Fraţilor, Unul Născut Fiul lui Dumnezeu, născut din veşnicie fără maică, S-a născut în timp din maică şi fără tată pămîntesc.
Naşterea Lui dumnezeiască este taină nepătrunsă a Sfintei Treimi în veşnicie, iar naşterea cea de pe pămînt este taină nepătrunsă a puterii lui Dumnezeu şi a dragostei Lui faţă de omenire.
Astfel, cea mai mare taină de pe pămînt corespunde celei mai mari taine din veşnicie. Fără să voim a iscodi această cea mai înfricoşată taină cu lumina întunecată a minţii noastre, să ne mulţumim, fraţilor, cu cunoaşterea faptului că mîntuirea noastră îşi are originea nu în vreun om sau fenomen de pe pămînt, ci în cele mai înalte şi nepătrunse culmi ale lumii dumnezeieşti, nevăzute.
Atît de mare a fost milostivirea lui Dumnezeu şi atît de înaltă este demnitatea fiinţei umane, încît însuşi Fiul lui Dumnezeu a pogorît din a Lui dumnezeiască veşnicie în timp, a pogorît din ceruri pe pămînt, a pogorît de pe tronul slavei în peştera păstorilor, numai pentru a salva omenirea, numai pentru a-i curăţi pe oameni de păcat şi a-i readuce în Paradis.
Ieşit-am de la Tatăl, acolo unde am avut totul, şi am venit în lume, care nu îmi poate da nimic. Domnul S-a născut în peşteră ca să arate că lumea toată nu este decît o peşteră întunecată, pe care numai El poate să o lumineze. Domnul S-a născut în Betleem, iar cuvîntul „Betleem” însemnează „Casă a Pâinii”; aceasta pentru ca să arate că El este singura adevărată Pîine a Vieţii demnă a fi mîncată de adevăraţii oameni.
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Fiule Veşnice al Dumnezeului Celui Viu şi Fiule al Fecioarei Maria, luminează-ne şi ne hrăneşte pre noi cu Tine! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu