• Pomenirea Sfântului Apostol Acvila
Sfîntul Acvila a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli mai mici. El era evreu şi a locuit mai întîi la Roma, împreună cu soţia lui, Priscilla. Cînd împăratul Claudius a decretat izgonirea evreilor din Roma şi din Italia, Acvila s-a dus şi s-a sălăşluit în Corint. Acolo l-a cunoscut întîi Sfîntul Apostol Pavel, şi a rămas în casa lui timp de un an şi jumătate, botezîndu-l atît pe el cît şi pe soţia lui. Arzînd de rîvna pentru Sfînta Credinţă, Acvila şi Priscilla 1-au însoţit pe Sfîntul Apostol Pavel la Efes şi i-au slujit lui în nevoinţele apostoleşti. La Efes, Sfîntul Pavel a scris întîia Epistolă către Corinteni, în care zice:„ Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor” (I Corinteni 16: 19). După moartea împăratului Claudius, evreilor li s-a permis să se întoarcă la Roma, şi astfel Acvila şi Priscila s-au întors şi ei în vechea cetate. Cînd mai tîrziu Sfîntul Apostol Pavel a scris Epistola către Romani din Corint, el i-a salutat şi pe prietenii şi împreună nevoitorii lui: „îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre păgîni, și Biserica din casa lor” (Romani 16: 3-4). Îl aflăm peste un oarecare timp pe Acvila la Efes, unde se nevoieşte împreună cu Sfîntul Timotei. Înlănţuit fiind la Roma, Pavel îi scrie lui Timotei la Efes: „îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila” (II Timotei 4: 19). Ca episcop, Sfîntul Acvila a botezat pre mulţi şi pre mulţi a luminat cu Credinţa; el a dărîmat idoli, a zidit biserici, a sfinţit preoţi, şi a vestit oamenilor slava Fiului lui Dumnezeu întrupat. El a fost la sfîrşit asasinat de paginii cei plini de toată răutatea, şi s-a strămutat la locaşurile cereşti ale împărăţiei lui Dumnezeu.
• Pomenirea Sfântului Cuvios Helius
Helius a fost un monah ce a trăit în veacul al patrulea, şi era de neam egiptean. Încă din frageda lui tinereţe el s-a închinat vieţii nevoinţelor monahiceşti în pustie. El uimea şi monahi şi mireni cu modul lui de viaţă şi cu puternicele minuni pe care le lucra cu harul lui Dumnezeu. Deşi fugea de slava oamenilor, aceştia îl căutau mereu. El s-a luptat mult cu înşelăciunile şi vicleniile diavolilor, mai cu seamă în vremea asprelor postiri. Uneori dracii îi puneau înainte miere, alteori mere alese, dar Helius nu îşi îngăduia niciodată să se lase înşelat. El vedea tainele din inimile oamenilor, le citea patimile şi gîndurile, aceasta nu ca să dea pe faţă cunoaşterea lui cea înaltă, ci ca să vindece greşelile oamenilor.
Cântare de laudă la Sfinţii Acvila şi Priscilla
Făclia luminii cereşti s-a pogorît mai întîi în inimile apostolilor,
Iar apostolii cu aceasta pre oameni i-au luminat.
Ei cu aceasta pre ai lor urmaşi i-au întărit,
Transmiţîndu-le harul.
Cu această torţă Sfîntul Acvila
De către Sfîntul Pavel s-a luminat,
Asemenea Priscilla, credincioasa lui soţie:
Casa lor de către Pavel s-a botezat
Şi s-a umplut cu putere de sus.
Ei au lepădat apoi toate lumeştile petreceri,
Şi în lume au ieşit, la lucrarea lui Dumnezeu.
Ei lui Pavel i-au slujit, întemniţatului singuratic.
Ei cu grăbire şi cu rîvnă Sfîntului Apollos i-au slujit,
Şi fratelui Timotei, al lui Pavel duhovnicesc fiu.
Ei toţi împreună Biserica lui Hristos o au sporit.
Binecuvîntate sînt ale Priscillei jertfe!
Binecuvîntate ale lui Acvila răni!
Ei s-au proslăvit pretutindeni şi roadă multă au adus,
Ei adevăraţi lucrători au fost
Şi moştenitori ai Împărăţiei Cereşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu