Sf. Evdochim; Sf. Iulita din Cezareea; Sf. Iosif din Arimathea; Sf. Ioan Exarhul (Proloagele de la Ohrida) - Lasatul secului pentru Postul Sfintei Marii - 31 iulie

POST USOR SI CU FOLOS DUHOVNICESC!

Pomenirea Sfântului şi Dreptului Evdochim

Sfîntul Evdochim s-a născut în Capadocia din părinţi foarte credincioşi care s-au numit Vasile şi Evdochia. În vremea împăratului Teofil (829-842), Evdochim s-a aflat tînăr ofiţer în armata imperială. Chiar în rang militar fiind, el s-a străduit pururea să trăiască conform poruncilor Evangheliei. Păstrîndu-se întru toată curăţenia sufletească şi trupească, el nu a vorbit niciodată cu femei, în afară de mama lui. El a fost milostiv cu nenorociţii şi cu nevoiaşii, citind pururea cu sîrguinţă din sfintele cărţi, şi stând cu şi mai multă sîrguinţă la sfinta rugăciune înaintea lui Dumnezeu. El s-a ferit întotdeauna de distracţii şi de grăirile deşarte cu cei deşerţi: „în mijlocul deşertăciunilor celor lumeşti trăind, el a stat ca floarea de crin între spini, şi ca aurul în mijlocul focului”. Datorită marilor lui virtuţi şi însuşiri, împăratul 1-a numit guvernator al Capadociei. Din această poziţie înaltă Evdochim s-a arătat drept înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu Evdochim a murit la o vîrstă tînără, în anul al treizeci şi treilea al vieţii lui. Sfintele lui moaşte sînt făcătoare de minuni, vindecînd bolile oamenilor. Un nebun s-a atins odată de racla lui, şi s-a făcut imediat sănătos; un copil paralitic, atingîndu-se şi el de sfinta raclă, s-a ridicat pe picioarele lui şi a mers bine. După optsprezece luni, mama lui a deschis racla şi a aflat trupul lui Evdochim de parcă ar fi fost viu, fără nici un semn de putreziciune sau stricare. Din el ieşea miros de bunămireasmă. Sfintele moaşte ale Dreptului Evdochim au fost mai după aceea mutate la Constantinopol şi îngropate într-o biserică nouă închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi ctitorită de părinţii Dreptului Evdochim.

Pomenirea Sfintei Iulita din Cezareea

Această Sfinta lulita a fost din Cezareea Capadociei. Avînd o neînţelegere cu vecinul privitoare la pămînt, acela a denunţat-o pe lulita că este creştină, ceea ce o aşeza în afara protecţiei legii. Sfînta lulita atunci şi-a lepădat cu bucurie toate proprietăţile, mai curînd decît să-şi lepede credinţa. Dar necuraţii păgîni nu s-au mulţumit numai cu aceasta, ci au şi torturat-o, iar la urmă au omorît-o arzînd-o de vie, la anul 303. Aşa şi-a sacrificat fără să clipească această fericită şi averile şi trupul, pentru mîntuirea sufletului ei în veşnicie.

 Pomenirea Sfântului Iosif din Arimathea

Nobilul losif acesta a fost un bărbat foarte bogat, şi membru al Sinedriului Evreiesc din vremea Mîntuitorului. În taină, el a fost următor al lui Hristos (Matei 27: 57, loan 19: 38). losif şi Nicodim au luat Trupul lui Hristos de pe Cruce, şi 1-au aşezat în mormântul cel nou al lui losif. Pentru aceasta el a fost arestat de către evrei şi aruncat în închisoare. Acolo a venit la el Domnul Cel înviat, Care 1-a întărit, dovedindu-i învierea Lui. După o oarecare vreme evreii 1-au scos pe losif din închisoare şi 1-au izgonit din pămîntul lui strămoşesc. Sfîntul losif din Arimathea a călătorit în toată lumea predicînd Evanghelia lui Hristos, şi a adus vestea cea bună pînă şi în Anglia, unde s-a săvîrşit către Domnul.

Pomenirea Sfântului Ioan Exarhul

Acest Sfînt loan a fost un vestit presbiter bulgar, împodobit cu adînca învăţătură a cărţilor, care a trăit în vremea Ţarului [bulgar] Simeon (892-896). El a tradus Hexameronul Sfîntului Vasile cel Mare şi Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă a Sfîntului loan Damaschinul în limba slavonă. El s-a săvîrşit către Domnul cu pace.

Lasata secului pentru Postul Sfintei MariiLasata secului pentru Postul Sfintei Marii se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie.

Cuvantul sec, din sintagma "lasatul secului", este inteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. Insa, secul pe care il cere postul ortodox este seculum (saeculum), adica lumea impatimita.

De multe ori ne este dat sa auzim ca nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Dar nu este asa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfintii Parinti au randuit sa ne infranam de la anumite bucate pentru o vreme, au facut-o cu buna stiinta. Credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu jumatati de masura. Nu cu o parte din el trebuie sa se apropie de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ci cu intreaga sa natura: trup si suflet.

Postul Adormirii Maicii Domnului nu a fost dintru inceput de aceeasi durata in Biserica Rasaritului. Astfel, credinciosii din partile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august - de praznicul Schimbarii la Fata -, cei din Constantinopol patru zile, iar crestinii din Ierusalim opt zile.

Uniformizarea datei si duratei postului pentru toata Ortodoxia, s-a facut in anul 1166, la Sinodul din Constantinopol, in vremea patriarhului Luca Crysoverghi. Aici s-a hotarat ca postul inchinat Sfintei Marii sa inceapa pe 1 august si sa se incheie cu 15 august.

Postul Sfintei Marii este un post aspru, daca tinem seama de faptul ca Biserica Ortodoxa ne cere ajunare pana la ora 15:00, in zilele de luni, miercuri si vineri, iar dupa aceasta ora, ne cere sa consumam mancare uscata. Nici in celelalte zile, nu avem parte de un post usor: marti si joi se mananca fara ulei, iar sambata si duminica avem dezlegare la untdelemn si vin. Facem mentiunea ca in Pravila Mare se precizeaza ca in acest post avem dezlegare la untdelemn si vin si in zilele de marti si joi.

In Postul Sfintei Marii avem o singura dezlegare la peste, pe 6 august, cand praznuim Schimbarea la Fata a Domnului, pe Muntele Tabor.

Pentru linistea acelor crestini, care din motive binecuvantate, nu se pot abtine de la mancare pana la ora 15:00 si nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a manca fara ulei, adica o mancare cat mai uscata, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre."

Postul Sfintei Marii este un post cu data fixa, incepe in fiecare an pe 1 august si se termina in ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).

POST USOR SI CU FOLOS DUHOVNICESC!

Cântare de laudă la Sfântul Iosif din Arimathea

losif, bărbat bogat şi nobil întru Hristos

Răstignit nicicum nu s-a smintit,

Ci cînd soarele şi-apierdut lumina,

Şi s-a cutremurat pămîntul,

El mers-a la Pilat şi i-a zis

Că Domnul a murit, Dătătorul vieţii:

Astfel făcutu-s-a ucenicul cel tainic

Cunoscut tuturor.

Astfel, ascunzîndu-Se în pământ

Cel Arătat tuturor,

Cel ascuns ucenic s-a mărturisit al Domnului în auzul tuturor.

Astfel făcutu-s-a losif vestit

Într-o singură zi.

Cu Nicodim împreună el

Trupul Domnului

De pe Cruce-a luat,

Şi în a lui grădină L-au pus,

Într-o peşteră nouă.

Spionii evrei au auzit acestea şi grabnic au raportat,

Iar bătrînii evreilor pre losif

Aruncatu-l-au în temniţă, legat în lanţuri,

losif zace în temniţa întunecată,

În ziua în care Domnul iadul îl străluceşte

Cu a Lui lumină.

losif în minte

Îl vede acum pre Domnul

Aude cuvintele Lui minunate, gîndeşte la minunile Lui,

La spusele şi prorociile Lui minunate.

Pe cînd era lîngă El, în lumina Domnului stătea,

Dar acum zăcea în întuneric, înlăuntru

Şi în afară.

Întunecate nopţi, dimineţi şi zile,

Întunecat e totul cînd se ia Soarele de pe cer!

O, deznădăjduit întuneric, mai întunecat decît iadul!

Dar iată!

Deodată în temniţă răsare-o lumină,

Domnul Cel înviat vine

La robul lui cel din lanţuri.

O, losife, brave şi nobile bărbat,

Tu nu te-ai smintit nici întru Domnul înviat,

Tu la Pilat ai mers, moartea Domnului i-ai spus,

Dar vestitu-i-ai şi slăvită Lui înviere.

Să se bucure ţara Britaniei

Şi să te prăznuiască cu cinste,

Căci tu cel dintâi

Cuvîntul mîntuirii întru ea l-ai semănat.