Prin taină dumnezeiască a intrat Ioan în lume,
Ca odinioară al Sarei şi lui Avraam fiu, Isaac;
Prin taină dumnezeiască a rămas el viu,
Scăpînd tăişului ucigaş al jungherului lui Irod.
Jungherul pe prunc nu l-a putut atinge,
Şi în trupul tatălui atunci adînc s-a-mplîntat.
Prin taină dumnezeiască hrănitu-s-a loan în pustie,
Timp de treizeci de ani, în pămînt pustiu.
Pe ai Domnului robi îi păstoresc îngerii;
Iar celor săraci îngerii le sînt păzitori!
Ioan a crescut, cu vîrsta şi cu puterea,
El era un mieluşel preafrumos,
Menit să vestească
Şi să slujească Mielului lui Dumnezeu.
El era menit să strige tuturora
Că ziua izbăvirii se află la răsărit.
El L-a cunoscut şi L-a slăvit
Pre Cel Care necunoscut oamenilor era.
El cel din urmă proroc mare a fost,
Şi începătură apostolilor lui Dumnezeu.
El cu Dumnezeu grăit-a precum marele Ilie
Şi ca un apostol mare pre oameni i-a iubit şi i-a certat.
Minunat fiu al preotului celui mare,
Primul încununat mucenic al mucenicilor lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu