Cuviosul Pafnutie din Borovsk a zis ucenicilor săi că sufletul omului şi lucrările lui ascunse se cunosc limpede din ochii şi privirea lui. Acest lucru a părut de mirare ucenicilor, pînă cînd cuviosul le-a arătat din belşug, cu fapta, adevărul cuvintelor lui.
Văzînd mai dinainte soarta oamenilor, Cuviosul Pafnutie a văzut-o mai dinainte şi pe a lui însuşi. Cu o săptămînă mai înainte de sfîrşitul lui, încă în deplină sănătate aflîndu-se el, Cuviosul a proorocit că în următoarea joi el va pleca din această lume. Sosind acea zi de joi, Cuviosul a strigat cu bucurie:
„Iată ziua Domnului, bucuraţi-vă, popoare! lată ziua cea mult aşteptată a sosit!”
Iată ce fel este moartea drepţilor, a oamenilor sfinţi! A oamenilor care, în toată viaţa lor, cugetă neîncetat la ceasul despărţirii sufletului de trup şi al şederii înaintea Judecăţii Domnului!
”Proorocule si Inaintemergatorule al venirii lui Hristos, dupa vrednicie a te lauda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; ca nerodirea celei ce te-a nascut si amutirea parintelui tau s-au dezlegat intru marita si cinstita nasterea ta, si intruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovaduieste”. (Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu