Zilele de miercuri si vineri din prima saptamana a Triodului sunt zile cu harti, in care nu se posteste. Aceasta randuiala este prevazuta in Biserica noastra ca o pregatire treptata pentru vremea Postului cel Mare.
Asadar, miercuri si vineri din aceasta saptamana nu sunt zile de post si sunt insemnate in calendar cu harti. Saptamana a doua este una obisnuita, cu postire miercurea si vinerea, iar cea de-a treia saptamana a Triodului, care precede intrarea in perioada Postului Mare, este cunoscuta ca Saptamana branzei, atunci fiind dezlegare la lapte, branza, oua si peste in toate zilele, inclusiv miercurea si vinerea.
In Biserica Ortodoxa, duminica va incepe Triodul. Numita si „perioada prepascala”,Triodul precede perioada Penticostarului si urmeaza unui alt interval, cel mai lung din anul bisericesc, Octoihul. Cuvantul „triod” provine din limba greaca.
„Etimologic privind tria in limba greaca inseamna trei, oda inseamna cantare, trei cantari. Denumirea aceasta este data de fapt de Sfantul Teodor Studitul pentru ca (…) in perioada aceasta pana la Saptamana Mare el a alcatuit un set de tropare de condace si icoase numindu-le tri ode”, dupa cum a precizat pentru TRINITAS TV pr. Lect. Dr. Mihai Marian de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.
Triodul tine 10 saptamani, de la Duminica Vamesului si a Fariseului pana in Sambata Mare.
„Toata aceasta perioada a Triodului este structurata in doua, sau in trei, daca privim cu mai multa acrivie. Perioada de pregatire a Sfantului si Marelui Post, perioada care incepe cu Duminica Vamesului si Fariseului si se sfarseste cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, sau Duminica Branzei cum este numita in popor; perioada propriu zisa a postului incepand cu lasata secului de branza pana la Duminica Floriilor si Saptamana Mare care este o saptamana specifica si plina de frumuseti duhovnicesti (…) o saptamana care indeamna pe credincios sa se apropie cu mai multa ravna si cu mai multa pocainta spre sarbatoarea sarbatorilor, Pastele Domnului”, a mai spus Parintele Mihai Marian.
Perioada Triodului este singura perioada a anului liturgic in care se oficiaza toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Rasaritene. Totodata, cantarile din cadrul slujbelor sunt speciale.
„Incepand cu Duminica Vamesului si Fariseului ascultam la Utrenie o cantare foarte frumoasa Usile Pocaintei … In prima Saptamana a Sfantului si Marelui Post observam Canonul Sfantului Andrei Criteanul, un canon plin de pocainta in care crestinul spune de fiecare data Miluieste-ma Dumnezeule Miluieste-ma. Specifica acestei perioade este Liturghia Darurilor Mai Inainte Sfintite, o liturghie plina de taina, (…) sunt prezente in perioada Triodului metaniile sau starea aceasta de prosternare a credinciosului prin care marturiseste moartea cu Hristos si Invierea cu Hristos”, dupa cum a marturisit parintele Mihai Marian.
Inainte de marea sarbatoare a invierii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a randuit o perioada specifica de pregatire, numita Triod si care consta din 10 saptamani de o treptata pocainta.
Incepem cu trei saptamani premergatoare Postului Pastelui: in prima este dezlegare la orice fel de mancare pentru intarirea trupului neputincios ca sa poata rezista postului mai aspru din aceasta perioada, urmand ca apoi sa lasam sec de carne, iar saptamana urmatoare de branza.
In a patra saptamana din Triod incepe Postul Pastelui, cu primele doua zile de ajunare, zile in care se pun bazele urcusului duhovnicesc spre inviere. Ajunarea se combina cu rugaciunea. Daca nu se oficiaza Sfanta Liturghie in aceste zile de ajunare, aratand ca noi nu suntem vrednici de a gusta din cina euharistica, cultul Bisericii nostre ne-a pregatit un program sustinut de pocainta prin citirea Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Criteanul.
Randuiala manastireasca si a crestinilor ravnitori este ca in acest post sa nu se manance cu ulei decat sambata si duminica si cu prilejul altor sarbatori. De asemenea, dezlegarile la pesste sunt mai rare, putandu-se manca peste doar de Bunavestire si de Florii.
Cea mai aspra perioada a postului este in ultima saptamana, cea premergatoare Sfintei invieri, cunoscuta si sub numele de Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor. in acea saptamana, vineri il vom vedea pe Hristos rastignit pe cruce dandu-si viata pentru pacatele omenirii. De aceea este din nou zi de ajunare si nu se face Sfanta Liturghie, pentru ca cei care nu mananca nimic, nu pot nici sa consume Sfanta impartasanie. Postul este total acum, rugaciunea mai intensa, iar pocainta cat se poate de sustinuta pentru ca in ziua mortii Domnului, noi, cei cu sufletul omorat de pacate, ne rugam la Dumnezeu ca sa nu cadem in aceleasi ispite ca vamesii si fariseii din vremea Mantuitorului si sa nu-L mai rastignim pentru a doua oara pe Hristos prin pacatele ce isi gasesc mereu gazda buna in sufletele noastre.
Cat timp Iisus este in groapa si se pregateste de inviere, ne pregatim si noi sa murim pacatului ca sa inviem impreuna cu El in noapte de Pasti, si sa-i ramanem slujitori vrednici tot timpul anului, luminati de harul invierii, care poate sterge orice urma de pacat din noi, daca-l primim cu inima buna si cu gand la impartia lui Dumnezeu.
Am mers pe drumul Triodului, raportandu-ne mai mult la mancare, stiind ca a manca este o necesitate biologica a omului, deci, cel mai simplu act al fiintei noastre. in prima saptamana mancam de toate, dar constiinta ne e incarcata de pacat. Apoi urmeaza restrictiile, iar la finalul Triodului ajungem sa mancam din ce in ce mai putin si mai saracacios, aratand prin aceasta randuiala, ca dorinta de a pacatui care creste in noi asemenea pantecelui imbuibat cu hrana, trebuie sa fie taiata prin post si rugaciune, ajungand la starea omului desavarsit, curatit de orice lucru al rautatii. Numai curatati de orice patima suntem chemati la o noua masa cereasca, masa bucuriei pregatita fiilor lui Dumnezeu, care nu mai simbolizeaza acum starea de pacat, ci starea de sfintenie, bogatia de slava impartiei Ceresti.
Daca tot ne este cea mai mare grija pe lumea asta mancarea, sa ne fie aceasta invatator si oridecateori ne apare in fata multa mancare sa stim ca la fel de multe sunt si pacatele noastre, iar atunci cand vine vremea postului, sa stim ca prin mancare mai saracaciosa ne cheama Dumnezeu spre o vietuire saraca in pacate, iar prin mancare putina, ne indeamna sa imputinam si pacatele noastre, lasand grijile lumesti pentru cea mai mare grija a nostra: mantuirea.
sursa www.basilica.ro - crestinortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu