luni, 8 septembrie 2014

Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului si Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci, Sf. Mc. Sozont; † Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi - 7 septembrie

Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului - Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor toate sărbătorile împărăteşti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit pre-serbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire.

Sfântul Cuviosul Simeon de la Pângărați - S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. De tânăr a ales viaţa monahală şi a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa.
Dorind să se retragă în pustie, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, în zilele lui Iliaş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, s-a retras în isihie, la poalele muntelui numit „Păru”, la 5 km depărtare de mănăstirea sa, aşezământul lui devenind cunoscut sub numele de Sihăstria lui Simeon. Auzind Sfântul domnitor Ştefan cel Mare de nevoinţa Cuviosului şi înştiinţându-se că nu are biserică unde să se roage cu ucenicii săi, în anul 1461, i-a dăruit bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, hramul ei fiind aşezat, în urma unei vedenii, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Terminându-se biserica în acelaşi an, a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. În anul 1476 are loc campania militară a lui Mahomed al II-lea în Moldova, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare fiind înfrânt în bătălia de la Valea Albă, Războieni. Însă, în urma invaziei otomane şi a victoriei de la Războieni, dar mai ales din cauza trupelor auxiliare a lui Mahomed care făceau dese incursiuni de jaf la mănăstirile din ţinutul Neamţului, în timp ce armata lui Mahomed asedia fără succes cetatea Neamţului, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii, au trecut peste Carpaţi în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşva (ţinutul Mureşului), unde, după puţin timp, s-a mutat la Domnul, în toamna aceluiaşi an, 1476. Spre sfârşitul anului 1484 Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a adus sfintele sale moaşte şi le-a îngropat în cetatea Sucevei.

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi - S-a născut în anul 1487, undeva în partea de nord a Moldovei. Viaţa monahală şi-a început-o de foarte tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi, în anul 1508, unde a şi fost ales stareţ, conducând obştea mănăstirii timp de 56 de ani. Nevoinţele sale au atras purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfântului Dimitrie, patronul mănăstirii, care, prin arătare dumnezeiască, i-a cerut Domnitorului Alexandru Lăpuşneanu să zidească la Pângăraţi o biserică în numele său pe locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Biserica a fost zidită, iar în anul 1560 a fost sfinţită de Mitropolitul Grigorie al Moldovei. În anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârşitul vieţii, a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le-a dat cuvântul său cel mai de pe urmă. A lăsat egumen la Pângăraţi în locul său pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Acolo, Cuviosul Amfilohie s-a mai ostenit timp de încă patru ani de zile, iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi a trecut la cele veşnice. Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi au fost canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din data de 5-7 martie 2008. Proclamarea oficială a canonizării acestora a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamţ.

Sfântul Mucenic Sozont - Era din Licaonia (Asia Mică). Fiind păstor, ajunge cu turmele sale în apropierea cetăţii Pompeiol (Asia Mică) unde se cinstea o zeitate păgână din aur şi argint. Sfântul Mucenic Sozont intrând în templul păgân rupe mâna dreaptă a idolului şi vânzând-o, a împărţit săracilor câştigul. Conducătorul păgân al cetăţii a început să prigonească creştinii în încercarea de a afla cine este făptaşul. Sfântul Sozont auzind acest lucru, s-a dus de bună voie în faţa conducătorului, mărturisind fapta. A fost chinuit şi a murit ca martir în anul 304.

Niciun comentariu: