Hramul Manastirii Sfantul Cuvios Gherman din Dobrogea. Cu ocazia sarbatorii Sf. Cuv. Gherman din Dobrogea, va invitam pe data de 28 februarie – 1 martie 2014 la Hramul Manastirii Sfantul Cuvios Gherman din Dobrogea.

sursa http://www.manastireasfantulgherman.ro/despre-noi

Programul de hram este urmatorul :

– 28 februarie 2014 – ora 15:00 – Intampinarea I.P.S. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului – Slujba de priveghere (Vecernia cu litia Sfantului si Utrenia)

– 01 martie 2014:

07:30 – Sfantul Maslu
09:00 – Acatistul si Sfanta Liturghie
12:00 – Agapa frateasca

Locatia: Baneasa, Jud. Constanta

Mãnãstirea Sfântul Gherman, închinatã Sfantului Gherman din Dobrogea, a fost înfiinţatã în anul 2011, cu binecuvântarea I.P.S. Teososie Arhiepiscopul Tomisului.

Prin grija stareţului mãnãstirii protosighelului Gherman Nicolae, mãnãstirea de cãlugãri cu hramul “Sfântului Gherman din Dobrogea ” este situată într-un peisaj minunat.

Actualmente mãnãstirea cuprinde biserica din lemn, câteva chilii şi clopotniţa .

Mãnãstirea are în prezent trei vieţuitori.

  În urma unei viziuni avute  în timpul pelerinajului în Grecia, părintele  Gherman Nicolae de la mănăstirea Dervent a înfiinţat pe 1 octombrie 2011  schitul  Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea cu binecuvântarea I.P.S Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
            În memoria Sf.Cuvios Gherman din Dobrogea , aici se va înălţa un important edificiu monahal chiar în locul în care, după cum spune tradiţia,  în urmă cu 1600 de ani, acesta ar fi căutat adevărul hristologic sădit aici de Sf. Apostol Andrei cel întâi chemat, încreştinătorul locuitorilor din Scytia Minor (Dobrogea de astăzi).
            Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi a unor oameni credinciosi cu suflet curat ce au contribuit din puţinul lor la ridicarea acestui Sf. Locaş,  pe 28 octombrie 2011, a fost sfinţită  piatra de temelie a bisericii de lemn având hramul Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea de către I.P.S. Dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
            În prezent,  biserica de lemn şi corpul de chilii ale monahilor sunt aproape de finalizare, însă proiectul acestui edificiu monahal este mult mai amplu, dorindu-se pe viitor construirea unui corp de chilii (camere de locuit) dotat cu  o sală de mese pentru pelerinii credincioşi ce vor dori să poposească şi să se roage în această sfântă mănăstire.
          Mănăstirea este situată într-un loc magnific lângă rezervaţia naturală ,,Padurea Canaraua fetii” în S-E jud. Constanţa, în podişul Dobrogei de Sud, în raza teritorială a oraşului Băneasa , la graniţă cu comuna Lipniţa.
          Canaraua fetii  este un canion stâncos de aprox.20 de  kilometri  lungime  şi 50 de metri înãlţime ce începe lângă  „balta Iormac” (in apropierea  oraşului Băneasa) şi  trece graniţa în Bulgaria unde poartă  numele de Suha Reka (pârâul secat).
           Directorul muzeului istoric din Călăraşi, domnul Marian Neagu,  a reconfirmat existenţa unei biserici rupestre şi a unui important complex monahal bizantin care s-a distrus   într-un mare incendiu produs de năvălirile barbare, ca, mai apoi, să dispară în totalitate odată cu  ocuparea Dobrogei de către imperiul otoman. In perioada otomană,  biserica a fost prigonită,  în Dobrogea dorind să se stârpească credinţa cea adevarată a strămoşilor noştri, istoria acestor locuri fiind înlocuită  cu numeroase  legende  (unele neadevarate).
            Mănăstirea este situată într-un peisaj mirific pe o vale largă despre care unii specialişti spun că ar fi fost un vechi curs al fluviului Dunărea ce şerpuia printre adevăraţi pereţi de calcar cu crenelurile acoperite de vegetaţie şi de păduri nesfârşite ce se întind pe mai multe hectare în România şi Bulgaria. Stâncile, de aprox.50-60 de metri, sunt roase, fisurate ascunzând în interiorul lor nişe, hornuri, grote şi chiar peşteri care, cândva, au fost locuite şi sfinţite de lacrimile sihaştrilor monahi (ucenicii Sf.Cuvios Gherman).
            Locurile acestea sunt unice în felul lor şi datorită climei, florei, faunei existând aici diverse şi unice  specii de fluturi, flori, plante  medicinale, precum şi numeroase păsări şi animale sălbatice ce fac din aceste  locuri adevarate minuni ale naturii ce au fost create de Dumnezeu prin marea Sa iubire faţă de oameni. În urma unei viziuni avute  în timpul pelerinajului în Grecia, părintele  Gherman Nicolae de la mănăstirea Dervent a înfiinţat pe 1 octombrie 2011  schitul  Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea cu binecuvântarea I.P.S Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
            În memoria Sf.Cuvios Gherman din Dobrogea , aici se va înălţa un important edificiu monahal chiar în locul în care, după cum spune tradiţia,  în urmă cu 1600 de ani, acesta ar fi căutat adevărul hristologic sădit aici de Sf. Apostol Andrei cel întâi chemat, încreştinătorul locuitorilor din Scytia Minor (Dobrogea de astăzi).
            Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi a unor oameni credinciosi cu suflet curat ce au contribuit din puţinul lor la ridicarea acestui Sf. Locaş,  pe 28 octombrie 2011, a fost sfinţită  piatra de temelie a bisericii de lemn având hramul Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea de către I.P.S. Dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
            În prezent,  biserica de lemn şi corpul de chilii ale monahilor sunt aproape de finalizare, însă proiectul acestui edificiu monahal este mult mai amplu, dorindu-se pe viitor construirea unui corp de chilii (camere de locuit) dotat cu  o sală de mese pentru pelerinii credincioşi ce vor dori să poposească şi să se roage în această sfântă mănăstire.
          Mănăstirea este situată într-un loc magnific lângă rezervaţia naturală ,,Padurea Canaraua fetii” în S-E jud. Constanţa, în podişul Dobrogei de Sud, în raza teritorială a oraşului Băneasa , la graniţă cu comuna Lipniţa.
           Canaraua fetii  este un canion stâncos de aprox.20 de  kilometri  lungime si 50 de metri inaltime ce începe lângă  „balta Iormac” (in apropierea  oraşului Băneasa) şi  trece graniţa în Bulgaria unde poartă  numele de Suha Reka (pârâul secat).
             Directorul muzeului istoric din Călăraşi, domnul Marian Neagu,  a reconfirmat existenţa unei biserici rupestre şi a unui important complex monahal bizantin care s-a distrus   într-un mare incendiu produs de năvălirile barbare, ca, mai apoi, să dispară în totalitate odată cu  ocuparea Dobrogei de către imperiul otoman. In perioada otomană,  biserica a fost prigonită,  în Dobrogea dorind să se stârpească credinţa cea adevarată a strămoşilor noştri, istoria acestor locuri fiind înlocuită  cu numeroase  legende  (unele neadevarate).
            Mănăstirea este situată într-un peisaj mirific pe o vale largă despre care unii specialişti spun că ar fi fost un vechi curs al fluviului Dunărea ce şerpuia printre adevăraţi pereţi de calcar cu crenelurile acoperite de vegetaţie şi de păduri nesfârşite ce se întind pe mai multe hectare în România şi Bulgaria. Stâncile, de aprox.50-60 de metri, sunt roase, fisurate ascunzând în interiorul lor nişe, hornuri, grote şi chiar peşteri care, cândva, au fost locuite şi sfinţite de lacrimile sihaştrilor monahi (ucenicii Sf.Cuvios Gherman).