Sfântul Mucenic Iulian din Tarsus
Iulian provenea dintr-o familie foarte nobilă, senatorială. El a vieţuit în Tarsul Ciliciei şi a luat mucenicia sub Diocleţian. Chiar dacă la vremea martiriului lui el nu era decît un tînăr în vîrstă de optsprezece ani, el era suficient de educat şi întărit în Sfînta Credinţă creştină, aşa încît să-şi dea viaţa pentru ea. Cezarul 1-a tîrît după el din cetate în cetate timp de un an întreg, torturîndu-1 în toate chipurile, ca să-1 facă să se lepede de Hristos. Mama lui Iulian urma acestui cortegiu mereu, de departe. Cezarul a arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-şi convningă fiul să se lepede de Hristos, dar ea, stînd trei zile întregi de vorbă cu el în închisoare, 1-a sfătuit şi 1-a întărit tocmai dimpotrivă: adică să meargă la moarte cu mulţumire, cu nădejde şi cu bucurie, arătîndu-i că a lui va fi marea biruinţă. Torţionarii atunci l-au legat pe Iulian într-un sac, împreună cu şerpi, scorpii şi alte animale veninoase, şi 1-au aruncat în mare, iar pe mama lui Iulian au omorît-o în torturi. Dar sfintele moaşte ale lui Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioşii le-au găsit şi le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290. Mai după aceea aceste sfinte moaşte au fost mutate la Antiohia. Sfîntul loan Gură de Aur însuşi a rostit o minunată şi dumnezeiască predică la Sfîntul Mucenic Iulian: «Din gura mucenicului ieşea glasul lui cel sfînt, iar împreună cu glasul şi o lumină care lumina mai puternic decît razele soarelui [...] Luaţi un om bolnav, indiferent cît de groaznic, un posedat de diavol sau care şi-a pierdut minţile, şi aduceţi-1 la racla în care se odihnesc rămăşiţele sfinte ale acestui sfînt, şi veţi vedea cum demonul sare şi fuge de la om, ca şi ars de foc.» Vădit este din aceste cuvinte că multe şi mari trebuie să fi fost vindecările de la moaştele Sfîntului Iulian.
Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Iulius şi Iulian
Aceştia erau fraţi de sînge ce se trăgeau din provincia grecească Mirmidonia. Ei din fragedă copilărie au fost crescuţi în credinţa creştină, sub legămîntul că toată viaţa lor şi-o vor închina în feciorie Bisericii. Iulius era presbiter [preot], iar Iulian era diacon. Ei au primit carte împuternicitoare de la împăratul Teodosie cel Mic, ca să distrugă capiştile idoleşti în întregul imperiu. Ca doi apostoli, aceşti doi fraţi au întors la credinţa creştină mulţi păgîni din Răsărit şi din Apus, şi au zidit biserici. Ei în timpul vieţii lor au ridicat mai mult de una sută de locaşuri sfinte. Ei s-au odihnit în Domnul cu pace, într-o localitate aproape de Milano. Locuitorii Milanului îl invocă pe Sfintul lulius, mai ales cînd se află în primejdii din partea lupilor.
Sfântul Mucenic Archil al II-lea, Regele Georgiei
Archil a fost fiul Regelui Ştefan şi nepotul marelui rege Georgian Wachtang. Regele Archil, mare creştin şi apărător al creştinismului, pentru aceea că nu s-a lepădat de Hristos, a fost torturat de musulmani şi omorît prin tăierea capului la anul 744, în douăzeci de zile ale lunii martie. El era în vîrstă de optzeci de ani cînd a luat cununa veşnicei şi fericitei împărăţii a lui Hristos.
Pomenirea Sfântului Mucenic Luarsab al II-lea, Regele cetăţii Kartli din Georgia
Tatăl lui Luarsab, George al X-lea, a luat mucenicia pentru credinţă, fiind silit să bea otravă de către Şahul Persan. Luarsab, fiul lui, a fost însă aruncat într-o temniţă din apropiere de Şiraz, în care a zăcut vreme de şapte ani. Apoi la porunca Şahului Abbas Intîiul, el a fost spînzurat în închisoare împreună cu doi dintre slujitorii lui, în douăzeci şi una de zile ale lunii iurvie, la anul 1622. Deasupra mormîntului lui a fost văzută o lumină cerească.
Cântare de laudă la Sfinţii Cuvioşi Iulius şi Iulian
După ce a nouăzeci şi noua biserică
Aceşti Sfinţi fraţi în Numele Celui Preaînalt
Au gătit de zidit,
Diaconul Iulian pentru fratele lui sfînt lulius
Un mormînt a zidit.
Iar cînd mormîntul i-a arătat,
Iulius cu blîndeţe a zis:
«Găteşte-te, frate al meu după trup,
Căci acest mormînt nu al meu, ci al tău este.
Găteşte-te, căci tu,
Mai înainte decît păcătosul tău frate Iulius
La Domnul vei pleca.»
Și astfel după a Domnului voie,
Iulius şi pe a o suta biserică
O a zidit,
La un anume loc pustiu.
Precum slăvitul lulius a grăit,
Astfel a şi fost.
Căci fratele tînăr înaintea celui mai vîrstnic
S-a odihnit,
Iar fratele mai vîrstnic a adăugat şi a suta biserică în salba sfintă de zidiri.
Pe care săvîrşindu-o,
Şi el însuşi întru Domnul întru sfântă adormire s-a săvîrşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu