Cugetare Creştinii trebuie să fie pururea înarmaţi contra seducţiilor acestei lumi. Ei trebuie să stea înarmaţi împotriva oricărui atac şi oricărei ispite, astfel încît să nu lase respins nici cel mai mic rău.

Vedem atunci bine că o astfel de armură nu se poate dobîndi într-o zi sau două, ci ea se dobîndeşte în focul luptelor celor de mulţi ani. La ce ne este bună toată virtutea noastră, dacă ne lăsăm biruiţi de prima ispitire? Grăind despre acestea, Sfintul Grigorie de Nisa dă exemplul unei maimuţe din Alexandria:

„Un îmblînzitor de animale din Alexandria a învăţat o maimuţă să imite cu măiestrie o dansatoare pe scenă. Spectatorii de la teatru lăudau maimuţa, care era îmbrăcată ca o femeie dansatoare şi dansa în ritmul muzicii. Dar în timp ce spectatorii erau cu toţii absorbiţi de spectacolul nemaivăzut al maimuţei, unul din comedieni a hotărît să le arate acestora că maimuţa e tot maimuţă, oricât de bine ar fi dresată să danseze ca o femeie. În timp ce privitorii strigau şi aplaudau cu frenezie, comedianul a aruncat în scenă un pumn de dulciuri care plac cu deosebire maimuţelor. De îndată ce a văzut dulciurile, maimuţa a uitat de muzică, de dans, de costumul ei preţios şi de aplazue şi s-a repezit să le apuce. Dar hainele cele femeieşti o încurcau, aşa că ea, sălbăticită, a început să le sfîşie cu unghiile, încercînd să şi le scoată. Deci, în loc să o aplaude plini de uimire, spectatorii au început să rîdă de ea”.

Căci din spatele măştii de „dansatoare” s-a dat în vileag maimuţa.