IOACHIM SI ANA – SFINTII, DREPTII SI DUMNEZEIESTII PARINTI AI MAICII LUI DUMNEZEU - 9 septembrie

Sfintii Parinti Ioachim si Ana sunt praznuiti de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 9 septembrie.

Troparul Sfinților și drepți dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, glasul al 2-lea

Pomenirea drepților Tăi, Doamne, prăznuind, pentru dânșii, rugămu-ne Ție, mântuiește sufletele noastre.

Condac

“Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!”

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2011/09/acatistul-sfintilor-si-dreptilor.html

Sfantul Ioachim provenea din tribul lui Iuda, fiind un descendent al Regelui David. Ana, in schimb, se tragea din tribul lui Levi, la fel ca si Marele Preot Aaron. Tatal Anei era preotul Matan. Acesta a mai avut inca doua fica: Maria si Zoe. Maria s-a casatorit la Betleem si a dat nastere Salomeei, Zoe s-a casatorit de asemenea in Betleem si a dat nastere Elisabetei, mama Sfantului Ioan Botezatorul Inaintemergatorul Domnului. Nu in ultimul rand, Ana s-a casatorit la Nazaret cu Ioachim iar la o varsta inaintata a dat nastere Fecioarei Maria, cea care il va aduce pe lume pe Mantuitor.

Timp de treizeci de ani in care acestia au fost casatoriti nu au reusit sa aiba copii. Totusi, Ioachim si Ana au trait linistiti si in credinta, oferind o mare parte din averea lor saracilor si Templului. La un moment dat, cand erau deja inaintati in varsta si erau veniti la Ierusalim sa jertfeasca Domnul, Marele Preot Isahar il mustreaza pe Ioachim deoarece il considera vinovat pentru ca nu poate sa ii ofere un copil Anei. Credinciosii care se aflau in acel moment acolo l-au inghiontit pe Ioachim, considerand ca acesta nu este demn de a jertfi Domnul. In urma acestor intamplari, cei doi au fost cuprinsi de amaraciune si au plecat acasa cu inima indurerata. Datorita acelor intamplari acestia incep sa se roage la Dumnezeu sa faca o minune, aceeasi minune care s-a revarsat asupra lui Avraam si a Sarei, si anume sa le ofere un prunc care sa le umple inimile de bucurie.

Dumnezeu le raspunde rugaciunilor si il trimite pe ingerul Sau care le spune ca vor avea “o fiica mult binecuvantata, prin care toate nemurile pamantului se vor binecuvanta si prin care va veni mantuirea lumii”. La scurt timp Ana ramane insarcinata iar noua luni mai tarziu Sfanta Fecioara Maria se naste.

Cand implineste trei ani, Maria este dusa de catre Ioachim si de catre Ana la Templu pentru ca ea sa il slujeasca pe Dumnezeu. Asadar, ei o incredinteaza pe Maria in grija preotului Zaharia. Dupa ce au adus jertfa Domnului, au lasat-o pe Fecioara Maria la Templu sa locuiasca acolo impreuna cu celelalte fecioare in apartamentele Templului. Timp de sapte ani, Ioachim si Ana au venit des sa o viziteze pe Maria la templu. Acest lucru s-a intamplat pana cand cei doi au trecut in nefiinta. Sfantul Ioachim a trait pret de 80 de ani, iar Sfanta Ana 79 de ani.

In perioada 527-565, cand domnea Sfantul Imparat Iustinian, s-a construit o biserica la Deutera menita sa o cinsteasca pe Sfanta Ana. Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a restaurat aceasta biserica dupa ce Sfanta Ana i s-a aratat in vis sotiei sale insarcinate. Tot atunci au fost aduse la Constantinopol si trupul si valul Sfintei Ana.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Severian, care s-a săvârşit legându-i-se de picioare bolovani de piatră şi apoi spânzurat pe zid.

Sfântul Severian (+ 320) a mucenicit pentru Hristos în cetatea Sevastia (Sebastia) din Armenia în zilele guvernatorului Licius, în anii când creştinii erau persecutaţi de împăratul Licinius.
A fost descoperit crestin, pentru că îndemnase şi pe cei patruzeci de mucenici de la Lacul Sebastiei (prăznuiţi la 9 martie) spre nevoinţa muceniciei.
Drept aceea, câteva luni mai târziu (în luna septembrie a aceluiaşi an 320) păgânii l-au adus şi pe el în faţa judecătorului pentru a vina de a fi mărturisit credinţa creştină. L-au supus la multe chinuri, iar mai apoi l-au agăţat pe zidul cetăţii Sebastiei, şi îngreunându-i picioarele şi grumazul cu bolovani mari de piatră, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan mărturisitorul, care a sihăstrit mai înainte de Diocleţian.

Acest sfânt era din părinţi elini; şi apropiindu-se către Hristos, fiind încă prunc, a văzut un copil pătimind foarte rău de frig, şi l-a îmbrăcat cu hainele sale. Întrebându-l tatăl său: "Unde-ţi sunt hainele, fiul meu?" A răspuns: "Pe Hristos L-am îmbrăcat". Iar tatăl său zise: "Cine este Hristos? De vreme ce noi cinstim pe Ermes şi pe Apolon". Atunci copilul, lepădându-se de tatăl său, l-a luat îngerul Domnului, şi l-a suit în muntele ce se cheama Diavinon, şi l-a dat în seama unui părinte sihastru, care petrecea viaţa călugărească de şaptezeci şi cinci de ani. Şi luându-l acel părinte l-a învăţat Sfânta Carte şi viaţa călugărească; şi erau hrăniţi amândoi de un înger. După cinci ani, răposând stareţul, copilul a sihăstrit în acea peşteră cincizeci şi opt de ani.
După aceea, fiind povăţuit de dumnezeiescul înger, a ieşit din peşteră, şi încălecând pe un leu, a umblat şaizeci de stadii, şi a predicat pretutindeni credinţa în Hristos. Dar fiind prins, împăraţii Caros, Carin şi Numerian au pus şi i-au dat o sută de palme. După aceea, supunându-l la felurite chinuri, şi văzând că prin minunile ce facea el, venea către Hristos multa multime şi se boteza de dânsul, s-au ruşinat, şi l-au lăsat să petreacă în sihăstria sa. Şi suindu-se iarăşi la peştera în care locuise mai înainte, şi petrecând acolo şi alti şaptesprezece ani în sihăstrie, până s-au făcut toţi anii sihăstriei lui şaptezeci şi cinci, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Hariton, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor celor ce s-au adunat în Efes la Sfântul şi a toată lumea al treilea Sinod, în zilele împăratului Teodosie cel Mic, şi au caterisit pe necredinciosul Nestorie, episcop de Constantinopol.

Acest Sfânt şi a toată lumea Sinod s-a adunat pe vremea împăratului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos 431, împotriva lui Nestorie patriarhul Constantinopolului, care despărţea în două pe unul Hristos, căci îl zicea că Hristos nu reuneşte în El însusi în mod desarvârşit firea umană şi firea dumnezeiască, şi îl vedea deci pe Hristos a fi un simplu om divinizat, şi nu Dumnezeu întrupat. Astfel, după învăţătura acestui Nestorie, Preasfânta Maria, Mama lui Iisus, nu poate fi numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos).
Mai ales datorită harului apostolic şi scrierilor inspirate de Duhul Sfânt ale sfântului Chiril de Alexandria (prăznuit la 9 iunie), Sfinţii Părinţi în număr de două sute, reuniţi în anul 431 la Niceea într-un Sinod a toată lumea (ecumenic) sub conducerea sfântului Chiril, au zdrobit erezia lui Nestorie şi au confirmat credinţa primelor două Sinoade Ecumenice, proclamând clar că Domnul Iisus Hristos a asumat firea omenească în intregime, ca să ne deschidă nouă posibilitatea unei adevarate uniri cu firea Sa divina (îndumnezeirea).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântare de laudă la Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana

Bucură-te, cea fără de fii!

Bucură-te, o, vârstnica Ana!

Iată naşti pruncă la bătrâneţile tale,

Tu o naşti, pe Aleasă, între maici!

Precum odinioară şi Sara cea bătrână,

Şi iară bătrâna maic-a lui Samson,

Şi precum a lui Samuel maică, iară bătrâna,

Şi precum bătrâna maică a lui loan!

Dar tu între ele eşti cea mai slăvită

Căci dintru al tău pântec o naşti

Pe una Fecioară Maria preaslăvită,

Maica Domnului Celui Preaînalt!

Bucură-te şi tu, O, loachime!

Tată al unei maici cum firea n-a văzut,

Dintru care însuşi Domnul Slavei

Ca să ia trup a voit.

Legea cea Veche îşi pierde puterea,

Când voieşte Domnul, şi unde voieşte El.

Cine va sta întru-a Lui cale?

Cine-ndrăzni-vă să se certe cu El?

Nu cu certare, ci cu iubire,

Schimbă Dumnezeu ale Sale legi.

Căci în faţa iubirii, legile toate,

Se fac ca şi când n-ar fi fost nicicând.

Când omul flămânzeşte,

Domnul umple de roade secul pământ;

Iar când duhovniceşte flămânzeşte lumea,

Pe cea stearpă o face roditoare de prunc.

Pentru a lumii mântuire Domnul

Potriveşte toate, ca un înţelept.

De aceea toată a Lui de sfinţi oştire


Cîntă-ntreit „Slavă!” în cer şi pe pământ.