Când ne simţim prosperi, îl lăsăm pe Dumnezeu în umbră, iar cuvintele Lui le dăm uitării. Dar de îndată ce nenorocirile ne învăluie în aripile lor negre ne întoarcem către Dumnezeu şi strigăm după ajutor.
În mijlocul nenorocirilor cuvintele lui Dumnezeu sunt în cerul gurii noastre ca o miere dulce, dar atunci când prosperăm şi propăşim ele ni se par amare ca leacul cel mai amar.
Atunci, oare nu ne este nouă mai bună nenorocirea decât îndestularea? Oare nu ne este nouă nenorocirea în care ne amintim de Dumnezeu mai mântuitoare decât prosperitatea în care uităm de El?
Ascultă cuvântul Domnului, cel care vine atât de potrivit la vreme potrivită, aşa ca să nu se abată asupra ta mânia Stăpânului Casei precum asupra ogorului celui sterp, şi ca să nu se facă soarta ta asemenea celei a măgarului!
O, Multândurate şi Multpătimitorule Doamne, izbăveşte-ne pre noi de îmbolnăvirea inimii şi de întunecimea minţii – două cumplite şi amare boli! -care sunt urmările ticăloase ale acelor ceasuri ale vieţii noastre pe care oamenii le numesc prospere. Miluieşte-ne şi ne mântuieşte pre noi, o Doamne al Puterilor! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
”Proorocule si Inaintemergatorule al venirii lui Hristos, dupa vrednicie a te lauda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; ca nerodirea celei ce te-a nascut si amutirea parintelui tau s-au dezlegat intru marita si cinstita nasterea ta, si intruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovaduieste”. (Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu