Cântare de laudă
Ce folos are omul că dobîndeşte lumea toată
Dacă peste puţin va pieri?
Ce folos are omul de coroana împărătească
Ce-i sade pe cap
Dacă peste puţin va trebui să o lase
Şi în pămînt să putrezească?
Ce-i folosesc omului grămezile adunate
De aur şi argint
Dacă peste puţin din ale lui coaste
Va creşte iarba?
Ce folos de toate comorile lui
De mătase, perle şi hrană scumpă
Dacă peste el soarele mîine nu va mai străluci?
Iată, trupul mort, gol de suflet, se pogoară în groapă.
Unora ca aceştia,
Ce comori pămînteşti în viaţă şi-au grămădit
Moarte le sînt şi sufletul şi trupul,
Iar cei ce rămîn în urmă pe amîndouă le îngroapă.
Dar ei pentru nici unul nu plîng.
Cel care are înţelegere, să înţeleagă.
O, Doamne,
Tu tuturor povaţa le-ai dat:
Sufletul, sufletul este cel
Care trebuie îmbogăţit, păzit,
Mîntuit.
Toate celelalte din lume împreună cu lumea
Vor pieri.
Porunca Ta noi o cunoaştem, Doamne.
Dă-ne nouă putere să o împlinim pe ea.
Ajută păcătoaselor noastre suflete,
Bunule Doamne,
Ca fumul deşertăciunii să nu ne înece pe noi.
Sfântul Cuvios Zaharia
Sfântul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El şi-a lăsat copii şi nevasta şi s-a făcut monah. Deşi Zaharia era mai tânăr decât cei mai mulţi fraţi de la schit, el era plin de darurile Duhului Sfânt, mai mult decât cei mai vârstnici. El îşi simţea întreaga fiinţă înflăcărată de dragostea harului lui Dumnezeu.
L-a întrebat Sfântul Macarie: „Cine este adevărat monah?”. Sfântul Zaharia a răspuns: „Acela care se luptă zilnic să împlinească poruncile Dumnezeieşti”.
L-a întrebat Avva Moise: „Ce înseamnă să fii monah?”. Iar Sfântul Zaharia a răspuns, scoţându-şi camilafca şi călcând-o în picioare: „Aceasta înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah, care nu se lasă zdrobit ca această camilafcă”.El a fost un mare luminător al pustiei egiptene, care a trecut la cele veşnice de tânăr.
Sfântul Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei
Fericitul Artemon a avut ca patrie Seleucia, cetatea Pisidiei, în care, fiind născut şi crescut, petrecea viaţă cinstită, în zilele Sfinţilor Apostoli, care luminau lumea cu buna vestire a lui Hristos. Mergînd în cetatea aceea Sfîntul Apostol Pavel, Artemon era între toţi cetăţenii ca un luminător, strălucind cu fapte bune, şi nu i se cădea a se ascunde sub obroc. Sfîntul Apostol Pavel, aflîndu-l pe acesta întărit în credinţa lui Hristos şi plin de dumnezeiasca înţelepciune, l-a pus păstor şi învăţător poporului, hirotonisindu-l întîiul episcop în Seleucia Pisidiei. Iar el, îndreptînd bine şi cu plăcere de Dumnezeu turma cea încredinţată lui, a fost tuturor liman de mîntuire, văduvelor şi săracilor purtător de grijă, sufletelor şi trupurilor doctor, făcător de minuni şi toate zilele vieţii sale bine şi cu dumnezeiască plăcere petrecîndu-le, şi-a sfîrşit viaţa la adînci bătrîneţi.
Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” este prăznuită pe 24 martie.
Femeia a căutat și a descoperit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a curățat-o și a așezat-o la loc de cinste în casă. Spre seară (în ajunul Bunei Vestiri) au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele netăiat”.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este numită și icoana Maicii Domnului „Muntele umbrit”.
Icoana Maicii Domnului s-a aflat pentru aproximativ 250-300 de ani într-una din mănăstirile de monahi din Tver, până când a fost dăruită de stareț lui Cosma Volcianinov, unul din ctitorii mănăstirii. Icoana a fost transmisă în familia ctitorului din generație în generație, până când un strănepot a lui Cosma a considerat-o învechită și a aruncat-o într-un pod.
Tânărul era cunoscut pentru insultele pe care i le aducea soției sale în mod repetat. Necăjindu-se tare, femeia și-a pus în gând să se sinucidă într-o baie părăsită din casă.
În drum spre baie, i s-a arătat un monah care i-a spus: Unde te duci, tu nefericito? Întoarce-te în casa ta, caută icoana Maicii Domnului „Muntele unbrit”, roagă-te înaintea ei și vei trăi în pace cu soțul tău.
Uimită fiind, femeia s-a întors acasă și a povestit cele întâmplate familiei. Aceștia chiar au mers și au căutat călugărul, dar acesta nu mai era.
Femeia a căutat și a descoperit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a curățat-o și a așezat-o la loc de cinste în casă. Spre seară (în ajunul Bunei Vestiri) au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele netăiat”. Din acel moment, preotul a venit și a săvârșit anual rugăciuni înaintea icoanei în ziua de 24 martie.
Pentru mai mult de 150 de ani, icoana s-a aflat în casa familiei Volcianinov.
Ultimul membru al familiei Volcianinov, Ecaterina, s-a căsătorit cu George Ivanovici Koniaev, luând cu sine icoana Maicii Domnului, ca zestre de mare preț. Rugăciunile și privegherile au continuat și în casa Koniaev, pe 24 martie și 7 noiembrie (probabil, aceasta a fost ziua în care icoana a fost mutată de la mănăstire în casa lui Cosma Volchaninov).
În 1863, soțul Ecaterinei, George Koniaev, a făcut demersurile necesare pentru a prezenta propunerea ridicării unei capele în cinstea icoanei Maicii Domnului „Muntele umbrit”, alaturi de un alt lăcaș de cult, în cinstea icoanei Maicii Domnului din Smolensk, a Sfântului Tihon și a Sfântului Macarie de Kaliazinsk.
George (care a murit în 1868 la vârsta de 97) a dorit să doneze icoana Maicii Domnului, Bisericii. El a spus: Cred că cel mai bun loc pentru a adăposti icoana este o capelă construită lângă Biserica „Icoana Maicii Domnului din Smolensk”, deoarece locul pe care se află biserica se numea înainte „Munte”, fiind cel mai înalt loc din oraș. Aici era și locul de refugiu al tuturor, în vremuri de inundație. Deci să se refugieze toți la mila Maicii Domnului, revărsată și prin această icoană.
La 15 iulie 1866 icoana a fost așezată în Capela nou construită, târnosită a doua zi de episcopul Antonie Staritsk. Astfel, s-a împlinit dorința familiei, ca icoana să se întoarcă după ani de zile, în Biserică.
După aceasta, icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” a fost trecută în sinaxarele ruse cu dată de prăznuire pe 24 martie.
Această icoană aparține tipului „Îndrumatoarea” (Hodighitria), în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl ține pe brațul Său stâng pe Pruncul Hristos și arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu. Specific acestei icoane este faptul că în mâna dreaptă, Maica Domnului are reprezentat un munte pe care se afla o biserică.
Numele icoanei are ca temei pasajul scripturistic din Daniel 2, 44-45. În cântările bisericești se face adeseori referire la vedenia Prorocului Daniel: „Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, pe care Sfântul profet Daniel mai înainte te-a văzut munte netăiat, din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului...” (Mineiul pe Ianuarie, ziua 27, Utrenie, Cântarea a VIII-a a Canonului Născătoarei de Dumnezeu)
Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” nu trebuie confundată cu icoana Maicii Domnului „Piatra Muntelui netăiata de mână" - icoana de pe iconostasul Catedralei Schimbării la Față din Solovki.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu