voind slugile s? toarne în pahare, nu s-a g?sit b?utur? în vase, c?ci deodat? toate s-au uscat, încât slugile s-au înfrico?at ?i au spus despre aceea voievodului, care, ?i el, mâhnindu-se, se mira foarte. ?i, în?tiin?ându-se c? a venit în curtea lui nebunul Isidor ?i a cerut s? bea neprimind, mai mult s-a mâhnit ?i se mânia asupra pristavului; c?ci a în?eles c? pentru nemilostivirea pristavului, care a trecut cu vederea pe s?racul care cerea, s-a f?cut de la Dumnezeu o minunat? pedepsire ca aceea.
Deci îndat? a trimis prin toat? cetatea s? caute pe fericitul Isidor ?i s?-1 aduc? cu rug?minte în casa voievodului, dar n-a fost g?sit. Iar dup? ce s-a sfâr?it prânzul voievodului, acesta fiind cuprins de ru?ine pentru aceea, c? nu era b?utur? pentru oaspe?i, a venit la ei însu?i Sfântul Isidor, având în mâini o prescur?, ?i a dat-o episcopului, zicând ca ?i cum ar fi nebun: „Arhiereule, prime?te aceast? prescur?, pe care am luat-o în acest ceas din mâinile prea sfin?itului mitropolit al Kievului, în biserica Sfintei Sofia". ?i îndat? cu venirea sfântului,toate vasele s-au umplut de b?utur?, ca ?i mai înainte, de care minune to?i s-au mirat foarte mult ?i cu fric? pream?reau pe Dumnezeu, care a f?cut minunate lucruri prin robul cel t?inuit.
Ins? aceast? minune s-a f?cut înaintea sfâr?itului sfântului. ?i minunat este cuvântul lui, care 1-a zis atunci: „în acest ceas am luat prescura din mâinile preasfin?itului mitropolit al Kievului!" Pentru c? nu era mincinos cuvântul pl?cutului lui Dumnezeu, ci adev?rat ?i credincios; de vreme ce a fost r?pit de îngerul lui Dumnezeu din Rostov în Kiev ?i, iar??i, în acela?i ceas a fost adus din Kiev în Rostov. C?ci dup? cum odinioar? s-a întâmplat Cuviosului Gheorghe, egumenul Muntelui Sinai, care într-un ceas a fost r?pit în Ierusalim ?i, împ?rt??indu-se cu dumnezeie?tile Taine din mâinile preasfin?itului patriarh Petru, iar??i s-a aflat în Sinai, în chilia sa, precum scrie despre aceasta în Limonar; tot astfel s-a f?cut ?i cu Sfântul Isidor.
Dup? aceasta, robul lui Dumnezeu nu se mai ar?ta în cetate, precum avea obiceiul s? umble, pentru c? se mutase la Domnul, în coliba sa, ne?tiind nimeni de sfâr?itul lui, ?i sfântul lui suflet a fost dus de sfin?ii îngeri în cerescul Ierusalim. ?i îndat? o bun? ?i pl?cut? mireasm? a umplut toat? cetatea ?i to?i se minunau cu spaim? de acea neobi?nuit? ?i frumoas? mirosire, zicând unul c?tre altul: „De unde iese aceast? pl?cut? mireasm??" Pentru c? nu ?tiau c? murise pl?cutul lui Dumnezeu.
Iar un om oarecare, mergând pe lâng? coliba sfântului ?i sim?ind mai mult? bun? mirosire ce ie?ea din colib?, s-a uitat în ea ?i a v?zut pe sfântul, z?când la p?mânt, având fa?a în sus ?i mâinile strânse în chipul crucii, precum se cade. ?i cunoscând c? de curând s-a sfâr?it, a alergat ?i a spus celorlal?i oameni. Deci, mergând ni?te b?rba?i tem?tori de Dumnezeu, care ?tiau via?a sfântului cea pl?cut? lui Dumnezeu ?i aveau dragoste c?tre el, au îngropat cinstitul ?i mult ostenitul lui trup în acela?i loc, unde a murit.
In acea vreme a alergat ?i acel negu??tor, pe care sfântul 1-a izb?vit de înecare în mare ?i, c?zând la mormântul sfântului cu lacrimi, spunea tuturor acea minune ce se f?cuse. Deci, oamenii cei cucernici, sf?tuindu-se, au zidit deasupra mormântului fericitului - cu binecuvântarea arhiereului -, o biseric? a în?l??rii lui Hristos, Care a în?l?at pe cel ales din poporul S?u. Iar de la mormântul Sfântului Isidor au început a se da celor ce alergau cu credin?? la el, t?m?duiri tuturor bolilor, întru slava Domnului nostru Iisus Hristos, Cel sl?vit împreun? cu Tat?l ?i cu Sfântul Duh în veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu