Păcatul prin care smintim pe alţii este dublu păcat. Omul înţelept se străduieşte ca nici să nu scandalizeze pe cei din jur, nici să-i ducă la păcat prin exemplul lui păcătos. Sfîntul Ambrozie a lăudat această înţelepciune pe care a văzut-o la împăratul Valentian, cel care a murit la o vîrstă tînără, dînd următoarele exemple din viaţa lui:
„Auzind că se vorbeşte despre el în cetatea Romei că e vînător pasionat şi iubitor de animale sălbatice – cum în realitate nu era – şi auzind cum că această (aşa-zisă) patimă a lui îl distrăgea de la problemele statului, împăratul a poruncit îndată ca toate animalele de pe domeniile lui imperiale să fie ucise. Apoi, auzind cum anumiţi oameni răutăcioşi împrăştiaseră zvonul cum că împăratul prînzeşte foarte devreme -vrînd prin aceasta să-1 facă în ochii poporului un lacom la mîncare – împăratul luă cu stricteţe asupra lui regimul celei mai aspre postiri, atît în particular cît şi la mesele oficiale. La mesele oficiale, rareori îl vedea cineva gustînd ceva. Şi iară, cînd surorile lui s-au aflat nevoite să-şi apere pricina unei anumite proprietăţi faţă de un oarecare cetăţean, împăratul, deşi avea el însuşi prerogativa de a judeca acea cauză, a preferat să o trimită înaintea unui tribunal public, astfel încît să nu poată fi acuzat de părtinire faţă de surorile lui.”
Cu adevărat a păzit acest împărat cu mare frică cuvîntul Domnului: „Vai celui care va sminti pe vreunul dintre aceştia mici care cred în Mine” (Matei 16: 6).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu