Ajunul Bobotezei, prima zi de post a anului! - Astăzi se ţine post negru - 5 ianuarie

http://nastereasfantuluiioanbotezatorul.blogspot.ro/2012/01/acatistul-botezului-domnului-6-ianuarie.html

Ajunul Bobotezei, ziua premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului Iisus Hristos, este rânduită de către Biserica Ortodoxă ca zi de post negru. Potrivit canonului 1 al Sfântului Teofil al Alexandriei, în Ajunul Bobotezei se ajunează total. Sfântul Sava, în Tipicul său, spune referitor la ajunul Botezului Domnului: "Se cuvine să ştim dacă se va întâmpla Ajunul Arătării lui Dumnezeu duminica sau sâmbăta nu este post negru". Postul din ziua de 5 ianuarie datează din perioada secolelelor IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Sfântului Botez a doua zi. De asemenea, în Ajunul Bobotezei, potrivit învăţăturilor tipiconale ale Bisericii Ortodoxe, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, Liturghie care provine, ca formă, din Liturghia antiohiană, pe care Sfântul Vasile cel Mare a rescris-o la sfârşitul secolului al IV-lea. În continuare, tot în Ajun, după oficierea Sfintei Liturghii se săvârşeşte Sfinţirea cea Mare a Apei sau Sfânta Agheasmă, care se face de două ori pe an: în Ajunul Bobotezei şi în ziua praznicului însuşi, la sărbătoarea Botezului Domnului.

În perioada premergătoare marii sărbători a Botezului Domnului, preoţii din parohii merg pe la casele credincioşilor pentru a le sfinţi cu Agheasmă Mare, iar credincioşii sărută icoana Botezului Domnului. Acest tip de vizite din Ajunul Bobotezei, prin care preotul se întâlneşte cu credincioşii din parohia sa, au un caracter atât pastoral, cât şi misionar şi au intrat deja, de secole, în tradiţia creştinilor ortodocşi.

O altă explicaţie o găsim în Constituţiile Apostolice, unde aflăm că toţi catehumenii erau datori să postească înainte de botezul lor, căci: "Domnul Hristos a fost mai întâi botezat de Ioan şi a petrecut în pustie, iar după aceea a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Cine se iniţiază în moartea Lui trebuie mai întâi să postească şi apoi să se boteze".

Până în anul 375, praznicul Crăciunului şi cel al Bobotezei se sărbătoreau la aceeaşi dată, 6 ianuarie. Numele sărbătorii era Teofanie sau Epifanie, în virtutea faptului că atât Naşterea în trup, cât şi Botezul Domnului sunt arătări ale lui Dumnezeu în lume. În această zi, Mântuitorul, care dusese viaţa modestă a locuitorilor din Galileea şi era deci necunoscut contemporanilor, S-a arătat sau a ieşit pentru prima dată în lume, fiind arătat sau mărturisit ca Mesia, atât prin glasul lui Ioan, cât şi prin glasul Tatălui din ceruri. De la această dată, Crăciunul s-a serbat la 25 decembrie, ca sărbătoare distinctă de Bobotează.

O a treia semnificaţie a acestei zile de post este aceea că, timp de 8 zile, începând cu data de 6 ianuarie, orice creştin ortodox poate să consume agheazmă mare, iar această agheazmă trebuie luată cu o anumită vrednicie. Ziua de 5 ianuarie devine, astfel, o zi de curăţire, de asceză, de înfrânare.

Odovania praznicului Bobotezei este în data de 14 ianuarie; în perioada 6-14 ianuarie, credincioşii pot gusta agheazma mare dimineaţa, pe nemâncate. În afară de consumarea ei şi de stropitul caselor de către preot, credincioşii mai folosesc agheazma mare la stropitul locuinţelor şi a lucrurilor din gospodărie, a obiectelor întrebuinţate în viaţa de toate zilele, a ogrăzilor, livezilor, viilor şi holdelor. Se mai consumă de cei bolnavi în vederea vindecării, dacă aceştia au binecuvântarea preotului.

Din punct de vedere liturgic, în această zi se citesc Ceasurile împărăteşti ale Botezului Domnului (la care asistau împăraţii bizantini şi demnitarii lor de la Constantinopol, iar la noi, domnitorii cu toată curtea şi protipendada din capitala ţării) şi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Când ajunul Bobotezei cade sâmbăta sau duminica, în ziua de ajun se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar a Sfântului Vasile se face în ziua praznicului, fără să se mai unească cu Vecernia.