Eudochia, soţia slăvitului Prinţ Dimitri Donskoy, cel care a eliberat Rusia de tătari, a rămas văduvă la anul 1389, pe când era încă foarte tânără. Plină de credinţă şi de evlavie, această prinţesă a zidit multe biserici, a împărţit milostenii, şi în taină se nevoia în aspre nevoinţe trupeşti, cu postiri şi privegheri lungi, în jurul trupului ei ea avea înfăşurat un lanţ de fier. Dar la arătare întotdeauna apărea senină celor din jur, îmbrăcată cu rochii scumpe împodobite cu mărgăritare. Cei care o vedeau ziceau multe rele despre ea, împrăştiind zvonuri cum că ar duce o viaţă imorală. Fiii ei au auzit şi ei despre aceasta şi, umiliţi şi revoltaţi, i-au grăit deschis mamei lor despre cele ce se spun despre ea. Atunci maica şi-a deschis rochia cea luxoasă iar fiii au văzut cu groază trupul uscat şi înfăşurat în lanţuri al mamei lor.
”Proorocule si Inaintemergatorule al venirii lui Hristos, dupa vrednicie a te lauda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; ca nerodirea celei ce te-a nascut si amutirea parintelui tau s-au dezlegat intru marita si cinstita nasterea ta, si intruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovaduieste”. (Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)
duminică, 18 mai 2014
Cugetare - Ascunderea virtuţilor proprii şi a nevoinţelor duhovniceşti a fost întotdeauna un obicei al tuturor asceţilor creştini, atât bărbaţi, cât şi femei, nu numai în zorii erei creştine, dar de-a lungul tuturor timpurilor de atunci şi până în zilele noastre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu