Importanta rugaciunii crestinului...

    Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală sau grăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, ca mintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cu Dumnezeu. Rugăciunea are o importanță covârșitoare pentru viața, pentru creșterea noastră duhovnicească, pentru pocăinţa şi mântuirea noastră. 

       În schimb, neglijarea rugăciunii de seară poate aduce în timpul nopții  ispite de tot felul: vise necurate, coșmaruri, gânduri de hulă  etc., iar Dumnezeu ne va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii ,  după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.

Se întâmplă uneori să ne facem rugăciunea  de seară cuprinși de somnolență, iar gândurile să ne fie pierdute printre   problemele  cotidiene de peste zi  şi  grijile zilei de mâine. Astfel, ne rugăm lipsiţi de vlagă, fără profunzime, cu simțământul de obligație față de Dumnezeu, adică cu o "rugăciune de tipic și la inimă nimic", după cum spunea părintele  Arsenie Papacioc.

Toate aceste trăiri sunt doar efecte ale  rugăciunii făcute în grabă, fără adâncă dragoste şi folos duhovnicesc .  

    Somnul care aduce ispită în timpul nopții este un somn care istovește sufletul în lupta duhovnicească, un somn care  obosește mintea în loc  să o limpezească, un somn care irită și creează indispoziție a doua zi, pe când un somn curat şi lipsit de ispite, este întotdeauna un somn odihnitor atât pentru trup cât mai ales pentru suflet. Prin somn, trupul își poate reface rezervele de energie necesare activităților zilnice  iar sufletul își poate reface în totalitate voința de a se opune ispitelor din timpul zilei.

      În acest caz ar trebui să ne întrebăm care sunt cauzele neglijării rugăciunii de seară sau a rugăciunii în general ?
Ele nu sunt altele decât cele care ne îndreaptă spre un creștinism căldicel şi aici mă refer printre altele la  comoditatea și plăcerile vieții  (televizorul, calculatorul, excesul de mâncare şi băutură, leneveala, petrecerile etc.) iar aceste plăceri ale vieții nu fac altceva decât să ne  înăbușă definitiv rugăciunea  şi să ne consume resursele vieţii duhovniceşti.Nu degeaba ne-a îndemnat Dumnezeiescul Pavel să ne rugăm neîncetat deoarece, printre altele, rugăciunea neîncetată este paza continuă a simțurilor.Însă mai sunt și altfel de ispite cu care diavolul ne păcălește pentru a neglija rugăciunea de seară cum ar fi citirea cărților duhovnicești până la epuizare, în detrimentul rugăciunii. Aceasta este o ispită de-a dreapta căci atunci când vede ispititorul că nu ne poate birui cu plăcerile vieții, ne biruie cu râvna necumpătată pentru cele sfinte.  Sfântul Varsanufie spunea: "Oare este bine să stărui în rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă”" sau e mai bine a citi din Sfânta Scriptură şi a rosti psalmi? – Trebuie făcute amândouă; puţin din una şi puţin din cealaltă, căci s-a scris: “Aceasta să o faceţi şi aceea să n-o lăsaţi.”

     Serviciul istovitor , grija creșterii copiilor şi toate grijile cotidiene pot duce uneori la neglijarea mai ales a rugăciunii de seară, însă toate aceste pricini, dacă sunt întemeiate, nu sunt vătămătoare pentru suflet, cu condiția ca munca și grija creșterii copiilor să fie însoțite de rugăciune, cu toată strădania noastră. Totuși, chiar și instoviți fiind, o scurtă rugăciune de seară fie cât de mică, înseamnă mult înaintea lui Dumnezeu.

    Însă putem evita neglijarea rugăciunii de seară dacă vom avea un program de viață ordonat.Rugăciunea de seară este prilejul cel mai bun de a ne deprinde cu cercetarea de sine, prin cugetarea la  toate gândurile, cuvintele și faptele săvârșite peste zi. Astfel,  conștientizăm mult mai bine ce am făcut bine și ce am făcut rău, dar și ce am fi putut să facem bine și nu am făcut. În urma acestei cercetări, rugăciunea de seară este și un mijloc de împăcare cu Dumnezeu pentru toate neîmplinirile, relele din timpul zilei, pe care le-am conștientizat prin cercetare, o lăsare a noastră în grija Sa pe timpul nopții şi nu în ultimul rând un mijloc de comuniune de taină cu oamenii,recunoaşterea stării de păcătoşenie în faţa lui Dumnezeu..

      Astfel, să ne rugăm ca Dumnezeu să le lumineze mintea și să-i ierte, pe cei văzuți în nevoi, să ne rugăm ca Dumnezeu să-i izbăvească, iar pe cei care stăruiesc în dreptatea lui Dumnezeu, să ne rugăm ca să sporească în continuare.  Sfântul Varsanufie ne spune că "cine se roagă pentru altul câştigă el însuşi căci săvârşeşte un act de iubire şi sporeşte în ea ridicându-se la o stare superioară. Apoi se roagă şi pentru sine căci prin însăşi faptul că se roagă, se pune în legătură cu Dumnezeu de la Care vine bunătate şi putere. Deci rugându-te pentru altul continuu, te rogi şi pentru tine continuu şi câţi pot să facă aceasta? Apoi cine poate să-i aibă mereu în minte pe toţi în mod continuu? Dar cel desăvârşit îi poate avea virtual pe toţi în gând. În orice caz rugăciunea cuiva pentru altul îl uneşte cu acela în cugetul lui. Astfel rugăciunea este un mijloc de unire între oameni pentru că este un mijloc de unire între ei."

    Trebuie să conștientizăm și faptul că neglijarea rugăciunii de seară este o mare piedică pentru dobândirea rugăciunii neîncetate. Iar cine simte că nu sporește duhovnicește, să se cerceteze cu mare atenție și să vadă dacă nu cumva și-a făcut un obicei din a neglija rugăciunea și mai ales pe cea de seară.


   Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele ale vieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cu credinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să se roage permanent , la bine şi la rău ,  mulţumindu-I în fiecare moment lui Dumnezeu pentru toate.