Pe binevestitorul mântuirii noastre, pe marele slujitor al lui Dumnezeu, pe trimisul cel purtător de bucurie la Preacurata Fecioară Maria, pe Arhanghelul Gavriil, se cuvine să-l lăudăm cu cântări, alcătuindu-i sobor de prăznuire a doua oară, pentru că întâiul sobor al acestuia se prăznuieşte a doua zi după Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adică la 26 martie, iar acum, iarăşi acelaşi sobor al lui se înnoieşte întru Sfânta Biserică şi iarăşi se pomenesc şi se preamăresc arătările lui cele minunate care s-au făcut prin dumnezeiasca poruncă.
Acesta l-a învăţat pe Moise în pustie scrierea cărţilor, spunându-i lui începutul facerii lumii, zidirea lui Adam - omul cel dintâi -, viaţa aceluia şi a celor ce au fost după dânsul. L-a învăţat a scrie despre toţi anii şi neamurile cele de mai înainte, despre potop şi despre despărţirea limbilor. L-a mai povăţuit pe el să înţeleagă rânduiala corpurilor cereşti, stihiile, aritmetica, geometria şi toată înţelepciunea. Acesta a tâlcuit Proorocului Daniil vedeniile cele minunate, care erau să fie mai pe urmă pentru împăraţi şi împărăţii, şi care se închipuiau prin felurite fiare. I-a mai spus lui despre eliberarea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului şi despre vremea venirii celei dintâi a lui Hristos în lume, prin întruparea cea din Preacurata Fecioară.
Acesta s-a arătat Sfintei şi dreptei Ana, care se tânguia între pomii cei din grădină pentru nerodirea sa, rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu; şi a zis către dânsa: „Ano, Ano, rugăciunea ta s-a auzit şi suspinurile tale au străbătut norii, iar lacrimile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu. Deci, iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată, întru care se vor binecuvânta toate seminţiile pământului. Numele ei va fi Maria şi prin ea se va da mântuirea lumii". Asemenea s-a arătat şi Sfântului şi dreptului Ioachim, care postea în pustie. Şi i-a spus acelaşi cuvânt ca şi Sfintei Ana, că vor naşte pe fiica cea mai aleasă din veci, pentru a fi Maica lui Mesia, Care avea să vină spre izbăvirea neamului omenesc.
Acest mare arhanghel, când s-a născut dumnezeiasca pruncă din părinţii cei neroditori, i-a fost păzitor pus de Dumnezeu, iar când a fost dusă în biserică, el o hrănea, aducându-i hrana cea de toate zilele. Acesta s-a arătat Sfântului Zaharia arhiereul, stând de-a dreapta lui în timpul cădirii altarului, şi i-a binevestit dezlegarea nerodirii Elisabetei, femeia lui cea îmbătrânită de zile multe, şi naşterea Sfântului Ioan Înaintemergătorul Domnului, şi a legat cu amuţire limba celui ce nu credea, până la vremea împlinirii cuvintelor sale.
Acest înaintestătător al Domnului, trimis fiind de Dumnezeu în Nazaret, a stat înaintea Preasfintei Fecioare, care era logodită cu bătrânul Iosif, şi i-a binevestit ei zămislirea Fiului lui Dumnezeu, prin umbrirea şi lucrarea Sfântului Duh. Acesta i s-a arătat şi lui Iosif în vis, încredinţându-l despre Fecioara cea neispitită de nuntă, cum că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
Iar când S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleem, Gavriil, acest înger al Domnului, s-a arătat noaptea păstorilor care străjuiau împrejurul turmelor, şi le-a zis:Vă binevestesc o bucurie mare, căci astăzi s-a născut Mântuitorul lumii! Apoi îndată a cântat cu mulţimea oştilor cereşti:Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Despre acest înger se mai povesteşte că s-a arătat din cer Mântuitorului Hristos, mai înainte de patima Lui cea de bună voie, pe când se ruga în grădină, de vreme ce numele acesta de Gavriil se tâlcuieşte puterea lui Dumnezeu; de aceea şi Gavriil, arătându-i-se Domnului nostru Iisus Hristos, îl întărea, ca cel ce are pe lângă alte slujiri ale sale şi aceasta: a întări pe cei ce sunt în nevoinţe. Iar Domnul nostru, fiind atunci în nevoinţe şi rugându-se mai fierbinte, avea trebuinţă de întărire.
Acest înger s-a arătat femeilor mironosiţe şezând pe piatra mormântului şi spunându-le despre învierea cea din mormânt a lui Hristos; pentru că cel ce a fost binevestitor al zămislirii şi al Naşterii Domnului, acela s-a arătat vestitor şi al Învierii Lui. Acesta s-a arătat şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe când se ruga în Muntele Eleonului, vestindu-i despre apropierea cinstitei ei adormiri şi de mutarea ei de la cele pământeşti la cele cereşti; şi i-a dat ei o stâlpare purtătoare de lumină din rai.
Aceste multe arătări ale Arhanghelului Gavriil, atât din Legea cea veche cât şi din cea nouă, pomenindu-le Sfânta noastră Biserică şi ştiind mijlocirea cea neîncetată a acestuia către Dumnezeu pentru neamul omenesc, alcătuieşte acum prăznuire sobornicească, pentru ca poporul lui Dumnezeu să se deştepte spre osârdie, ca totdeauna să alerge cu căldură spre apărarea şi ajutorul mijlocitorului celui atât de mare şi de binefăcător al neamului omenesc, şi ca să ia, cu rugăciunile lui, iertare de păcate de la Hristos Domnul, Mântuitorul nostru.
Notă - Despre Sfântul Arhanghel Gavriil, vezi cuvântul mai pe larg în 26 ale lunii martie, în care zi se săvârşeşte întâiul lui sobor. Iar pentru care pricină s-a aşezat acest al doilea sobor, de aceasta nu avem înştiinţare, negăsindu-se nimic în scripturile vechi bisericeşti. Se pare însă că atunci când în Constantinopol şi în celelalte tari greceşti s-au zidit cinstite biserici prin felurite locuri în numele acestui Sfânt Arhanghel, atunci şi prăznuirea soborului său cel pus în Postul Mare după Buna Vestire, s-a mutat la această zi a lunii, deoarece atunci vremea Marelui Post opreşte prăznuirea cea cu dezlegare la toate; iar acum se poate săvârşi aceasta mai cu libertate. Precum şi pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur, care s-a pristăvit în l4 zile ale lunii septembrie, în ziua înălţării Cinstitei Cruci, pentru praznicul şi postul ce se ţine în acea zi, s-a mutat la l3 ale lunii noiembrie.
Pomenirea Sfântului Iulian, Episcopul cetăţii Cenomanis [Le Mans] din Galia (Franţa de azi)
Unii cred că acest sfânt nu este altul decît Simon cel Lepros, care a fost vindecat de Domnul. Sfîntul Apostol Petru l-a sfinţit pe acest Simon episcop şi l-a trimis la păgînii din Galia, unde Sfîntul Iulian a îndulat toate cumplitele urgii de la acei pagini, dar a izbutit să aducă şi pre mulţi la Hristos, facîndu-i din păgîni, robi ai lui Dumnezeu. Cînd a botezat pe căpetenia Defenson, mulţi dintre supuşii acestuia au îmbrăţişat şi ei Sfînta Credinţă. Prin harul lui Dumnezeu, el a făcut şi multe minuni: el a vindecat bolnavii, a scos afară demonii din oameni, şi a înviat morţii. El şi-a sfîrşit viaţa cu pace şi, la ceasul ieşirii lui, s-a arătat înaintea Prinţului Defenson în plină zi, pe cînd acesta şedea la masă.
Pomenirea Sfântului Ştefan de la Mănăstirea Sfântului Sava (Savaitul)
Acest sfînt Ştefan era văr primar cu Sfîntul loan Damaschinul. El bine s-a nevoit întru monahiceştile lupte în Mănăstirea Sfîntului Sava cel Sfinţit, pentru care s-a şi numit «Savaitul». El a fost un mare următor şi propovăduitor al vieţii Sfîntului Sava, şi o făclie luminoasă tuturor monahilor din Palestina. El s-a odihnit în Domnul la anul 794, întru al şaizeci şi nouălea an al vieţii sale.
Pomenirea Sfintei Cuvioase Sara
Tînără fecioară fiind, Sara s-a retras întru pustniceştile nevoinţe, luptîndu-se monahiceşte timp de şaizeci de ani pe malurile Rîului Nil, nu departe de Alexandria. Prin exemplul vieţii ei ea a atras multe femei la viaţa monahală. Ea s-a odihnit în Domnul la anul 370.
Cântare de laudă la Sfântul Iulian
Pe cînd sufletul Sfîntului Iulian
Această lume părăsea,
Iubitul lui fiu duhovnicesc,
Prinţul Defenson,
Cu nobilii lui la masă şedea,
La mijlocul zilei.
Prinţul uimit priveşte
La vederea cea neaşteptată a ochilor lui:
Iată Iulian duhovnicescul părinte
În mijlocul sălii se-arată, îmbrăcat într-un strai ca de foc,
Cu totul de aur,
Ca şi un episcop într-a Domnului Biserică.
Înconjurat este de lumină cerească.
Zîmbind, faţa lui către Prinţul cată.
Cu el se află şi trei diaconi,
De strălucire plini,
Ce în mîinile lor albe ţin luminări.
Apoi cereasca vedenie nevăzută se face.
Prinţul uimit se ridică pe dată
Și celor cu dînsul le zice grăbit:
«Iată eu pre Iulian, Părintele nostru, văzut-am acum!
Pre Sfîntul, pre al nostru botezător!
Oare este cu putinţă ca el ăst pămînt să-l fi lăsat,
Și la Ceruri să se fi sălăşluit?»
Prinţul la drum porneşte degrabă, întins tropotind spre casa lui Iulian.
Ajungînd acolo el află
Că Sfîntul în Cereasca împărăţie
Deja s-a sălăşluit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu