Tropar la Praznicul zămislirii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Ceea ce mai înainte erai stearpă şi neroditoare, veseleşte-te; că iată ai zămislit pe Sfeşnicul Soarelui, Cel Ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce are să se nască.
Condac la Praznicul zămislirii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Ceata îngerească...
Se veseleşte luminat Marele Zaharia, cu Sfânta Elisabeta soţia sa cea întru tot mărită, după vrednicie zămislind pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul, pe care Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după vrednică datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.
Zămislirea mântuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfântul Ioan, Înainte Mergătorul, cu mărire şi cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puţine sunt acelea pe a căror zămislire ar mări-o şi ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pântece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfânta şi dreapta Ana, Sfânta Elisabeta şi Prea Sfântă, Preacurata Fecioară Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mântuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc s-au binevestit şi s-au săvârşit de darul lui Dumnezeu, dar nu fără a vorbi bunul vestitor şi cu zămislitorii, de vreme ce Însuşi Dumnezeu avea trebuinţă de învoirea celor ce zămisleau. Drept aceea, bine-vestitorul, Sfântul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: "Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisaveta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui" (Luca 1,13).
Răspuns-a Zaharia: "Străine şi neaşteptate lucrări îmi vesteşti mie, vestitorule de bucurie; că a naşte fii la bătrâneţe nu este lucru potrivnic firii? Fiindcă eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom putea să zămislim şi să naştem fiu?" Îngerul a zis: "De la începutul cuvintelor tale te găsesc pe tine cu puţină credinţă, Zaharie, pentru că nu aştepţi împlinirea cuvintelor mele, căci, deşi potrivnic firei tale ţi se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia nimic nu este cu neputinţă; că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii lui Avraam.
Au nu ştii că era cu putinţă lui Dumnezeu a zidi pe Adam din pământ iar pe Eva din coasta lui şi prea îmbătrânita Sara a-i da lui fiu pe Issac? Deci, şi femeii tale, Atotputernicul Dumnezeu îi dă să nască la bătrâneţe fiu, că s-a auzit rugăciunea ta". Răspuns-a Zaharia: "Eu acum aduc rugăciunile mele lui Dumnezeu pentru venirea doritului Mesia, pe care s-a făgăduit, prin gurile sfinţilor săi prooroci, ca să-l trimită mai degrabă pe pământ să mântuiască seminţia lui Avraam din robia altor neamuri. Încă mă rog şi pentru greşelile mele şi pentru neştiinţele poporului. Iar de aceasta, ca să am fiu, acum nu mă rog, că m-am învechit cu anii şi femeia mea a îmbătrânit". Grăit-a lui Îngerul: "Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, cu a cărui descoperire ştiu că acum nu pentru primirea fiului te rogi, ci pentru lucrurile de care spui. Însă mai înainte de bătrâneţile tale şi mai înainte de stârpiciunea soţiei tale, Elisabeta, te-ai rugat cu osârdie ca să vă dea vouă Dumnezeu să aveţi un fiu. Iar întrutot milostivul, Domnul, de Care nici cea mai mică mişcare de inimă omenească nu se tăinuieşte, Cel ce ascultă rugăciunile celor ce se roagă Lui şi face voia celor ce se tem de el, Acela, auzind rugăciunile tale cele mai dinainte, îţi dăruieşte ţie, măcar, deşi, nu degrabă, însă bine, fiu cu numele darului numit. Pentru că ştie după a Sa bunăvoire să împlinească cererile sfinţilor Săi. Şi va fi mare înaintea Domnului cel ce va să se nască ţie fiu". Răspunse Zaharia: "Te văd pe tine, binevestitorule, că eşti înger al lui Dumnezeu, că vorba ta arată aceasta; vederea frumuseţii tale te vădeşte şi puterea cuvintelor tale mărturiseşte. Drept aceea, de la începutul arătării şi vestirii tale îndată m-am spăimântat, precum oarecând şi Daniil proorocul, văzând pe înger, s-a temut. "Am văzut, zice, o arătare mare şi n-a rămas în mine tărie". Aşijderea şi maica lui Samson a zis: "Un om al lui Dumnezeu a venit la mine şi chi-pul lui ca şi chipul îngerului lui Dumnezeu era înfricoşat". Drept aceea m-am temut şi eu şi nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice cuvintelor tale celor îngereşti. Însă te întreb: Pentru ce fiul, cel ce se va naşte, va fi mare? Au doar mai mare şi mai cinstit va fi decât Ieremia proorocul, către care era cuvântul Domnului cel ce zice: "Mai înainte de a te zidi eu pe tine în pântece te-am cunoscut şi mai înainte de a ieşi tu din mitras te-am sfinţit şi prooroc în neamuri te-am pus". Răspuns-a îngerul: "Va fi mare înaintea Domnului fiul tău, cu neasemănată mărime duhovnicească, cu care va întrece pe Ieremia. Acela s-a sfinţit mai înainte de naşterea sa, dar acesta cu mult mai mult se va umple de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicei sale. Ieremia a fost însemnat numai ca să proorocească pentru Mesia, iar acesta înainte a fost rânduit ca şi mâna să-şi pună pe Dânsul şi să-L boteze. Încă nu numai pe Iere-mia, ci şi pe ceilalţi sfinţi îi va întrece cu mărimea darului lui Dumnezeu. Că nu se va scula între cei născuţi din femei altul mai mare decât Ioan Botezătorul. Precum o stea din toate celelalte stele covârşeşte în slavă, aşa şi între sfinţii lui Dumnezeu, unul pe altul cu slavă şi cu cinste întrece. Că şi într-ale noastre îngereşti ierarhii - zice Gavriil - care totdeauna văd dumnezeiasca faţă, nu la toţi într-un fel descoperă Dumnezeu tainele voinţei Sale, ci prin mijlocirea celor mai de sus arată poruncile celor mai de jos. Multe stele apun înainte de ivirea soarelui şi numai singur luceafărul merge înaintea soarelui. Mulţi profeţi au propoveduit despre venirea lui Mesia, pruncul însă cel ce va să se zămislească şi să se nască din tine, nu numai cu cuvântul va propovedui, ci şi cu degetul său va arăta popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cela ce ridică păcatele lumii. Şi pentru aceea va fi mai mare decât toţi cei ce se nasc din femei, pentru că pe cât împlinirea vestirii celei de bucurie este mai primită decât însăşi vestirea, pe atâta mai cinstit va fi proorocul cel ce are să se zămislească şi să se nască, decât alţi prooroci.
Toţi proorocii şi legea au proorocit până la acest prooroc, iar acesta va fi săvârşirea tuturor proorocilor şi sfârşitul legii celei vechi, şi înainte mergător al darului celui nou".
Grăit-a Zaharia: "Bună şi de bucurie este vestirea ta, o, îngere! că dacă "tot fiul cel înţelept veseleşte pe tată", cu cât mai mult fiul cel mai înţelept decât toţi proorocii m-ar veseli pe mine, bătrânul. Cu toate acestea, cum oare mă voi veseli, de vreme ce mă îndoiesc de cuvintele tale; iar bucuria şi veselia în lucrurile cele de îndoire nu se fac, ci numai în cele vrednice de credinţă. Deci, rogu-mă ţie, îngere al lui Dumnezeu, să-mi spui mie: după ce voi cunoaşte cele binevestite de tine?". Răspuns-a îngerul: "Au încă te îndoieşti şi nu crezi cuvintele mele o, Zaharie?! Au doar minciuni îţi spun, trimis fiind de la Dumnezeu, Care este credincios în toate bunătăţile Sale şi drept în toate lucrurile Sale? Nu este cu neputinţă la Dumnezeu tot cuvântul! Eşti preot şi învăţător al lui Israel şi pe acestea oare nu le ştii: că vremea venirii lui Mesia a sosit, pe care eu, prin şeptimea anilor, am numărat-o trimis fiind în Babilon la Daniil proorocul? Au n-aţi citit proorocirile lui? Cercetează şi vezi că, iată, s-a apropiat cel ce mântuieşte pe Israel şi înainte va merge înaintea feţei lui îngerul cel în trup trimis, care va fi fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, mergând înaintea lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie. Dar de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor, să fii tăcând şi neputând a grăi, până la ziua în care vor fi acestea!". Şi îndată limba lui Zaharia s-a legat cu amuţire, legăturile nerodirii Elisabetei s-au dezlegat, iar îngerul s-a dus să stea înaintea Atotţiitorului Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
Viaţa Sfintei Cuvioase Xantipa şi a Sfintei Cuvioase Polixenia
Au trăit în Spania în timpul împăratului Claudiu (41-54). Xantipa era soţia lui Probus, guvernatorului Spaniei. Polixenia, ajungând în partea de răsărit, a Imperiului Roman unde a primit botezul de la Sfântul Apostol Andrei, împreună cu prietena sa Raveca. După ce s-au întors în Spania, împreună cu Apostolul Onisim, a primit botezul şi sora ei, Xantipa, propovăduind pe Domnul nostru Iisus Hristos până la sfârşitul vieţii.
Icoana Maicii Domnului „Slovenskaia” este prăznuită pe 23 septembrie.
traducere şi adaptare: Mihai-Alex Olteanu
sursa: http://oca.org
sursa: http://oca.org
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a arătat făcătoare de minuni în ziua de 23 septembrie 1635, în satul Slovenska din raionul Kostroma.
În timp ce era la vânătoare, un vânător a descoperit din întâmplare o bisericuță mică de lemn, care era șubrezită și acoperită cu mușchi. El a intrat în mica bisericuță și a descoperit că toate odoarele se degradaseră odată cu trecerea timpului, cu excepția icoanei Maicii Domnului ce se afla în altar. Nebăgând în seamă descoperirea, a lăsat totul așa cum găsise.
A doua zi, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat unui bolnav pe nume Titus din satul Șerstneva, spunându-i că se va vindeca dacă va merge să se roage înaintea icoanei sale dintr-o biserică abandonată, pe care o descoperise un oarecare vânător.
Titus a mers și i-a povestit preotului Evdochim cele întâmplate, și împreună cu el a mers pe calea indicată de Maica Domnului. În drumul lor, s-au întâlnit cu vânătorul ce descoperise biserica abandonată. Acesta i-a condus la biserica ce se afla în ruine de peste șase decenii.
Descoperirea miraculoasă a icoanei, și minunea săvârșită prin ea, a fost percepută ca un semn de către Titus, care a hotărât să rămână în locul unde a aflat icoana. Mai târziu, acesta a primit voturile monahale.
Mai târziu, în același loc a fost zidită Mănăstirea Slovenskaia. În anul 1764, mănăstirea a fost desființată iar biserica transformată în biserică parohială.
În 1806, lângă pădure a fost ridicată o biserică de piatră în cinstea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Slovenskaia”, transformată în anul 1892 într-o nouă biserică cu trei altare, sfințite în cinstea icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia”, a Sfântului Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul și a Sfinților Zosima și Savatie, făcătorii de minuni de la Solovăț.
De multe ori, icoana Maicii Domnului „Slovenskaia” a fost confundată în unele albume iconografice cu icoana Maicii Domnului din Murom.
Pomenirea Sfintei Muceniţe Iraida
În unele locuri ea este numită şi Rhais sau Raida. Ea a fost fecioară din cetatea Batan din Egipt, de aceea se crede că a fost de neam egiptean. Ea a ieşit odată la fîntînă, lîngă mare, ca să scoată apă, şi a văzut acolo o corabie încărcată cu oameni creştini: preoţi, diaconi, monahi, femei şi fecioare. Întrebînd, a aflat că toţi aceia urmau să fie chinuiţi şi omorîţi pentru Hristos de către prigonitorii creştinilor. Inima Iraidei s-a aprins atunci cu duhul, şi cu dorirea de a muri împreună cu aceia pentru Domnul Dumnezeu. Lăsîndu-şi vasele la fîntînă, ea a urcat în corabie şi a mărturisit că şi ea este creştină. Atunci îndată au legat-o împreună cu ceilalţi şi au dus-o la cetatea egipteană Antinopolis. După chinuri de multe feluri, Raida a fost întîia decapitată, iar ceilalţi au urmat după ea. Ea a luat mucenicia cu cinste şi s-a proslăvit la începutul veacului al patrulea.
Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Nicolae Pantopolitul
Sfîntul Nicolae acesta a luat mucenicia tînăr fiind, la anul 1672, din necuratele mîini ale turcilor din Constantinopol. Tatăl lui venise la Constantinopol din Thessalia şi din pricină că avea o prăvălie cu multe feluri de mărfuri, fiul lui, Nicolae, s-a numit Pantopolitul.Turcii au făcut asupra lui Nicolae presiuni mari ca să treacă la islam, dar el s-a ţinut tare ca stînca. De aceea turcii 1-au decapitat pe Nicolae, care astfel s-a strămutat întru veşnica împărăţie a Cerurilor. Sfintele lui moaşte odihnesc în Mînăstirea Xiropotamu din Sfîntul Munte Athos.
Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Ioan din Koniţa, Albania
Ioan acesta a fost musulman din părinţi musulmani. Văzînd în felurite locuri şi împrejurări puterea mai presus de înţelegere a credinţei creştine, el a voit să primească Sfîntul Botez. Din această pricină a fost denunţat înaintea unui tribunal musulman. Torturat bestial de către turci la Aitolia, pentru mărturisirea lui creştină, el a fost decapitat la anul 1814. înaintea execuţiei loan a strigat: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!”.
Cântare de laudă la Sfânta Muceniţă Iraida [Raida]
Fecioara de virtute plină să scoată apă a ieşit,
Dar la maica ei nu s-a mai întors, ci a pornit la Domnul.
Raida de bună voie să moară pentru Hristos
A primit.
El mai scump i-a fost ei decît o mamă.
Corabia de mucenici plină e gata de drum.
„Primiţi-mă şi pe mine!” a strigat muceniţa.
„Roabă lui Hristos sînt şi eu,
El pentru mine e totul.
Voiesc pentru El să mor, jertfa mea Lui să-i fie cîntare.
Chinul meu fă-l Lui cîntare de laudă,
Cîntarea de laudă a suferinţei pentru adevăr.
O, primiţi-mă şi pe mine, să mor pentru Domnul meu”.
Raida pentru Hristos a murit,
Şi s-a învrednicit de fericita veşnicie.
Pentru rugăciunile ei,
Doamne, miluieşte-ne pre noi.
Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţa Raida, Doamne,
Primeşte şi a noastră jertfă de laudă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu