Dumnezeul parintilor nostri, Care faci pururea cu noi dupa blandetile Tale, nu departa mila Ta de la noi; ci pentru rugaciunile lor, in pace indrepteaza viata noastra.
Pomenirea Sfântului Zaharia, Patriarhul Ierusalimului
În timpul domniei Împăratului bizantin Heraclie, Hosroe, împăratul perşilor, a atacat Ierusalimul, în anul 614 după Hristos. Hosroe a vandalizat oraşul, a luat Cinstita Cruce a lui Hristos cu sine în Persia şi de asemenea mulţime de creştini în sclavie; printre aceştia se afla şi Patriarhul Zaharia. Evreii l-au ajutat pe Hosroe să comită toate aceste crime împotriva creştinilor. Printre răutăţile diavoleşti ale evreilor este pomenită şi aceasta: evreii au cumpărat de la Hosroe nouăzeci de mii de creştini, doar spre a-i ucide pe toţi. Patriarhul Zaharia a rămas în sclavie la perşi timp de paisprezece ani. Multe minuni s-au săvârşit acolo prin lemnul Cinstitei Cruci, astfel încât şi perşii ziceau: „A venit în Persia Dumnezeul creştinilor”. Mai târziu, Împăratul Heraclie l-a silit pe împăratul perşilor să înapoieze Sfânta Cruce la Ierusalim, precum şi pe Patriarhul şi pe toţi ceilalţi captivi creştini care încă nu muriseră. Împăratul Heraclie însuşi a dus Sfânta Cruce pe umerii săi, intrând în Cetatea Sfânta desculţ şi îmbrăcat umil. Sfântul Zaharia a petrecut cealaltă vreme a vieţii sale în pace şi s-a strămutat la locaşurile cereşti în anul 631. Lui i-au urmat în scaun Patriarhul Modest, iar apoi Sfântul Sofronie, care se cinsteşte la 11 martie.
Pomenirea Sfântului Cuvios Timote
Sfântul Timotei a trăit în deplină sihăstrie la locul numit Symbola de pe versantul asiatic al Muntelui Olimp. El a intrat în mănăstire încă din tinereţea lui, a fost tuns monah, şi până la bătrâneţe şi-a petrecut viaţa în postiri, rugăciune, privegheri şi nevoinţe neîntrerupte. El a rămas feciorelnic de-a lungul întregii vieţi.
Celor feciorelnici Dumnezeu le dă putere asupra duhurilor necurate şi aşa i-a dăruit El şi Sfântului Timotei.
Prin nevoinţele întru mântuirea sufletului, Sfântul Timotei a reuşit să-şi zidească casa sufletului său sălaş Sfântului Duh. Acest bărbat sfânt a trecut la cele veşnice în anul 795 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei
Eustatie a fost un mare zelot şi apărător al Ortodoxiei. Astfel, el s-a arătat puternic întru apărarea Sfintelor Dogme ale Adevărului la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde el a respins, pe baza întregii ştiinţe filosofice şi teologice, învăţătura necuratului Arie. Împreună cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, Eustatie a mărturisit corect pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotrivă cu Tatăl şi cu Sfântul Duh după dumnezeire (după fiinţa lor dumnezeiască). După moartea Împăratului Constantin cel Mare, arienii oarecum iar au luat putere şi au început să-i prigonească mârşav pe creştini. Sfântul Eustatie a fost scos din scaun şi surghiunit, mai întâi în Tracia, apoi în Macedonia. Sfântul Eustatie a suferit mult, iar în cele din urmă şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la anul 345 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Ioan al Treilea Scolasticul, Patriarhul Constantinopolului
Avocat fiind, acest Ioan a fost hirotonit preot, apoi a fost uns patriarh în anul 565 după Hristos. El este compilatorul canoanelor ce au fost introduse în Nomocanon. În timpul său au fost introduse în Sfânta Liturghie dumnezeiasca cântare a Heruvicului, precum şi Rugăciunea de dinaintea împărtăşirii cu Sfintele şi Dumnezeieştile Taine ale lui Hristos. Cântarea Heruvică:
Rugăciunea de dinaintea împărtăşirii cu Sfintele lui Hristos Taine:„Noi care pre Heruvimi cu taină închipuim Şi întreit sfânta cântare aducem De Viaţă Făcătoarei Treimi, Toată grija cea lumească acum să o lepădăm.Ca pre împăratul tuturor să primim, Pre Cel Nevăzut, înconjurat de cetele cereşti. Aliluia, Aliluia, Aliluia”.
„Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pre cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi însuşi Preascump Sângele Tău. De aceea mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin. Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta. Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că nu sunt vrednic, ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului şi spre arvunirea vieţii şi a Împărăţiei ce va să fie. Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.
Sfântul Ioan Scolasticul a adormit cu pace la anul 577 după Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu