Pomenirea Sfintelor Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora
Acestea s-au născut undeva în partea asiatică a Bitiniei şi au fost surori din naştere. Crescute în duh profund creştinesc, ele au părăsit lumeasca cetate a făţărniciei şi minciunii şi s-au retras într-o pustie, însetînd după liniştea sufletească şi trupească întru care să se poată închina pe deplin Mirelui Hristos, întru rugăciune, sărăcie şi curăţie. Ele au păşit cu dragoste şi vitejie pe calea asprei vieţuiri, propăşind în post, rugăciune şi nevoinţe mari, pînă ce Domnul le-a împodobit pe ele cu marele dar al facerii de minuni. Poporul a început să vină la ele căutînd şi aflînd din belşug vindecarea neputinţelor lor, şi astfel fecioarele s-au făcut vestite fără ca ele să vrea. Un anume Fronton, guvernator de cetate, a auzit despre ele şi le-a adus la judecată. Văzîndu-le cît de frumoase sînt, guvernatorul a rămas fără grai înaintea lor. Căci, deşi trupurile lor erau uscate de postul neîncetat, chipul feţelor lor radia de frumuseţe şi de har dumnezeiesc. El a început mai întîi prin linguşiri, lăudîndu-le frumuseţea şi zicîndu-le că le va trimite la curtea imperială, unde împăratul le va mărita cu bărbaţi nobili. Dar cînd a văzut că aceste flaterii ieftine nu au nici un efect asupra acestor tinere închinate lui Hristos, el a torturat-o pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat în temniţă. După torturi bestiale, guvernatorul a urlat către Minodora, care era rănită şi plină de sînge: „Jertfeşte idolilor!”. Muceniţa a zis: „Au nu vezi că mă jertfesc eu însămi toată Domnului şi Dumnezeului meu?”. După ce torţionarii au omorît-o în torturi bestiale pe Sfînta Minodora, guvernatorul le-a scos la schingiuit pe celelalte două surori, pe care le-a pus să vadă trupul mort în torturi al surorii lor. Arătînd către cadavrul Minodorei, el le-a sfătuit să se lepede de Hristos. Dar Muceniţele surori ale Muceniţei celei ucise au rămas şi mai tari în credinţa lor, şi au urmat de aceea surorii lor, fiind ucise în torturi bestiale de acelaşi Fronton. Atunci s-a pogorît fulger din cer care i-a omorît pe fiara Fronton şi pe torţionarii lui, şi pe toate slugile lui. Creştinii au luat după aceasta trupurile muceniţelor şi le-au îngropat cu cinste. Ele au luat mucenicia cam între anii 305 şi 311, în timpul domniei lui Maximian Galeriu, şi şi-au aflat odihna întru cereasca Împărăţie.
Pomenirea Sfintei Pulheria, împărăteasa
Slăvită Pulheria a fost fiica împăratului Arcadie şi a luat de la început votul fecioriei pe viaţă. Ca semn al acestui jurămînt, ea a pus de i s-a zidit în biserica catedrală un altar din aur şi pietre preţioase. Ea a fost împărăteasă a Imperiului, alături de fratele ei Teodosie cel Mic. Ea a apărat cu rîvnă de foc Biserica lui Hristos şi puritatea ortodoxiei. Luptînd fără odihnă, ea a izbutit să convoace cel de al Treilea Sinod Ecumenic la Efes, care a dat anatemei erezia lui Nestorie. Ea a ctitorit la Constantinopol Sfînta Biserică a Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne, vestită în lumea întreagă. După moartea fratelui ei Theodosie, ea s-a cununat cu binecredinciosul Marchian, moştenitorul tronului imperial, împreună cu care a vieţuit ca frate şi soră. Ea a aflat moaştele celor patruzeci de Mucenici din Sevastia Armeniei. Ea sa săvîrşit cu pace către Domnul în zece zile ale lunii septembrie din anul 453, în vîrstă fiind de cincizeci şi cinci de ani.
Pomenirea Sfinţilor Apostoli Apollon [Apelie, în Sinaxarul Mineiului în limba română], Lucius [Luca, în acelaşi] şi Clement [Climent]
Aceşti Sfinţi Apostoli au fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mici. Apollon (Fapte 18: 24-25) a fost Episcop al Smirnei mai înainte de Sfîntul Policarp. Sfîntul Luciu[s] (Romani 16: 21) a fost Episcop al Laodiceei. Sfîntul Clement a fost Episcop în Sardes.
Pomenirea Sfintelor trei femei
O aristocrată din Constantinopol, dispreţuind toată deşertăciunea vieţii acesteia, s-a retras într-o singurătate împreună cu două slujnice ale ei. După unsprezece ani de nevoinţe pustniceşti, cele trei femei s-au săvârşit cu pace către Domnul.
Cântare de laudă la Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora
Cele trei fecioare, din naştere surori,
Ale lui Hristos Muceniţe,
Pre El înaintea lui Fronton îl proslăvesc.
Cu-a lor vitejie ele pe Fronton spăimânta,
Iar Fronton cel la înţelepciune puţin
Gândeşte, precum mulţi, că le va-ntoarce cu focul
Şi cu spânzurarea de la al lor Dumnezeu.
El crede precum mulţi că femeile sunt toate la fel,
Repede schimbătoare cu credinţa
El crede că Muceniţele sunt şi ele
Ca celelalte femei.
Guvernatorul amarnic se înşeală,
Şi de cele trei fecioare este batjocorit, cu ruşine.
La Hristos parte bărbătească nu e, nici femeiască.
El putere le dă tuturor celor ce slujesc Lui.
El dăruieşte puterea minunată a credinţei şi nădejdii,
A suferinţei cumplite, purtate fără plâns.
Puterea aceasta a îngropat imperii,
A biruit de-a lungul miilor de ani.
Puterea aceasta pururi a rămas nestinsă,
Nimic n-a rezistat în faţa ei.
Minodora, Mitrodora şi cu Nimfodora,
Puterea cea lumească a ticălosului Fronton
O au zdrobit.
Ele viaţa şi-au dat şi L-au proslăvit pre Hristos,
Ele viaţa şi-au dat şi au rămas vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu