Pogorîtu-Te-ai din ceruri din iubire,
Întru tărîmul durerii, din frumuseţea eternă;
Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric,
Tu mîna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.
Uimitu-s-a cerul, cutremuratu-s-a pămîntul.
Binevenit eşti, Doamne, popoarelor, cîntaţi!
Din dragostea fierbinte cu care ai creat lumea,
Ca rob Tu Te-ai smerit, să-i mîntuieşt ipe robi;
Să rezideşti locaşul ce Adam dărîmat-a,
Să luminezi rătăciţii, pe păcătoşi să dezlegi.
Tu eşti Iubirea Căreia de umilinţi nu-i e teamă,
Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mîntuirîi Stăpîn!
Din dragoste fierbinte,
O, Doamne Preafrumoase,
Ieşit-ai din lumina celor Heruvimi
Şi pogorîtu-Te-ai în peştera păcatelor noastre
Purtînd jaclia păcii la deznădăjduiţi.
Cum să Te-ncapă pe Tine?
S-a spăimîntat pămîntul!
Doamne, Binevenit eşti Tu,
Uimitelor Ceruri, cîntaţi!
Preafrumoasa Fecioară demult nădăjduia în Tine,
Pe ea Ţie pământul o a înălţat,
Ca prin ea să cobori de pe tronul măririi,
Şi să ne scapi de păcate pe noi, de pe pămînt.
O, Preasfîntă Fecioară, Cădelniţă de Aur,
Ţie ţi-aducem slavă, Maică plină de Har!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu