Mai intai, repet, sa fiti bine spovediti. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adica sa te cercetezi mereu: "Ce-am facut?"
Aceasta stare de cercetare este o stare de prezenta. Sa fiti bine spovediti! Nu faceti cu nici un chip o spovedanie asa, traditionala, rationala, ci afectiva: "Domnule, asta am facut!" Sa spuneti pacatul cu gustul lui, cu mustul lui, ca de multe ori chiar marturisirea dupa un indreptar de spovedanie poate fi o spovedanie rationala. Deci, sa fiti bine spovediti! Asta-i taina care mantuieste! Ce iertati voi - episcopilor, preotilor, duhovnicilor - iert si Eu. Aceste pacate dezlegate nu se mai iau in vedere, spune si Sfantul Ioan Gura de Aur, nici la Vamile Vazduhului, nici la Judecata de apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie sa ne prezentam este dezlegarea de pacate.
Da-ti seama ce usor poti sa te mantuiesti! Si te duci la un semen de-al tau sa-i spui, la un om, nu la un inger. Nu trebuie sa existe rusine la spovedit. Aceasta este o arma foarte eficace a diavolului, sa-ti dea rusine la spovedit. O spovedanie buna inseamna sa spui tot. Daca te rusinezi, ascunzi din pacate. Apoi sa va cercetati oriunde, sa va controlati, ca e mare greseala sa nu fii inregistrat in tot ce faci. S-ar putea sa repeti un lucru pentru ca n-ai stiut ca l-ai facut, nu te-ai inregistrat.
Urmariti-va pe voi insiva, inregistrati-va pasii si mintea. Pentru ca se poate sa te speli pe fata si sa te speli numai la o subtioara, dar pe una sa nu te speli, uiti. Daca esti inregistrat, te intrebi: "Ce fac, unde merg, cine sunt?"
Nu mergeti la intamplare, din inertie simpla. Tu trebuie sa stii ca existi. Daca tu gandesti ca trebuie sa fii bine spovedit, peste tot vei fi un controlat si vei avea, deci o conduita a vietii. Plecand de la un lucru care crezi ca s-a terminat: "Parinte, sarut mana, am venit, am spus, acum plec". Nu, baiete! Pe unde te duci, sa te inregistrezi mereu: "Eu am injurat, am vorbit de rau, m-am mandrit etc.". Chiar va rog sa notati pacatele atunci cand le-ati facut, cel mai mare lucrul asta ar fi. Nu faceti pe eroii: "Lasa ca stiu ce sa spun acolo!" Poti sa spui si imprejurarea in care ai facut lucrul, pentru ca sa se usureze, ori sa se agraveze fapta. Sa nu va apuce moartea, as putea spune, sa nu va apuce seara fara sa fiti spovediti. Nu tineti la faptul ca va scrie despre voi ca "A murit fara lumanare!" Lumanarea nici nu ajuta, nici nu acuza.
Nu pastrati un pacat ascuns sau spus sucit, sau spus oarecum. Bunaoara la cei casatoriti, la unul din soti ii place o alta persoana si cedeaza in inima lui. Cand sunt impreuna ca sot si sotie, si cel care a cedat in inima lui isi inchipuie ca traieste cu persoana aceea, face un pacat subtil de curvie.
N-ai nevoie sa lasi impresie buna duhovnicului. Duhovnicul se simte bine cand ii spui cele mai urate pacate, pentru ca are bucuria ca te-a usurat si te-a scos din adanc de ape. Tu esti la doi metri adancime in apa, de ce ii spui ca esti numai la jumatate de centimetru? Spovedeste-te curat. N-are nevoie duhovnicul ca sa te lauzi tu pe tine. Si pe urma, va mai spun si altceva, el este plin de har si te simte, nu este prost, isi da seama. Credeti ca Dumnezeu a facut duhovnic pe oricine? Si atunci, te simte si, delicat, poate sa-ti spuna: "De ce ma minti, mai frate?" Pentru ca duhovnicul nu poate sa-ti lase impresia ca-ti cunoaste tie pacatele. Ii descopera Dumnezeu intr-un fel, ca te dai tu de gol. Si pe urma nu ne intereseaza atat de mult parerea duhovnicului, ne intereseaza ca tu ai reusit sa te salvezi in loc sa te nenorocesti. Pentru ca, fratii mei, ori la spovedit sa spui pacatele, pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsa ele se vor vadi, dar nespuse nu raman! Asta sa stie toata lumea. Si duhovnicul va fi de fata acolo, la judecata, unde n-ai ce sa mai zici, si nici el.
- E bine sa avem un singur duhovnic? Sau sa avem unul aproape de noi si unul mai departe?
- Draga, e bine sa va spovediti curat oriunde v-ati spovedi. Ca poti la acela de departe uneori, si uneori nu poti. Nu sa te spovedesti la ala pentru unele si la asta pentru altele. Unde te duci, sa spui tot ce ai facut. Indiferent de numele duhovnicului, de varsta lui, are puterea dezlegarii, asa ramane. Nici un duhovnic nu are mai multa putere ca altul. Numai atat ca n-are poate experienta, n-are un duh de dragoste. Marturisirea este in functie de tine, nu de mine ca duhovnic. Eu intreb, dar intrebarea asta ma costa: "Marturiseste-te cucoana, ca ai venit sa te marturisesti! Spune, te ascult". Zice: "Pai intrebati-ma!" Trebuie sa te pregatesti dinainte cu o lista, iar preotul te mai ajuta.
Sunt foarte multe femei care spun ca au fost tabarate, ca nu au avut ce sa faca. Ce-ai facut tu cu ocazia asta? N-ai participat si tu? N-ai avut si tu haine pe tine? Da-mi ceva sa te dezleg (de pacate). Nu este o marturisire buna! Si eu sunt atent.
Puneti mana pe creionas si notati pacatele. O data ce l-ai scris cand l-ai facut, nu mai scapa. Altfel ti-l poate dilua mai tarziu satana. Cum zic atatia: "Parinte, m-am mandrit de sase ori!" Mititelul a scris de cate ori. Dar nu-i usor. Iti ia satana creionul, n-ai hartie la tine; in tot cazul, important e ca este posibil. Cum se spune, o tara e tare si buna, daca are duhovnici buni. Daca te-ai pregatit in felul acesta si ai uitat ceva pacate, esti iertat. Dar daca nu te-ai pregatit, si te-ai dus intamplator, si te-ai lasat pe seama duhovnicului, si ai omis o serie intreaga de pacate pe care nu le-ai spus, acelea nu sunt iertate. Taina pocaintei cuprinde patru elemente: 1. Mai intai de toate sa nu mai faci pacatul. 2. Sa-l marturisesti. 3. Sa te dezlege duhovnicul. 4. Un canon care se da sau nu se da.
Deci nu mai fac. Cand ma duc la spovedit, ma duc cu gandul ca nu mai fac pacatul. S-ar putea sa se mai repete. Tu nu esti vinovat de deliberare. L-ai facut fara sa-ti dai seama. Dar daca il faci chiar stiind ca-i pacat, este pacat mai mare. De aceea nu-i dezleg pe acestia care traiesc necununati. Le spun asa: "Am furat de noua ori, dar dezleaga-ma de zece ori ca la noapte fur iar!" Ii pun in situatia sa inteleaga si ei ca conditia pentru iertare este sa nu mai faca.
Lupta este din partea amandurora, a fiului si a parintelui, sa te vindeci de pacate si sa progresezi, sa devii mai bun, din ce in ce mai bun. Pacatele, la prezenta asta sufleteasca continua, ti-aduc un foarte mare avantaj: smerenia: "Uite ce am fost eu in stare sa fac, netrebnicul de mine! Cum am putut eu sa-L supar pe Dumnezeu cu pacatele mele!"
Raiul este plin de pacatosi pocaitii. Toti au facut pacate, i-a placut lui Dumnezeu cainta lor. Pacatul aduce smerenie. De unde se intelege ca dracul joaca un rol mantuitor indirect. Ne arata imediat neputintele. Ne ajuta la incununare. Daca ar sti cat de mult ajuta la mantuire, ar fi mai putin ispititor.
- Daca nu fac canonul dat de duhovnic?
Duhovnicul ce canon da, de nu poate sa-l faca fiul? Eu nu prea sunt de parerea asta, a unor canoane care angajeaza timp si chiar efort fizic. Sunt pentru canoane de prezenta, de atentie, de tasnire catre Dumnezeu. Iar daca nu puteti sa faceti canonul pe care vi l-a dat, sunteti in culpa. Trebuie sa va spovediti ca nu ati putut sa faceti canonul, sau nu ati vrut. De ce sa nu se poata face? Chestia asta ca-l fac sau nu-l fac, mai ales ca nu-l fac, trebuie s-o discutati cu duhovnicul care vi l-a dat. E singurul care poate sa vi-l usureze. Duhovnicul are toata autoritatea de a lega si a dezlega. Vi l-a dat, nu mai discutam ca nu este bun, trebuia sa-l discutati atunci. "Parinte, eu ma gasesc in situatia asta, nu pot ingenunchia, ca am o buba la genunchi"; "Parinte, am o anemie". Un parinte duhovnicesc tine cont de regula neputintelor. Dar, daca nu-l faci dintr-o lipsa de atentie si dintr-o crasa lenevire, atunci esti vinovat.
Si ce este, ma rog, de nu se poate face? Era o gaza de fata, mica de cincisprezece ani, sora de manastire, si au vrut sa o mute de la o maica la alta. Ea nu a vrut in sinea ei, si facea in 24 de ore cate o mie de metanii, plus canonul ei calugaresc ca sa nu o mute. N-a dat-o pana la urma, dar putea sa o dea. Asa, care, ce canon este asta de nu se poate face? Eu nu sunt de parerea canoanelor care se mai discuta intre fii duhovnicesti. Eu am dat niste canoane foarte usoare. Ca sa aflu la unii ca nici pe acesta nu au putut sa-l faca. N-au vrut. Si pentru pacate grele, nu asa, hai sa dau canoane. De fapt, canonul s-a transformat in intelegerea oamenilor ca o obligatie, sa se dea canoane. Dar canonul, de fapt, inseamna: nu mai fac pacatul. Lupta de a nu mai gresi.
Canonul incepe sa se considere atat de relativ, incat nu ai toata siguranta ca se potriveste atat de bine la cel care i-l dai. Se mai poate orienta un duhovnic dupa ravna care o are fiecare si in functie de gravitatea pacatelor. Dar canonul cel mai adevarat este acesta: sa nu mai faci pacatul. Pentru ca esti cu tine mereu, mereu sunt ispite, si, atunci, tu te gasesti un luptator cu sabia scoasa, ascutita, nu un luptator adormit. Sau unul din canoanele cele mai mari care se da este oprirea de la impartasit. Aici se pot pronunta duhovnicii cu foarte multa grija. Canoanele cele mai rezistente opresc de la impartasit 18-20 si chiar 25 de ani. Dar asta ar insemna sa nu te mai impartasesti niciodata. Mai ales se tine cont si de momentul istoric in care traim. El poate sa se obisnuiasca cu neimpartasitul si nu il mai intereseaza si zice: "Parca tot cu impartasania am trait pana acum!"
Dupa o perioada de 40-50 de ani de educatie atee, eu constat la oameni care s-au nascut si au trait in vremea aceea, ca nu au deloc o educatie crestina mostenita de la mosii si stramosii lor. Eu constat, prin femeile care vin, ca barbatii lor nu sunt credinciosi. Lupta este ca, aducandu-i si pe ei la biserica, sa nu-i refuzam pe motivul ca el este un pacatos.
Trebuie urmarit un canon care sa-l faca zi de zi, in ce priveste starea de simtire, nu starea de obligatie tipicala. Duhovnicul de multe ori cu regret se achita de fiul duhovnicesc, ii da un canon: sa citesti cutare... Fiul o face din obligatie, nu o face sa se vindece, daca face. Sunt foarte putini care fac cum trebuie. Unul a primit un canon sa citeasca de trei ori Biblia. Biblia, care o citesti o data in viata. Acela citeste sa inteleaga, sau o citeste ca i s-a dat sa citeasca. Ba, il imputineaza sufleteste canoanele prea incarcate. Si atunci este un duhovnic neiscusit sau nepasator cu mantuirea fiului sau. Lupta este ca maine sa fie tot cum a fost astazi cand s-a spovedit. "Frate, nu ti-am spus decat atat sa faci!" Lupta mare este sa fie in fiecare zi prezent, in fiecare clipa daca se poate. Nu o sa se poata. Dar lupta este sa se poata. Va dau un exemplu:
S-a maritat Ioana cu Nicu. Au terminat petrecerile nuntii si au trecut la casa lor. Nicu a plecat la treaba, unde trebuia el sa munceasca, iar Ioana a ramas sa gateasca mancare. Ea, dintr-o greseala, nepriceputa si tanara cum era, a afumat mancarea. Si se perpelea: "Vai, ce o sa zica Nicu: N-ai invatat nici atata la mama ta!", se farma saracuta. A venit Nicu. "Draga Nicule, am afumat mancarea!" "Lasa, draga, nu asta ma interesa pe mine! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua, asta ma interesa!" Asta il intereseaza si pe Dumnezeu: "O, daca ar sti cine sunt Eu! Eu, care v-am facut! V-am dat chip ingeresc, si peste ingeri chiar. Va stau ingerii de va slujesc. Ingeri va veti numi si voi intru imparatia Mea. V-am dat intelepciune, pricepere, discernamant.De ce nu v-ati gandit la Mine?" Si auziti, numai sa ne gandim la El. Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun. Sa te gandesti la Dumnezeu, cum te gandesti la mancare, cum te gandesti la parinti, cum te gandesti la cineva pe care-l iubesti. Te gandesti la ei: ce-o mai fi facand mama, tata, sotia. Asa sa te gandesti si la Dumnezeu. Pentru ca mai intai de toate si peste toate El trebuie sa fie iubit din tot cugetul si din toata inima. Cand te surprinzi in uitare, in raspandire: "Doamne, iarta-ma!" Revenirea asta e foarte primita de Dumnezeu. "Doamne, sunt un netrebnic, nu merit...!" Incolo, imi faci mie 100 de metanii ... sau le faci cum trebuie; dar ce faci dupa ce le faci?
Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, de aceasta stare continua de dragoste. O tacere adanca inseamna o rugaciune adanca.
Dupa ce isi face pravila, omul se considera achitat de obligatia rugaciunii si se retrage fara nimic. Eu sunt mai mult pentru o tresarire continua, duhovniceasca. De aceea am spus: orice clipa poate fi un timp si orice suspin poate fi o rugaciune. Rugaciunea dupa tipic o termini intr-o ora. Nu trebuie renuntat la ea. Dar sa nu fie singura treaba duhovniceasca. A citi un Paraclis e foarte bine. Dar ceea ce de fapt trebuie adus la cunostinta, caci lucrul acesta e mai putin discutat, este prezenta continua a inimii. Chiar o serie intreaga de insi imi spun la spovedit ca nu si-au facut canonul. Poarte rar gasesc care si-au facut canonul.Atunci nu prea sunt de parere pentru canoane, dintr-astea, care se fac repede ca sa scape de ele, sau se fac numai rational, fara simtire, sau nu se fac deloc. Suspinarea insa, nu iti ia timp. E la indemana si angajeaza toata fiinta ta: "Of, Doamne!", si ai facut mai mult decat acela care a zis de 15 ori Tatal nostru, il stia pe de rost si l-a zis repede.
Duhovnicii trebuie sa stie ca sunt date canoane mari, dar orientarea conteaza, caci, in general, in duhovnicie, trebuie sa le consideri si foarte elastice. Sfantul Vasile cel Mare, care in lumea duhovnicilor trece drept cel mai tare in canoane, da pentru avort 20 de ani. Si spune si cum sa-i faci: 5 ani sa stea in curtea bisericii, 5 ani la usa bisericii si 5 ani in biserica neimpartasit. Si trebuie sa tii cont. Dar tot Sfantul Vasile cel Mare, care era de o mare flexibilitate si intelepciune duhovniceasca, spune in canonul 74: "Cel carui i s-a incredintat de la iubirea de oameni a lui Dumnezeu, puterea de a lega si a dezlega, nu se va osandi pentru micsorarea timpului canonisirii, pentru cel care se pocaieste, marturisindu-se de buna voie, caci unul ca acesta ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu".
Deci, da libertate duhovnicului sa-l canoniseasca cu oprire de la impartasit dupa cum crede el. Duhovnicul tine cont de o serie intreaga de elemente. Mai intai de toate, va spun inca o data aici: chiar faptul ca vine la marturisire este un canon pe care il face. El vine cu emotie. Trebuie sa discuti toate lucrurile foarte intim, caci sunt numai de el stiute. Si aici, la spovedit, trebuie sa le spuna tare. Bineinteles, duhovnicul trebuie sa respecte cu foarte multa dragoste pe cel care spune lucruri foarte grave. Pentru ca daca scapa unul de la inec, de la o apa pana la gat, e un merit. Dar nu-i mai mare meritul ca l-ai scapat pe altul de la o apa foarte adanca? Este o bucurie pentru cel salvat; si nu-i mai arde sa-l certe, ca de ce e ud? Adica, duhovnicul l-a salvat pe cel care-si spune pacatele.
Duhovnicul tine cont care au fost imprejurarile pacatelor. Faptul ca el spune cu o foarte mare rupere de inima, e cel mai important, atunci el ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si nu trebuie sa-l mai opresc. Va dau un exemplu dintr-o intamplare a vietii mele de duhovnic. M-am trezit in Sambata Pastilor cu un maramuresan batran, cu sarica pe el: "N-o, domn' Parinte, am venit sa ma marturisesc, sa ma grijesc!" Cine era acest batran? In satul lui era un om foarte insemnat. De 30 de ani nevasta lui se facuse adventista. Era un curent de adventisti foarte puternic acolo. Si toti adventistii vroiau sa-l prinda pe badea Ioan, care era foarte reprezentativ, ca prin el, sa dea lovitura satului. Insa el se tinea de Biserica, si nu au reusit aia sa-l doboare. El apara pozitia ortodoxa, numai prin faptul ca nu se ducea la dusmani. Eu, n-am de lucru, in spovedanie, si l-am intrebat: "Ai postit?", ca vroia sa se impartaseasca. Maine erau Pastile. "No, domn parinte! Am mancat si ieri de frupt!", i n Vinerea Mare, ca era in spital.
Acum, am zis eu, ce faci Arsenie? Sigur, ce ar face Hristos? Omul asta de 30 ani apara credinta adevarata, ortodoxa, si acum ma cramponez ca a mancat omul acesta o bucatica de cozonac, data de pomana, pentru ca era strain? "Bine, bade Ioane, sa postesti pana maine!" SSi pana maine mai erau cateva ceasuri, ca sa zic ca i-am dat un canon, si l-am impartasit.
Vedeti, faci un mare pogoramant, dar pe ceva. Nu l-am oprit dupa canoane, si am tinut cont de starea lui sufleteasca, de lupta care o da de ani de zile. Pentru ca, trebuie sa spun, dar cu teama, ca nu prea vad ca singur postul ar da nadejde de mantuire. Smerenia adanca din inima noastra si nedusmania este nadejdea de mantuire a noastra. Postul este recomandat ca o stare de nevointa si ca stare fiziologica, ca elimina toxinele, si e foarte bun. Dar ne intalnim cu fel de fel, si foarte multe cazuri, cand nu s-a postit, ori sunt bolnavi, ori sunt pe drum.
Unul s-a dus la spovedit, cu pacate grele. Parintele i-a dat un canon foarte usor si zice: "Parinte, parinte, e usor pentru mine, pacatosul! Doar atat sa fac eu?" Duhovnicul i-a scazut si din ce i-a dat. "Parinte, ce faci?" Si i-a plesnit inima, si a murit din ravna ca el nu merita acest lucru. Dar duhovnicul a fost iscusit.
Asadar, canoanele raman ca niste mari faruri de orientare: "Uite, domnule, pacatul dumitale, ca te oprea de la impartasit douazeci de ani", cum e cazul cu avorturile. Dar sunt atat de multe posibilitati ca sa-l usurezi. Sfantul Ioan Gura de Aur, zice: "Ani vrei sa-i dai? Nu, vindeca-i rana!" L-ai oprit atatia ani, dar el tot asa a ramas, nevindecat. Lupta mare este sa-i vindeci rana.
Se sfideaza jertfa de pe Golgota cand preotii duhovnici refuza sa dezlege pe cei cu pacate grele si care se caiesc. Este o enorm de mare greseala. Poti sa-l opresti de la impartasit dar nu ca sa nu-l dezlegi de pacate. De cate ori sa iertam? a intrebat Sfantul Petru. De saptezeci de ori cate sapte. Ceea ce inseamna: permanent. Dar numai daca se caieste permanent, ca n-are voie nimeni sa desfiinteze iadul ca-i milostiv Dumnezeu.
- Exista vreo categorie de oameni care nu se pot mantui, de exemplu actorii?
- Draga, numai dracul nu se poate mantui. Acesta-i raspunsul. Deci, nu mai puneti nici o intrebare de felul acesta. Conditia este sa se pocaiasca. Daca a omorat o mie de oameni, se spovedeste, se caieste, plange, Dumnezeu il iarta. Jertfa de pe Golgota s-a facut pentru mantuirea lumii, nu numai a unora, pentru toti. Daca nu vor, nu vor ei, dar pot sa se mantuiasca.Mantuitorul nu S-a rastignit numai pentru o categorie de greseli, ci pentru tot ce este greseala pe pamant. Mai mare pacat decat a facut Iuda nu exista, ca sa-L tradezi chiar pe Dumnezeu constient. Si totusi il ierta si pe el daca nu se spanzura. Un sfat pe care-l dau duhovnicilor este sa-i iubeasca pe fiii lor asa cum sunt.
M-am dus la o manastire unde aveam doi fii duhovnicesti, adusi de mine la manastire, si i-am intrebat: cum canonisiti?Zice: noi, pe cei cu douazeci de avorturi, nu-i dezlegam de pacate! Si ce faceti cu ei, ii trimiteti la Arsenie? Nu-l impartasesti imediat, dar de dezlegat il dezlegi.
- Cand e vorba de oameni care nu parasesc pacatul, tot ii dezlegati?
- Dezleg de cate ori vin si se spovedesc ca n-a respectat.
- Daca un om nu merge la Liturghie Duminica - el, de fapt, spune ca il intreb eu, nu vine sa-mi spuna ca nu merge Duminica la biserica - in cazul acesta eu nu-l dezleg si-l pun in situatia sa mearga si-apoi se prezinta si stam de vorba, dupa ce-mi face dovada ca merge!
- Eu n-am cum sa nu-l dezleg; ca el se spovedeste ca n-a fost, ca un pacat. Dar ii spun marea lui greseala de a nu se duce la biserica si-i explic putin importanta Sfintei Liturghii, ca-l umple de har.
- Daca-i fumator nu-l dezleg!
- Eu il dezleg. Dar nu spune: "Sunt fumator", nu vorbi asa. Spune: "Am fost fumator". Cuvantul "sunt" inseamna continuitate. Contez pe o explicatie care le-o dau in legatura cu gravitatea pacatului: "iti dai seama dumneata cum lucreaza ca sa te distruga, intr-o forma tainica, aceasta patima si te tranteste cand ti-e lumea mai draga. Deci trebuie sa te lasi de ea, ca ma pui pe mine in situatia sa te dezleg fals, si eu n-o fac. Si zice: "Am inteles, parinte!"
- El a inteles pe moment!
- In fata mea el hotaraste sa se lase si s-ar putea ca el sa nu mai greseasca.
- Eu nu contez pe hotarari spontane!
- Nici nu raman asa fix, nu opresc pocainta lui pe loc. Sistemul meu este sa fiu mai ingaduitor, dar sa atac pacatul cu orice chip, si sa-l pun in situatia sa fie si el impotriva. Daca el este impotriva, este pe cale. Mila lui Dumnezeu il ajuta.
- Femeile au inceput sa poarte sterilet!
- Este mutilare! Sa-l scoata imediat!
- Daca nu-l scoate nu o dezleg!
- Acum depinde cat este de sincera. De aceea s-a pus intrebarea de Sfantul Petru: De cate ori sa iertam?... De saptezeci ori cate sapte. Dar nu pleaca de la mine pana nu imi spune: "Nu mai fac". Insa nu am voie sa ma bag mai departe! Daca se intampla sa moara, ce faceti?
- Daca se intampla sa moara inseamna ca Dumnezeu nu l-a invrednicit sa primeasca dezlegarea si ceea ce nu i-am oferit eu, ii socoteste Dumnezeu, ca are voie.
- Are voie, dar numai ce dezleaga preotii si episcopii, dezleaga si Dumnezeu! Si sunt cazuri destul de multe cand se intampla sa moara.
- In caz de neintelegere intre soti, ce putem face? Am intalnit un caz, un tanar mi-a spus ca sotia lui ii face farmece, ii pune lucruri toxice in mancare; spune ca nu mai pot trai impreuna, si totusi asteapta un copil de la ea.
- Draga, o suporta pana cand gaseste un motiv binecuvantat de despartire. Trebuie s-o duca mai departe. Si sunt mai multe cazuri de felul acesta. O duce mai departe si pe considerente ca "Ce stii tu, barbate, ca nu-ti vei mantui femeia?" Sau invers. Nu sunt decat patru motive ca sa se poata da divort:
1. Daca e caz de adulter, cum zice Mantuitorul.
- Femeia poate da divort daca-l prinde pe barbat?
- E libera si ea. Are dreptul ei. E fiinta libera cu Edictul de la Milan. A incetat dragostea, a incetat si familia.
2. Daca vrea sa omoare unul pe celalalt, si a simtit ca vrea sa-l omoare, fie prin otravire, fie prin impuscare. Atunci trebuie sa se desparta, decat sa faca crima. De ales insa, sa nu fie un simplu accident - s-a intamplat ca a intors facaletul, sau te miri ce...
3. Daca a trecut la secta unul din soti, a cazut in erezie, si cu influenta mare sa-l racoleze pe sot. Celalalt are voie sa se desparta, decat sa cada in anatema.
4. Daca pleaca la manastire, dar cu acordul amandorura si cu divort.
Si in caz de adulter, daca intervine o iertare totala, atunci sa se pocaiasca persoana in cauza.
- Dar cand nu are motiv canonic de despartire?
- Preotii, cunoscatori ai canoanelor - cel putin, cele care sunt mai discutate, trebuie cunoscute cu orice chip - apreciaza si el lucrul acesta.
Daca a incetat dragostea si este o intindere acolo, si e un betiv notoriu, vine cu femeile in casa peste sotie. Vedeti, adica nu apreciem noi ca e canonic? V-am spus, daca il prindem in unul din aceste patru motive pe unul din ei, suntem liberi sa dezlegam. Am ajuns in situatia sa le spun: "Divorteaza, domnule, si gata!"
- Femeile se mai pot casatori?
- Se pot recasatori, daca nu sunt ele vinovate. Daca au fost ele rele, nu se pot recasatori. Dar, din doua rele alegi raul cel mai mic; suntem in situatia de a-i cununa, ca altfel traiesc in pacat.
- In caz de avort cum sa procedam?
- Nu putem accepta cu nici un chip, cu riscul ca-si pierde credinta ortodoxa. Nu putem accepta la o femeie sa faca avort. E un pacat mare. Si nu-i vorba de faptul ca a omorat un om, dar a ucis un om nebotezat. Le-am facut o teorie de au inceput sa planga. Dumnezeu insa, asteapta pocainta oamenilor, nu timpul. Pentru ca Dumnezeu a iertat de la primele cazuri. Femeia pacatoasa, aduceti-va aminte. Si mereu trebuie sa ne intrebam ce-ar face Iisus Hristos in cazul acesta. Mantuitorul a vrut sa mantuiasca lumea, oamenii caindu-se, ca nu se poate fara pocainta. Acesta e actul material prin care se vede cainta unui om: marturisirea. Chiar intr-o observatie, la Sfantul Vasile cel Mare, se zice: "Se dadeau canoane mari pentru ca era si credinta mare". Noi nu ignoram canoanele, dar, totusi, traim un moment istoric al nostru. Eu, azi, spovedesc, acum stau de vorba cu penitentul. Si va rog sa ma credeti ca nu am oprit mai mult de trei ani de la Sfanta Impartasanie, chiar si pe cei cu avorturi.
- Femeia zice: "Nu depinde de mine sa nu fac avort, de barbatul meu!"
- Parinte, din momentul in care ea spune si ii pare rau, eu o dezleg. Insa le spun: "Mai bine mori, dar asa ceva sa nu mai faci!" Si vai de barbatul ala, la urma urmei. Dar ea, saraca, vrea sa se planga, nu trebuie sa plece descurajata de faptul ca nu s-a rezolvat problema. Apoi, il luam in pomenire si pe barbatul ei, caruia ii transmitem mustrari, sa se opreasca de la acest mare pacat.
- Vin oameni sa-si marturiseasca pacatele, dar nu-si schimba viata, nu se transforma.
- Daca nu se schimba, nu-l impartasesti imediat, dar de dezlegat il dezlegi de pacate. Nu trebuie alungat.
In ce priveste cainta am sa va spun o istorioara: cand au cazut ingerii din cer, un inger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu ingerii care au ramas buni. Lucifer a fost trimis in iad cu ceata lui, iar ingerul acesta a ramas neutru. Dupa ce s-a facut aceasta alegere, cu forta si cu viteza divina, el si-a dat seama ca a gresit, dar cerurile s-au inchis si el a ramas pe afara; si s-a rugat sa-l primeasca, si nu l-a primit in cer, dar Dumnezeu i-a pus o conditie: "Sa-mi aduci ce-i mai scump pe pamant!" - ingerii erau cazuti inainte de crearea omului, dar treceau miile de ani si el ar fi ramas tot pe afara, asa incat avea o bucurie, ca totusi are o sansa.
Si s-a pogorat in adancurile oceanelor si a adus el mai scump margaritar. Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. - Dar, cand lupti duhovniceste si nu castigi, ai castigat necastigarea: faptul ca tu stii ca nu ai castigat, deja esti castigat! Deci, esti deasupra luptei.
Cand a vazut ca nu l-a primit Cerul, s-a desteptat ingerul: "Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!"
La un rau doi copii se scaldau si, in joaca lor, unul a cazut si era sa se inece, iar celalalt a sarit sa-l salveze - s-au inecat amandoi. Si ingerul a luat inima copilului salvator si s-a suit cu ea la cer. Si Cerul nu s-a deschis! - Vezi cat de invatat era ingerul acum?
Mergand el prin lume a vazut intr-o padure un batran care-si plangea pacatele langa un copac. Dar ingerul ii vedea lacrimile ca de foc. Si a luat o lacrima din aceea si a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! - Cel mai scump lucru de pe pamant este lacrima pocaintei!
- Spuneti-ne ceva despre Taina Sfantului Maslu
- Va spun un lucru sa stiti. Va rog sa tineti la chestia asta foarte mult. Nu se poate face Sfantul Maslu cu un singur preot. Macar cu doi. Adica sa fie la plural, stii? Taina respectiva se intemeiaza pe cuvantul Scripturii: "Mergeti la preoti". Nu la preot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu