Acest sfânt s-a născut la Antiohia, în timpul în care Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos umbla ca un om pe pămînt, printre oameni. Auzind de minunile lui Hristos, părinţii lui Pangratie au dorit să-L vadă pre Domnul Cel Făcător de Minuni. Împreună cu Pangratie ei au călătorit la Ierusalim, unde L-au văzut pe Iisus, au ascultat cuvintele Lui, şi au văzut minunile Lui. Acolo Pangratie s-a făcut cunoscut Apostolului Petru. După înălţarea Domnului, şi părinţii şi fiul au primit Sfîntul Botez la Antiohia. Pangratie s-a retras într-o peşteră din Pont, unde Apostolul Petru l-a aflat. În acord cu Sfîntul Apostol Pavel, Sfîntul Apostol Petru l-a hirotonit pe Sfîntul Pangratie Episcop pentru cetatea Tavromeniei (Taormina de azi) din Sicilia.Sfîntul Pangratie a lucrat multe şi mari minuni, a dărîmat idolii, a botezat pe cei nebotezaţi, i-a întărit apoi cu Sfintele Taine şi cu cuvîntul, şi bine a păstorit Biserica lui Dumnezeu de acolo. Un comandant păgîn pe nume Acvilin a auzit că întreaga cetate a Tavromeniei s-a făcut creştină şi a pornit cu armată ca să o distrugă. Sfîntul Pangratie a potolit frica poporului, şi el însuşi a ieşit din cetate împreună cu clerul, ducînd în mîinile lor invincibila armă, Sfînta Cruce. Cînd duşmanii s-au apropiat de cetate, asupra lor a căzut întuneric mare iar soldaţii s-au umplut de spaimă. Nemaiştiind unde este duşmanul, ei au început să se ucidă între dînşii. Aşa a mîntuit plăcutul lui Dumnezeu Pangratie cetatea şi poporul de duşmanul cel fără de lege, numai cu rugăciunea cea adusă înaintea Domnului. La urmă Sfîntul lui Dumnezeu a fost omorît cu pietre de păgîni invidioşi şi plini de drăcească răutate. El şi-a aflat odihna la locaşurile cereşti, iar sfintele lui moaşte odihnesc la Roma.
• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Chiril, Episcopul Cortinei din Creta
Sfîntul Chiril a luat mucenicia din mîinile lui Decius, pe cînd s-a aflat în al optzeci şi patrulea an al vieţii sale. El a fost aruncat în foc, dar s-a mîntuit de acolo prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Atunci păgînul jude a scos următoarea poruncă: „Dreapta judecată nu poate îngădui ca cel numit Chiril, care a scăpat din foc, să rămînă printre cei vii. De aceea poruncim să fie ucis cu sabia”. Sfîntul sfinţit bătrîn şi-a plecat cu bucurie capul sub sabie şi s-a strămutat astfel în împărăţia lui Hristos.
• Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Mucenici Patermutie şi Coprie
Aceştia au fost creştini din Egipt şi au luat chinuri mari de la împăratul Iulian Apostatul. Patermutie era în vîrstă de şaptezeci şi cinci de ani, iar Coprie, de patruzeci şi cinci. Împăratul a izbutit să-l facă pe Coprie să se lepede de credinţa în Hristos şi să se închine idolilor. Apostatul Coprie atunci a strigat: „Al lui Iulian sînt eu, iar nu al lui Hristos!”. Dar cînd bătrînul Patermutie l-a certat cu asprime, amintindu-i lui de veşnicele chinuri, Coprie şi-a venit în simţiri şi a strigat tare înaintea împăratului: „Al lui Hristos sînt eu, iar nu al lui Iulian!”. Amîndoi au fost ucişi prin tăierea capului cu sabia. Alexandru, unul din soldaţii împăratului, a luat mucenicia împreună cu ei. El s-a întors şi a îmbrăţişat credinţa în Hristos văzînd cum suferă aceşti doi mucenici. Ei cu toţii au luat cu cinste mucenicia pentru Hristos la anul 361.
• Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Patermutie şi Coprie
Aceşti doi Patermutie şi Coprie sînt alţii decît cei pomeniţi mai sus. Mai întîi, Patermutie acesta a fost căpetenia unei cete de tîlhari, dar după o vedere minunată ce a avut-o, el s-a convertit la credinţă şi s-a făcut monah. Iată cum s-a întîmplat: el s-a urcat oarecînd pe acoperişul casei unei femei cucernice, ca să intre pe acolo înăuntru şi să tîlhărească. Dar deodată l-a cuprins somnul şi a văzut în vis cum cineva îl ameninţă să nu mai facă răul şi să se pocăiască. Patermutie acesta nu numai că s-a botezat după această vedenie, dar s-a făcut şi monah. Patermutie şi Coprie aceştia au fost amîndoi mari făcători de minuni. Prin harul lui Dumnezeu, ei vindecau oamenii de toată durerea şi suferinţa, călăuzeau şi povăţuiau păcătoşii pe calea pocăinţei, şi vedeau mai înainte cele ce aveau să fie. Un păcătos care zăcea pe patul morţii l-a rugat cu lacrimi pe Avva Patermutie ca să se roage să i se prelungească viaţa, ca să cîştige timp de pocăinţă. Rugîndu-se, Patermutie i-a zis că Dumnezeu s-a îndurat şi i-a mai prelungit păcătosului viaţa cu trei ani. Păcătosul s-a pocăit, şi a murit exact trei ani mai tîrziu. Aceşti Sfinţi Patermutie şi Coprie s-au odihnit în Domnul la sfirşitul veacului al patrulea, aflîndu-se amîndoi la adînci bătrîneţi.
• Pomenirea Sfântului Theodor, Episcopul Edessei, şi a celorlalţi împreună cu dânsul
Theodor s-a tuns monah la vîrsta de douăzeci de ani, şi a petrecut ca monah timp de treizeci şi şase de ani. Apoi, în vremea împărăţiei lui Mihail şi a Teodorei, monahul Theodor a fost ridicat Episcop al Edesei. El s-a odihnit în Domnul la anul 848. Pomeniţi împreună cu dînsul mai sînt şi povăţuitorul lui, Sfîntul Theodosie Stîlpnicul cel din Siria; fratele lui, Sfintul Ioan; şi Sfîntul Ader, un nobil foarte bogat, care lăsîndu-şi soţie şi averi, s-a făcut monah.
Cântare de laudă la Sfântul Pangratie
Sfîntul Pangratie din a copilăriei vîrsta
S-a încălzit la lumina Soarelui Hristos.
Anii s-au scurs, vară după vară,
Dar Faţa Domnului Hristos în inima lui
Neştearsă a rămas.
Ea este lumina ce-i luminează înainte,
Noapte şi zi.
El chipul Feţei cu grijă
L-a păstrat înlăuntrul inimii lui,
Ferindu-L cu străşnicie de toată întinăciunea.
El averi mari a lepădat, şi casa părinţilor lui,
El toată pofta cea lumească o a lepădat,
Şi toată înşelăciunea ce-i ademeneşte pe oameni.
El în singurătatea pustiei a intrat,
Şi pînă întru ultima zi a alergării lui pămînteşti
Dulceaţa Feţei sufletul lui l-a luminat şi hrănit.
Dar făclia nu stă ascunsă sub obroc,
Precum Domnul în lume a luminat,
Şi Pangratie, pe ale Lui urme, la fel.
Sicilia păgînă era,
Ea înseta de a Sfîntului Pangratie lumină,
Ea înseta de mărturia celui ce Faţa Domnului o cunoştea,
Ea înseta de rouă mucenicescului sînge.
Această lipsă toată Pangratie o a împlinit.
El ca un mucenic a căzut, şi nemuritor a rămas.
El ca o lumină a Siciliei a rămas,
Călăuzitoare către Faţa ce pre Sicilia
Pururi o luminează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu