Pomenirea Sfintei Cuvioase Theodora
Theodora a fost din Alexandria, soţia a unui bărbat tînăr. La sfatul unei vrăjitoare, ea a comis adulter cu un alt bărbat şi a simţit imediat rana insuportabilă a remuşcării. Atunci ea şi-a tăiat părul, s-a îmbrăcat în haine bărbăteşti şi s-a închinoviat în mînăstirea de bărbaţi Octodecatos, luîndu-şi numele de Theodor. Ea a uimit întreaga obşte cu nevoinţele ei mari, cu postirile, privegherile, smerenia, şi nesecatele lacrimi de pocăinţă, însă o tînără ce ducea o viaţă promiscuă 1-a acuzat pe părutul Theodor că a sedus-o şi că a lăsat-o însărcinată. Monahul Theodor nu s-a justificat deloc, ci a socotit această calomnie murdară plată dreaptă de la Dumnezeu pentru păcatul comis. Alungat din mînăstire, părutul monah Theodor, sfînta Theodora, a petrecut şapte ani într-o pădure pustie, crescînd copilul acelei desfrînate. Ea a învins toate uneltirile şi meşteşugirile diavoleşti: nu s-a plecat închinării la diavol, a refuzat să accepte hrană din mîinile unui părut soldat, a refuzat să asculte rugăminţile chiar şi ale soţului ei de a se întoarce la el, soţ care prin nu se ştie ce minune nimerise în acea pustie. Dar toate acestea nu fuseseră decît înşelăciuni drăceşti, pe care Theodora le-a spulberat cu rugăciunea, şi însemnîndu-se pe sine şi totul în jurul ei cu semnul Sfintei Cruci. După şapte ani, stareţul mînăstirii 1-a primit înapoi în mînăstrie pe părutul monah Theodor. După doi ani el a răposat, şi de abia atunci toţi fraţii au văzut că el era de fapt femeie. Un înger al Domnului i-a descoperit atunci egumenului taina despre Sfînta Theodora. Soţul Theodorei a venit la înmormântare, şi a rămas vieţuind sihăstreşte în chilia soţiei lui pînă la moarte. Sfînta Theodora se făcuse vas ales al Duhului Sfînt: ea a îmblînzit animale sălbatice, a vindecat boli, şi a scos apă dintr-un puţ uscat. Aşa a proslăvit-o Dumnezeu pe cea care s-a pocăit cu adevărat, pe cea care luptat dintru răbdarea unei inimi viteze timp de nouă ani, ca să spele un singur păcat. Ea s-a săvîrşit către Domnul la anul 490.
Pomenirea Sfântului Pafnutie Mărturisitorul
El a fost Episcop al cetăţii Taiski din Thabaida Egiptului. El a avut de suferit muceniceşte întru apărarea ortodoxei credinţei. Ereticii 1-au mutilat, scoţîndu-i un ochi şi tăindu-i piciorul stîng. El a fost unul dintre Sfinţii Părinţi ai Sinodului I Ecumenic [de la Niceea, din anul 325], şi dintre cei mai combativi împotriva ereziei lui Arie. Sfântul împărat Constantin cel Mare a avut pentru el un respect adînc, şi îl săruta adesea pe ochiul care îi lipsea, cel care fusese scos întru apărarea ortodoxiei. Acest Sfînt Pafnutie a stat cu putere împotriva reprezentanţilor apuseni la Sinod, care voiau ca preoţii de mir să fie şi ei bărbaţi necăsătoriţi. Sfîntul Pafnutie Mărturisitorul a fost feciorelnic toată viaţa lui.
Sfântul Preacuvios Eufrosin Bucătarul
Sfîntul Eufrosin a fost bărbat simplu, dar dumnezeiesc. El a slujit ca bucătar într-o mînăstire din Amoreea, în veacul al nouălea. Într-o noapte, stareţul mînăstirii s-a văzut pe sine în Rai, iar acolo se afla şi Eufrosin bucătarul. Acesta a cules trei mere dintr-unul din pomii Raiului şi le-a dăruit stareţului. Cînd s-a trezit din vis, stareţul a văzut pe perna lui trei mere nemaipomenit de frumoase şi de parfumate. El 1-a aflat degrabă pe Eufrosin şi 1-a întrebat: „Frate, unde ai fost azi-noapte?”. „Am fost unde ai fost şi Sfinţia ta, Părinte”, a răspuns Plăcutul lui Dumnezeu. Atunci stareţul a descoperit taina întregii obşti, şi cu toţii au recunoscut sfinţenia lui Eufrosin. De aceea, temîndu-se de laudele oamenilor, Eufrosin Bucătarul a ieşit îndată, în taină, din mînăstire, şi s-a sălăşluit într-un loc necunoscut, pînă la sfîrşitul vieţii lui.
Pomenirea Sfintei Muceniţe Ia
Ea a fost denunţată de nişte popi idoleşti ca fiind creştină şi a luat mucenicia pentru Hristos în anul 363 în Persia, în timpul regelui persan Sapor al Doilea. Sfînta Tradiţie spune că soarele s-a întunecat la ceasul morţii ei, şi că tot văzduhul s-a umplut de bunămireasmă negrăită. Ea s-a proslăvit veşnic de către Dumnezeu.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Diodor, Didim şi Diomid
Aceşti Mucenici ai lui Hristos au murit în Laodiceea ucişi fiind în bătăi bestiale.
Cântare de laudă la Sfânta Cuvioasă Theodora
Sărmana Theodora în păcat a rătăcit:
Dar Theodora slăvită de el a fost iertată.
Un singur păcat ea cu virtuţi mii l-a plătit,
Şi cu milostivirea lui Hristos Dumnezeu.
Ea de la sine lepădat-a drăceşti închipuiri,
Şi cu inimă smerită a dus batjocura lumii.
Mintea ei cu totul la Dumnezeu a fost,
Căci cugetul ei trupesc Sfânta l-a omorât.
Ea până la sfârşit lui Dumnezeu s-a supus,
Raiului Dumnezeiesc învrednicindu-se.
Ea cetăţeană cerească slăvită este-acum,
O, Sfânta Theodora, pentru noi
Lui Hristos Domnul roagă-te!
Roagă-te ca şi noi de păcat să scăpăm,
Ca să putem şi noi urma luptelor tale!
Tu de la Domnul putere ai primit, în viaţă fiind
Şi după ce Domnul la El te-a chemat.
Tu nouă ne ajuţi să călcăm satanice ispite.
Tu de la Dumnezeu puteri mari ai primit.
Diavolii aceasta o ştiu şi de spaimă pier
Când noi chemăm al tău nume.
Tu acum înaintea Domnului cu toţi sfinţii te rogi
Şi pe noi tu ne smulgi din ale lor gheare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu