Cugetare - Cine vrea să se mîntuiască trebuie obligatoriu să se supună autorităţii duhovniceşti. Fără această ascultare, va pieri chiar şi cel care îşi doreşte cel mai arzător mîntuirea.

Cei mai mari sfinţi, care au afirmat pururi sus şi tare că nimeni dintre neascultători nu se va mîntui, au fost ei înşişi cei mai desăvîrşiţi supuşi ai autorităţii duhovniceşti. Cînd Sfîntul Simeon a ales să se nevoiască pe Stîlp, el i-a uimit pe ceilalţi nevoitori cu această nouă formă de asceză. Cum ei erau nedumeriţi de aceasta, neştiind dacă această nouă formă de nevoinţă este după Duhul lui Dumnezeu sau după duhul mîndriei, părinţii din pustie au trimis la Simeon bărbaţi duhovniceşti care să poată afla adevărul. Monahii aveau să-i poruncească lui Simeon ca întru numele lor să se dea jos de pe stîlp.

Dacă Simeon nu ar fi voit să se supună Părinţilor, atunci însemna că nevoinţă lui se face din duh de mîndrie. Dar dacă el s-ar fi supus poruncii Părinţilor şi ar fi început să coboare de pe stîlp, atunci Părinţii cunoşteau că de la Dumnezeu este nevoinţă, iar nu din mîndrie, şi 1-ar fi îndemnat să urce la loc.

Cînd trimişii au ajuns la Sfîntul Simeon, căruia i-au spus că sînt trimişi de Părinţii Pustiei care îi poruncesc ca să coboare de pe stîlp, Sfîntul Simeon s-a închinat şi îndată a început să coboare scara. Văzînd ascultarea, Părinţii au zis toţi cu glas de bucurie: „Nu coborî, Sfinte Părinte, ci rămîi acolo unde eşti! Noi vedem acum că a ta nevoinţă de la Dumnezeu este!”.