Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii - (Tanarul bogat) 31 august

16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;
19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
20. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?
21. Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.
22. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor.
24. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.

Mitropolitul de vrednica pomenire Antonie al Ardealului marturiseste intr-una din predicile sale ca atunci cand era profesor la Seminarul monahal de la Manastirea Slatina (jud. Suceava), prin anii 1950-1953, cand inca nu se intetise prigoana comunista asupra manastirilor, a adresat elevilor urmatoarea intrebare: „Daca ar invia un mort si ar spune asa: va dau voie sa-mi puneti o singura intrebare, una, nu doua, fiindca numai la una pot sa va dau raspuns, ce intrebare i-ati pune?“ A doua zi, elevii au venit cu diferite intrebari. Unii au spus ca l-ar intreba despre cum este Dumnezeu, cum conduce lumea, cum judeca, cum iarta etc. Altii, altfel de intrebari. Au fost si unii care au propus intrebari naive, inguste, neesentiale. Cei mai multi au spus, insa, ca l-ar intreba: „Ce sa fac? Ce ma sfatuiesti sa fac pentru a vietui linistit aici, dar si dincolo, in asa fel incat sa nu-mi para rau ca am trait, dar nici ca am murit?“. 

Drumul de la intentie la fapta
Am inceput cu aceasta evocare pentru ca ea contine intrebarea esentiala din Evanghelia de astazi, in care un tanar bogat L-a intrebat pe Mantuitorul ce sa faca pentru a mosteni viata vesnica. Raspunsul Mantuitorului va este bine cunoscut: „De vrei sa intri in viata (adica, daca vrei sa nu irosesti timpul vietii pe pamant, sa te mantuiesti), pazeste poruncile!“. Si Mantuitorul aminteste cateva din cele 10 porunci, date de Dumnezeu prin Moise. Cum pe acestea le pazea, tanarul voia mai mult, adica voia sa fie desavarsit. Cu alte cuvinte, voia sa faca mai mult decat ii ofereau legile Vechiului Testament. 

Legea Veche nu mai multumea omenirea in vremea intruparii Fiului lui Dumnezeu. Se simtea nevoia de mai mult: nevoia iubirii desavarsite, pana la jertfa, a daruirii totale etc. De aceea, Mantuitorul vine in intampinarea acestei dorinte exprimate prin tanarul bogat: „Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; apoi vino si urmeaza-Mi!“. Cum a reactionat tanarul la aceasta propunere, cunoasteti, de asemenea: a plecat intristat, caci avea multe avutii... 

De fiecare data cand recitim acest episod retraim regretul ca tanarul, entuziast la inceput, n-a mers pana la capat. Ca n-a renuntat la bruma de avere, trecatoare prin natura ei, si sa-L fi urmat pe Iisus, asa cum au facut, de pilda, Sfintii Apostoli si multi altii care le-au luat exemplul. Numai ca, si de aceasta data, nu trebuie sa privim lucrurile din afara. Trebuie sa vedem daca nu cumva ne asemanam cu tanarul din Evanghelie... Veti zice ca nu, pentru ca nu avem multe avutii ca el. Dar textul evanghelic nu trebuie inteles numai in litera. 

Intr-adevar, nu avem multe bogatii, unii fiind, poate, chiar saraci. Dar nu intr-atat cat sa nu avem cu ce milui cumva pe cei de-aproape sau mai de departe. Intre regretele cele mai des intalnite de noi, preotii, la spovedanie este si acesta: „Parinte, cred ca nu fac bine pe cat ar trebui. Nu sunt chiar atat de sarac sa nu pot ajuta, macar un pic, pe cei in nevoie...“ Frumoasa, sincera, smerita marturisire! Dar de la intentie la fapta uneori drumul este foarte lung! 

Multi crestini, dupa ce ne spun cele ce au pe suflet, ne intreba staruitor: „Parinte, ce sa fac in acest caz?“. Iata, asadar, intrebarea cheie: „Ce sa fac?“. Este intrebarea Evangheliei de azi! Ca aceasta este intrebarea esentiala, pe care, ati vazut mai sus, ar trebui s-o adresam unui inviat din morti, care stie ce este dincolo, am retinut si din relatarea din „Faptele Apostolilor“, referitoare la ziua pogorarii Sf. Duh. Sa ne amintim: dupa cuvantarea lui Petru, rostire apostolica inteleapta, intarita de prezenta harului Sf. Duh, multimile, patrunse la inima, au intrebat: „Ce sa facem?“ (Fapte 2, 37). Ce a raspuns Petru: „Pocaiti-va si sa se boteze fiecare in numele lui Iisus Hristos“ (v. 38). Asadar, pocaiti-va! Acesta este raspunsul cheie, general valabil oricaruia dintre noi. Iar in particular ne spune duhovnicul fiecaruia ce avem de facut, de la caz la caz. 

Calcarea poruncilor sau dezbracarea de Hristos
Intrucat dorim sa facem o legatura intre Evanghelia de azi si viata obisnuita, mireneasca, adica a celor ce traiesc in lume, nu in manastire, vom incerca sa evocam intaiul sfat dat de Iisus tanarului bogat: „De vrei sa intri in viata, pazeste poruncile!“. Sa vedem daca noi implinim acest sfat. 

In primul rand, daca stim cele zece porunci. Le gasim in Biblie, in Vechiul Testament, la cartea Iesirii, cap. 20. De asemenea, in cartile de rugaciuni. Tot in cartile de rugaciuni gasim si cele noua porunci ale Bisericii. Daca ne-ar intreba cineva: „Parinte, eu nu stiu cele zece porunci, asa la rand, fara sa ma incurc, iar pe cele noua nici atat, dar incerc sa vietuiesc crestineste. Ce ziceti, ma pot mantui?“. Raspunsul nostru ar fi imediat: desigur! Caci mantuirea nu sta in cunoastere, ci in aplicare. Si apoi, aceste legi sunt orientative, nu cuprind toate detaliile vietii. Multe dintre fapte le facem din constiinta, glasul lui Dumnezeu din om, care ne spune despre un anumit lucru daca e bun sau nu. Chiar si etica romana, pagana, spunea ca ceea ce nu interzice legea, interzice pudoarea - Seneca, Troades. 

O alta problema. Nu cumva poruncile ar afecta libertatea noastra? Raspunsul este sigur nu, pentru ca ele nu trebuie vazute ca instrument coercitiv, ci ca pe niste cai oferite in sprijinul vietuirii morale. Nu-i nimeni obligat, ci invitat, chemat sa le respecte. Dupa cum nu-i nimeni obligat sa imbratiseze crestinismul si Ortodoxia. Dar daca dorim sa fim numarati in randul crestinilor ortodocsi, atunci vom respecta, desigur, randuielile Ortodoxiei, in litera si in duh. Nu pe jumatate, nu dupa chef (iertati aceasta expresie, dar stiti ca des o auzim, uneori chiar de la apropiati ai nostri!), nu dupa interpretari proprii, ci complet, neconditionat, fara intermitente! Dupa voia Domnului, nu dupa voia noastra. In aceasta privinta zice Sf. Marcu Ascetul: „Cel care amesteca pe ascuns in porunca voia sa, este un desfranat!“. Adica, asa cum ai savarsi un adulter, amestecand viata de familie cu cea desfranata, cinstea cu rusinea. 

Trebuie sa avem grija, apoi, ca neascultarea poruncilor inseamna, de fapt, lepadare de Hristos. Caci zice Sf. Simeon Noul Teolog: „Acela care nu implineste poruncile lui Hristos sa nu se socoteasca a nu se fi lepadat de El. Fiindca orice calcare de porunca, orice neascultare este o lepadare de Hristos“. De aceea este atat de laudata virtutea ascultarii, a receptivitatii, nu numai in viata monahala, ci si in familie si in Biserica, marea familie, in general. Sa ascultam un mic elogiu adus acestei virtuti: „Deci, fiilor, pentru aceasta este buna ascultarea, caci pentru Domnul se face... O, ascultare, mantuirea tuturor credinciosilor! O, ascultare, nascatoarea tuturor faptelor bune! O, ascultare, aflatoarea imparatiei! O, ascultare, care deschizi cerurile si sui pe oameni de la pamant! O, ascultare, hranitoarea tuturor sfintilor, din care au supt ei lapte si prin care s-au facut desavarsiti! O, ascultare, care esti locuitoare impreuna cu ingerii!“ (Pateric, Avva Ruf).

Ce nu poate face omul, adauga Domnul
Trebuie sa precizam, totusi, ca daca cineva nu stie sa citeasca sau nu are tinere de minte, dar traieste cinstit, nu trebuie neaparat sa cunoasca poruncile. Dar cum noi stim sa citim, avem si tinere de minte, mai mult, avem Biblii si carti de rugaciuni, socotim un lucru elementar sa le stim pentru a le implini. In acest scop socotim ca unul dintre mesajele Evangheliei acestei duminici este sa rememoram poruncile, sa cerem preotilor explicatii asupra unora pe care nu le intelegem bine si sa vedem daca le respectam sau nu. 

De se va intampla sa avem impresia ca unele porunci sunt greu de implinit sau ca puterile noastre sunt depasite in anumite situatii, sa ne amintim de cuvantul Domnului: „Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu“ (Luca 18, 27). De aceea, Lui ne rugam sa ne intareasca spre a plini cu inima curata toate cele cuvenite, pentru mantuirea sufletelor noastre.