Singură Biserica lui Hristos poate oferi explicaţii adevărate, numai ea poate să arate adevărata cauză a fiecărui dezastru, a oricărei nenorociri.
Sfânta Biserică împarte aceste nenorociri în două mari clase: unele se abat asupra păcătoşilor din pricina unor păcate vechi, nespălate prin pocăinţă conştientă şi asumată. Altele se abat asupra drepţilor şi slujesc, după cuvintele Sfântului loan Gură de Aur, „ca mijloc de primire a cununilor, precum odinioară Iov îndelungrăbdătorul şi săracul Lazăr”.
Împărăteasa Eudochia a aderat în secret la erezia lui Eutihie, luîndu-se după sfatul perfid al eunucului ei, Hrisafie. Dar asupra capului ei nenorocirea s-a abătut fără întîrziere şi pe neaşteptate. Într-o zi, soţul ei, împăratul Theodosie, i-a oferit în dar un măr de o mărime neobişnuită. Împărăteasa a trimis mărul Senatorului Paulin care zăcea de o boală. Acesta, la rîndul lui, din dragoste faţă de împărat, i-a trimis lui acel frumos măr. Amănuntul acesta i-a dat motiv împăratului să creadă că între împărăteasă şi Senatorul Paulin se află o legătură ilicită. De aceea el i-a cerut împărătesei să îi arate mărul pe care i-1 oferise. „L-am mîncat!” a minţit împărăteasa. Faptul acesta a confirmat, în ochii împăratului, bănuiala lui, şi de aceea el imediat a surghiunit-o pe împărăteasă în Palestina. În timp Eudochia s-a curăţit de gîndurile şi credinţa ei eretică şi, cu ajutorul Sfinţilor Părinţi palestinieni, a revenit cu adevărat şi pe de-a întregul la ortodoxie.
Iată că nenorocirea abătută asupra capului împărătesei nu a fost cauzată de vreo legătură ilicită a ei cu Senatorul Paulin – ea fiind, în această privinţă, cu totul nevinovată – ci de aplecarea eretică a sufletului ei.
Iată şi un alt caz: Pe cînd era numai comandant militar, viitorul împărat Marchian a călătorit pe lîngă cetatea Filipopolis şi a văzut pe cale cadavrul unui om care fusese asasinat. Din pură compasiune, el a coborît de pe cal şi a pornit să îngroape cadavrul acelui om. Tocmai atunci, cineva care a trecut pe acolo şi 1-a văzut pe Marchian îngropînd mortul, a raportat autorităţilor că Marchian este un criminal. Pentru aceasta comnadantul Marchian ar fi fost pasibil de condamnare la moarte, dacă Dumnezeu nu ar fi descoperit în mod minunat pe adevăratul criminal.
Această nenorocire face parte din cea de a doua categorie, cea a primitorilor de cunună.
La scurt timp după acest incident, Generalul Marchian a fost ales împăratul Imperiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu