Dă-mi Harul Tău
Să Te slăvesc
Părinte Sfânt,
Din rai ceresc!
Dă-mi Harul Tău
Să te măresc
Şi pururea
Să Îţi slujesc!
Dă-mi Harul Tău,
Iisuse al meu,
Că vreau să-Ţi
Mulţumesc mereu!
Amin!
<<Mare eşti ,Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale!>>
DOAMNE, Te văd…
Te văd în firul ierbii
Cum creşte din pământ,
Te văd în orice roadă
Culeasă de pe câmp,
Te văd în râuri mici
Ce printre pietre curg,
Te văd pe înserat
Într-un sublim amurg,
Te văd în dimineţi,
Cum parcă ne alinţi
Şi soarele trimiţi
Cu razele-i fierbinţi.
Te văd în stropi de ploaie
Ce repede ajung
La orice mică floare
Hrănind-o din belşug.
Te văd în fulgi de nea
Ce se aştern cuminţi
Şi oameni trecători
Devin, uşor, cărunţi.
Te văd printre bătrâni
Şi printre prunci ce sug,
Te văd printre bolnavi,
Ce de durere fug,
Te văd printre săraci
Când mâinile îşi frâng
Că n-au ce să mănânce
Şi de durere plâng.
Te văd când ceru-i plin
De stele argintii
Şi noi ne bucurăm
Parc-am fi, iar, copii.
Te văd când privesc dealul
Cât este de frumos
Şi, munţi cu creste-nalte,
Zidiţi armonios.
Te văd printre copaci
Ce sunt aliniaţi
Pe margine de drum
Ca nişte bravi soldaţi.
Te văd în lan de grâu,
Când bobul înspicat
Arata faţa Celui
Ce bine l-a format.
Te văd în luna, în nor
Şi-n zborul de cocor.
Te văd în apă, în foc
Şi-n cel mai mărunt loc.
Te văd cu ochii minţii,
La sfinte Liturghii,
Cum, pentru toţi creştinii
În, Sfânt Potir, Reînvii!
O, Doamne Sfinte Doamne!
Te văd în orice colţ
De pe acest pământ!
Şi, tine-ma-n credinţa
Să nu pot să Te uit!
Amin!
Virtuţi spre mântuire
Iubirea de săraci
Şi cea de cei străini,
Sunt ca şi două ramuri
Înalte de măslin.
Cu ele capeţi râvna
Plăcută lui Hristos
Şi mergi pe drumul drept,
Deşi-i anevoios.
Apoi, te-ndrepti spre alte
Comori duhovniceşti
Şi căutând găseşti
Virtuţile cereşti:
Credinţă, cumpătarea,
Smerenia, răbdarea,
Nădejdea,bunătatea,
Curajul şi dreptatea,
Te duc pe culmi înalte
Ce îţi agonisesc
Averea sufletească
Croindu-ţi drum ceresc.
Iar, dragostea şi pacea,
Mai mari-s decât orice!
Căci ele se continuă
De pe pământ în cer.
Doamne ajută! Amin!
Metanoia
(transformare)
Suflete îndreaptă-ţi viaţa
Cât mai iute pe pământ,
Să nu te surprindă moartea
Să te-arunce în mormânt.
Fă-ţi o analiză amplă
Cugetând tot ce-ai greşit
Şi la scaun de spovada
Du-te cu canon făcut.
Apoi cu elan porneşte
Şi adună untdelemn,
Candelă ţi-o pregăteşte
Şi fă-ţi crucea că însemn.
Roagă-te cu stăruinţă
La slăvitul Dumnezeu
Şi pe Sfânta Născătoare
Cheamo-n ajutorul tău.
Şi trimisul îngeraş
Care stă în dreapta ta,
Să se bucure de tine
C-ai ales a te schimba.
Iar când moartea te va lua
Să poţi vămile urcă
Şi uşor pe nori să vină
Sfinţi şi îngeri să te ia.
Şi la patruzeci de zile
Când la Tron vei tremura,
Hristos să-ţi dea vestea mare,
Suflete!.. în Rai vei sta!
Ajută Doamne! Amin!
Credinţă cu folos
Credinţă, bunule creştine,
Este atunci când o lucrezi,
Căci, fără fapte, moartă este,
Iar sufletul poţi să ţi-l pierzi.
Credinţa-I moştenire vie
Şi poţi prin daruri s-o-nmultesti,
Predă-o celui ce n-o ştie
Şi-apostolatu-ţi împlineşti.
Eşti credincios?!...ferice ţie!
Dar. Vezi!!..nu te opri aici!
Că, dacă nu ai şi iubire,
Nu poţi în rai să te ridici.
Fii răbdător în munca ta
Şi roagă-L pe Iisus Hristos,
Să fie oamenii uniţi
Şi să trăiască cu folos.
Cu mintea în iad
Şi cu nădejdea la Dumnezeu
Am inima cât un păduche,
Gândind că mor şi mă vor duce
Vrăjmaşii pe tărâmul lor
În iadul înspăimântător.
Dar, milă cer şi ajutor!!
Să-mi fac canonul până mor,
Să fiu cu cugetu-mpacat
Ca din păcat m-am ridicat.
Nădejdea o am la Dumnezeu!
Că El mi-a dat sufletul meu
Şi vede că stărui şi eu
În lupta de a scăpa de rău.
Şi-a mea voinţa şi-a Lui Har,
Vreau pas cu pas treaptă s-o sar,
S-ajung în vârf şi la final
Să trec în dreapta de hotar!
Doamne ajută! Amin!
Ziua crucii
Cruce falnică, măreaţă,
Ne-ai chemat pe toţi la viaţă,
Căci ne-ai dat şansa s-avem
Mântuire dacă vrem.
Cruce de Hristos purtată,
Cu sânge ai fost pătată
Când patru piroane odată
I-au străpuns carnea-I curată.
Cruce spre-nchinare dată,
Cu lacrimi ai fost udată
De creştini din lumea toată
La prohod şi altădată.
Cruce ce-ai fost arătată
La slujbe, pe cer, vreodată,
Pe mulţi în credinţa dreaptă
I-ai chemat la prima treaptă.
Cruce binecuvântată,
Când te fac cu mâna dreaptă,
Pe chip să te-aşezi înaltă
Să piară vrajmasu-indata.
Cruce falnică, măreaţă,
Să-mi păzeşti întreaga-mi viaţa!
Şi..atunci la despărţire
Să-mi fii drum spre mântuire!
Amin!
Crucea din vis
De-aş putea să mai văd crucea
Din copilăria mea,
Când în vis, că-ntr-o minune,
Pe cer, mare, se afla,
Aş fi foarte fericită
Şi Mărire Ţi-aş cânta:
Mare eşti Slăvite Doamne
În toată lucrarea Ta!
De-aş putea să simt, Iisuse,
Cu toată fiinţa mea,
Cum Tu pentru noi în lume,
Ai dus crucea cea mai grea,
Mi-ar fi cu adevărat, credinţă,
Ajutor să pot urca
Şi eu crucea vieţii mele
Drumul greu spre Golgota.
Dar inca-s neputincioasă,
Lungul drum nesăbuit
Care l-am parcurs în viaţă
Mă tine-n credinţa rece
Nu fierbinte cum M-ai vrut.
Şi mă lupt, mă lupt cu mine
Să nu zac la nesfârşit
În această nepăsare,
Ci prin Tine Iisuse,
Să pot zice la sfârşit:
Izbutit-am în credinţă!
…Mila Domnului a vrut!
Cu mama în vis
(de ziua ei -2 mart.)
după adormire
E ziua ta, mămica dragă,
Acum, pe doi, de mărţişor,
Şi pentru c-am uitat de tine
În vis mi-ai apărut uşor.
Ţi-ai strecurat o mână rece
Sub braţul meu încetişor,
Iar eu visând, simţeam cum trece
Prin trupul meu al tău fior.
Şi-n vis ţi-am pus o întrebare..
Zi-mi mamă, ce faci..cum îţi este?!
Iar tu mi-ai dat răspunsul care
Îmi dă speranţă bunei veste.
Apoi, în noaptea următoare,
Din nou mi-ai apărut în vis,
Ca să mă scoţi din nepăsare
Că nici un dar nu ţi-am trimis.
Şi îngerul mi-a amintit
De ce mi-ai apărut în vis,
Că, ziua ta s-o ţin în minte..
Şi-n dar pomană ţi-am trimis.
Iertare-ţi cer, mămica dragă,
Când vrând, nevrând ţi-am mai greşit,
Dar, am şi amintirea vagă
Că uneori m-am şi căit.
Te iubesc, mămica dragă,
Te iubesc la infinit
Şi îmi făuresc speranţă
Că ai suflet mântuit.
Cu mila Domnului, Amin!
Casa din cer
De vreţi avere, fraţi creştini,
Luptaţi s-o strângeţi pe deplin
În veşnicul Ierusalim.
Acolo-i locul cel mai bun,
Că nu-i rugină, molii, fum,
Nici riscul să ajungă scrum.
Acolo-i locul garantat,
Ce-ntrece orice bancomat,
Că, visteria-i la Împărat.
Şi cu puţin efort depus,
Ai marea şansă să strângi sus
Aur în multe straturi pus.
Şi-ţi faci castelul de granit,
Nu din chirpic sau din nisip
Cu riscul de a fi strivit.
Deci, fraţi creştini, faceţi în cer,
Castelul veşnic de oţel
Unde-n lumina să trăiţi
Şi-n palma Domnului să fiţi!
p.s. Lucraţi castelul de oţel
Zidind biserici fel de fel,
Şi sfaturi bune de veţi da,
Tot sus în cer le veţi afla.
Doamne ajută!Amin!
Iubire veşnică de mama
Iubire de mama,
Iubire curată,
Cu aripi de înger,
În cer eşti purtată.
Eşti un clopoţel
Cu clinket stingher,
Dar, răsunător
În orice ungher.
Iubire de mama,
Degrab mi te cheamă
Gândul meu aprins
De doru-ţi nestins.
Eşti o amintire
Neştearsa şi vie
Şi te port mereu
În sufletul meu.
Iubire de mama,
Baga-ma-n seama,
Chiar de eşti departe
Vino-n vis de noapte
Să te simt aproape.
Lumina lui Hristos să ne lumineze tuturor!
Lumina lui Hristos în suflet
Să o păstrăm şi cu trezvie
Să-I ţinem flacăra aprinsă
Şi pe pământ şi-n veşnicie!
Dar ca să o păstrăm aprinsă,
Lumina sfântă a lui Iisus,
Va trebui ca fiecare
Să împlinim ce ni s-a spus.
Şi-n Cartea Sfântă ne vorbeşte,
Chiar Dumnezeu, când porunceşte
Să fim creştini adevăraţi,
Lucrând credinţa învăţaţi.
..Şi sigur vom fi luminaţi!
Rugăminte
Înger de lumină,
Fă-mi ziua senină,
Să o duc uşor,
Cu folos şi spor.
Zi-mi o rugăciune
Să o port cu mine,
Să-mi dea pace-n suflet
Când în gând o cuget.
Când merg pe cărare,
Scoate-mi tu în cale,
Oameni ce doresc
Să-i călăuzesc,
În a-L căpăta
Pe Iisus, cumva,
(Că.. şi eu la fel,
Alţii s-au luptat
Până L-am aflat)
Iar de vom tăcea
Pietrele vor da
Semnul lui Hristos,
Ce L-a dus pe jos
Până-n deal, mai sus,
Când pe cruce pus
A fost crunt străpuns
De patru piroane
În mâini şi-n picioare.
Iar din coasta dreaptă,
Sânge a curs şi apă
Când L-a înţepat
Călăul soldat.
El, far-de păcat,
S-a lăsat purtat
Pe-un drum înspinat,
Unde şi-a vărsat
Sângele-I curat.
Ingere cuminte,
Dă-mi trezvia-n minte
Şi cu luare-aminte
Să merg înainte.
Că, dacă rostesc
Oriunde păşesc
Rugăciunea scurtă,
Vrăjmaşul se mută
Din mintea-mi măruntă,
Că n-au loc să stea
Doi stăpâni în ea.
Doamne, doresc că de-acum,
Al Tău să rămân!
Să-Ţi slujesc oriunde
Prin fapte, cuvinte,
Prin lucrul curat
Cum M-ai învăţat.
Şi Te rog fierbinte
Să-mi pătrunzi în minte,
În inimă, în cuget,
În ochi şi-n urechi
Să Te am întreg.
Doamne, vreau mereu
Cu buze curate
Să-Ţi înalţ cantate
Laudele toate.
Să urce-o mireasmă
Că tămâia coaptă
Sus la Tronul Tău,
Doamne, Domn al meu!
Amin! Amin! Amin!
Înger de lumină!
Lupta pentru mine
Şi fă rugăciune
La Sfânta Treime
Să-mi spele păcatul
Să fiu eu, dar altul!!
Amin!
Insomnie
Am noapte grea, cu insomnie,
Nu pot, deşi încerc să dorm,
Căci gânduri de tot felu-n minte
Mi-au pus priveghi în loc de somn.
Mă poartă în locuri neumblate,
Văd uşi, ferestre mari şi mici,
Văd drumuri mai întortocheate
Şi mă-nspaimant! Nu vreau pe-aici!
Mă duce gândul către mama
Şi-ncerc să aflu un răspuns,
Pe unde-i sufletul ei, Doamne!
Nu ştiu..dar sper că este Sus.
Şi zbor cu gândul mai departe
Şi-i văd pe toţi cei dragi ai mei,
Vrând parcă, să mă dojenească
Că n-am grijit destul de ei.
Şi-apoi mă duce gandu-n lume,
Pe unde am trecut cândva,
Când dulcele păcat anume
Îmi înrobise viaţa mea.
Şi-ncerc s-adorm, dar nu mă lasa
Vicleanul gând care m-ar vrea
Din nou pornită spre păcate
Oprindu-mi pocăinţa mea.
Treci înapoia mea satana!!
Rostesc rapid şi răspicat!
Nu-ţi bag ispitele în seamă,
Fac voia CELUI ÎNVIAT!!
O, Doamne, sfinte Doamne!
Fi-ne păstor de vrei,
Căci fără Tine, Doamne,
Ajungem lupi,nu oi!
Doamne, Milostiv fii mie păcătosului!
Doamne şi Stăpân a toate!
Milostiv Fii!..c-am păcate!
Fii cu mine-n orice ceas
Şi îndrumă-mi orice pas.
Pân-acum nu Te-am chemat
Şi-n prăpastie am stat,
Că nesăbuinţa mea,
M-a făcut să cad în ea.
Şi acolo am zăcut
Încă de la început,
Dar cugetul mă certa
Cu povata a mă-ndrepta.
Dintr-odată Te-am strigat!
Doamne!! De Exişti cu-adevărat,
Spune-mi ce să fac acum
Că s-ajung pe drumul bun?!
Şi răspunsul Mi l-ai dat,
Viu, curat şi răspicat!
Leapădă-ţi păcatul greu,
Să fii iar copilul meu.
Căci atât Am plâns cu-amar
Când Vedeam că n-ai habar
Ca şi pentru tine-Am dus
Crucea pe Golgota sus.
Răstignit M-am şi lăsat
Pentru-al lumii-ntregi păcat
Şi de-atunci aştept mereu
Să spui: Viu e Dumnezeu!
Şi acum, că M-ai rugat,
Pe loc din groapă Te-am luat,
Căci fără voinţa ta
Nu-ncercam a te salva.
Primul pas l-ai şi făcut,
M-ai strigat şi Am venit!
Din noroi Te-am ridicat
Şi-ţi Dau sfaturi de urmat!
Pocăieşte-te cu lacrimi!
Fii cu tine mult mai aprig!
Roagă-te la Maica Mea
Şi ea te va îndruma!
Nu va trece ruga ei
De la Fata Mea de vrei
Să-ţi duci crucea-ntreaga-n spate,
Să fii fiu, creştin şi frate.
Pe săraci de-i miluieşti,
Chiar pe Mine mă hrăneşti!
Mă-nprumuti cu fapta ta
Şi răsplata vei avea.
Fii cu mare luare-aminte!
Mergi cu ingeru-nainte,
Ca de la botez Ţi-am dat
Acest protector curat.
Să nu-l izgoneşti cumva
Repetându-ţi fapta rea,
Că el scrie tot ce faci!
Fă doar bine ca să-i placi!
Iar dacă consimţi cumva
În ispită a mai cădea,
Eşti mai rău că la-nceput
Şi uşor poţi fi pierdut.
Ai grijă!!..nu te lăsa!
De cazi iar..te poţi salva
Prin duhovnic la spovada
Cu căinţa ta întreagă.
Toată viaţa e o luptă,
Dar cu rugăciune multă
Te menţii la suprafaţă
Ascultând şi luând povata.
Ascultarea e din cer
Şi te duce către el,
Când sufletul ţi-l predai
Doar Celui de unde-l ai.
Roagă-te cum se cuvine
La sfinţii iubiţi de Mine,
La Puterile Cereşti,
Că, în rai să vieţuieşti!
Atent fii la Liturghie!!
Am tot Cerul lângă Mine,
În frunte cu Maica Mea
Care-n rugi Mă va chema
Să-mi apăr creştinii Mei
Ce lupta să ia cu ei
Crucea dusă pe pământ
Pentru sfântul legământ.
În altar, preoţii sunt
Mânaţi toţi de Duhul Sfânt!
Şi de vrei, Viu Mă primeşti
Când prin ei te-Mpartasesti.
Dar, cu frică şi credinţa!
Spre folos, nu suferinţă!
Să Ajung în trupul tău,
Să ard tot ce este rău!
Că Sunt foc curăţitor
Pentru osârduitor,
Însă omul ne-ngrijit
Cu-acest foc e osândit.
Dar tu, cred c-ai luat aminte!
Grija ai de-acum-nainte,
Să te-ndrepti spre biruinţa
Doar cu dreapta socotinţa.
Roagă-te oricând şi-oriunde,
Când munceşti, fruntea s-asude,
Iar din ce câştigi să dai
Cât de puţin pentru Rai
Să îţi stângi comori acolo,
Să ai când ajungi dincolo
Şi PreaSfânta îţi va da
Oricând ocrotirea să.
Sfintele porunci să-ţi fie
Legi pentru mărturisire!
Că aşa te curăţeşti
Şi-n credinţă te găseşti.
Iar, pe cei plecaţi din lume
Să îi porţi în rugăciune
Şi mila lui Dumnezeu
Îi va mângâia mereu.
Cam atât.. pentru acum,
Schimbă-te şi fii mai bun!
SUNT cu tine de voieşti
Să lupţi să te mântuieşti.
Doamne-Ţi mulţumesc fierbinte
Pentru sfaturile sfinte,
Tine-ma-n Iubirea Ta,
Să fac doar ce Ţi-ar plăcea!
Iar păcatul mic sau greu,
Scoate-l din sufletul meu,
Să am ‘haina’ mai uşoară
Scăpând de multă povară.
Şi..În, Pentru şi cu Tine,
Să-mi parcurg viaţa cu bine,
Cu rabdare-n suferinţă
Şi tărie în credinţă!
Şi…mai am o rugăciune,
Doamne, pentru-aceasta lume!
Să ne-nteleptesti pe toţi,
Să fim vii, nu oameni morţi! Amin!
Morala: Omul e neputincios
Când nu-L cheamă pe Hristos,
Nimic bun nu face el
Fără ajutor din Cer!
Hristos a înviat!
Hristos a înviat din morţi!
Se bucura zidirea!
Să-I împlinim porunca toţi,
Că El e mântuirea!
A înviat Hristos din morţi!
Şi-I PreaMărim Iubirea!
O, Doamne! Fă-i şi pe necredincioşi
Să-şi capete simţirea!
Hristos a înviat din morţi!
Ce zi va fi mai Sfântă,
Când adunaţi creştini şi preoţi
Şi Ceru-ntreg Îl cânta?!
Hristos din morţi a înviat!
Imensă fericire!!
Pe drepţi, acum, din iad I-a luat
Şi toţi dăm mulţumire!
Adevărat A înviat!!
Strigam cu-nsufletire!
Hristos E Viu şi E cu noi,
Formând biserica-lacas,
Biserica cea vie!
Să fim cu sufletu-ncarcati
De dragoste, nu ura!
Să ne iertăm unii pe alţii,
S-avem inimă bună!
Apoi, să ne înveselim
Cu mese îmbelşugate,
Că, Dumnezeu cu Darul Lui,
S-a îngrijit de toate!
Slavă Ţie, Mântuitorul nostru, Slavă Ţie!
Povata Domnului
( un fel de dialog)
Cum trăieşti pe-acest pământ,
Eşti un credincios fierbinte?
Doamne,eu sunt slab, încă robit,
Patima pe loc mă ţine.
Dar vreun lucru bun facut-ai
În această viaţă scurtă?
Nimic Doamne, dar de-acum
Lupt să strâng comoara scumpă.
Şi cum vrei să te descurci
Cu aşa credinţa stinsă?
Doamne, Tu mi-ai dat un înger bun!
El mă-ndruma-n cele sfinte!
Da!..dar dacă tu nu-l rogi
Nu mai sta pe lângă tine
Şi rămâi singur, stingher,
Depărtându-te de Mine.
Fii deci cu luare-aminte!
Fă totul cum se cuvine!
Varsă lacrimi de iertare
Şi-ţi voi da Eu mântuire!
Iată! Sunt la uşă, bat!
Inima deschide-o Mie
Că-ţi voi da însemn şi sfat
Cum să-ţi duci crucea, creştine!
Doamne miluieşte! Amin!
Urcuşul rugăciunii
Rugăciune, rugăciune,
Strânge-mi lacrimi şi suspine
Şi urcă-le pentru mine
În cer la Sfânta Treime!
Să primească Dumnezeu
Cererea că-mi pare rău
De păcatul săvârşit
Încă de când m-am născut.
Dar, când sări din treapta- treaptă
Pe scara abrupt de dreapta,
Să arăţi neclătinata
Pocăinţa mea curată.
Ca prin tine rugăciune
Am trimis daruri din lume,
Lumânări, tămâie coaptă,
Sfatul bun, lucrarea dreaptă
Şi doresc pân-la final
De la Domnul Duh şi Har!
Şi-n lumina necreată
Să-I simt dragostea întreagă!
Rugăciune, rugăciune,
Eşti mâna cereasca-n lume
Şi oricine te rosteşte
La Hristos nădăjduieşte!
Sfântă (scumpă) este rugăciunea
Oricând şi la toată vremea!
Când din suflet e rostită
De Dumnezeu e primită
..Şi curând şi împlinită! Amin!
Prin căinţa şi oftat
Vreau s-ajung la Împărat!
Doamne, au ajuns oare la Tine
Rugile slabe dar pline
De suspine şi oftat
Pentru greul meu păcat?!
Ingere, mi-ai strâns de jos
Lucrul cel mai de folos
Lacrimile de iertare
Scumpele mărgăritare,
Ce le vărs la Liturghii
Când Hristos cu Maica Lui
Se pogoară pe pământ
Să-şi jertfească Trupul Sfânt?!
..Şi în Slava Lui cea Mare
De vrem, da la fiecare
Hrana Unică şi Vie
Pe pământ şi-n veşnicie?!
Eu, mă-ndrept spre Dumnezeu
Înger! Cu sprijinul tău!
Să-mi prezinţi căinţa toată
Ca un avocat de marcă.
Că mi-am adunat voinţă
De a-mi întări credinţa!
Dar cum singură nu pot,
Fii cu mine-n orice loc!
Înger drag! Înger cuminte!
Adu-mi Darurile Sfinte!
Că vreau să mă-Mpartasesc
Cu Hristos să mă unesc!
Şi eşti de mare folos
Pentru mine-un păcătos,
Acum!..iar când voi muri
Să-mi urci sufletul la vii!
(Sub aripa să mă ţii!)
Amin!
Fecioara Maică nenuntită
Eşti în iubire înveşnicită!
Prea Sfânta Maică nenuntită
Ce l-ai născut pe Dumnezeu,
Fecioara-ai fost şi vei rămâne
Cu sufletul şi trupul tău.
Fecioară eşti în veşnicie
Şi Maica noastră a tuturor,
Când Gavriil ţi-a dat de ştire,
De vrei, Hristos e Fiul tău!
Şi-atunci în pântecul curat
Ai consimţit să-L iei,
El, om şi Domn adevărat,
Să urcăm iar în Rai.
Dar, în acelas timp, tot EL,
Ne-a lăsat libertatea
Şi nu forţează cu nimic
De vrem, sau nu dreptatea.
Căci, sus în Rai, urcăm prin jertfa
Şi dragoste curată,
Iar de lipseşte bunătatea,
Credinţa este moartă.
O, Sfânta şi Curata Maică,
Eşti prima după Dumnezeu,
Ai întrecut pe Sfinţi şi Îngeri
Şi stai chiar lângă Tronul Său.
La adormirea ta, cu trupul
Te-ai ridicat la loc înalt,
În Cer, de unde vezi pământul
Că e-ncarcat de greu păcat
Oameni destui în toată lumea
Se risipesc în drumul lor,
Stau distanţaţi de rugăciune
Şi nu-L primesc pe Fiul tău.
Şi lacrimi, chiar de mir şi sânge,
Curg în Icoane ochii tăi,
Ca noi să ne venim în fire
Şi să luptăm! Să fim eroi!
PreaSfântă Maică nenuntită
Ce L-ai născut pe Dumnezeu,
Eşti în Iubire-nvesnicită
Iubind pe toţi din neamul tău.
Eşti singura nădejde-a noastră
De ridicare din păcat,
Însă de nu ne primim crucea,
Raiul ‘din mână’ l-am scăpat.
(Raiul pe iad din nou l-am dat.)
Miluieşte-ne Maica Domnului! Amin!
Îngerul pazitor - umbra de lângă mine
Înger, îngeraşul meu,
Să-mi fii umbra mea mereu,
Pe oriunde aş umbla
Să-mi fii călăuza mea.
Să-mi arăţi cărarea bună
Ţinându-mă chiar de mână,
Că singura fără tine
Nu găsesc nici o ieşire
Şi nu vreau să rătăcesc,
Ci vreau să mă mântuiesc.
Aşadar fă-mi umbra tu
Să mă pot ghida pe drum,
Şi când la raport mă cheamă
Să mă scapi de orice teamă.
Păzitorule, Sfânt Înger,
Fii vrăjmaşilor mei fulger!
Nu îngădui cuiva
Să mă poată ataca.
Eu doresc o rugăciune
Să-ţi aduc ca mulţumire,
Că Sfânt păzitor îmi eşti!
Înger drag, te preţuiesc!
Amin!
,,Psalmul 6,,
Doamne!...nu mânie, nu urgie,
Nici certare să îmi dai,
Ci cu-a Ta milostivire
În credinţa să mă Ai,
Că neputincios sunt, Doamne
Vindecă-mi oasele toate,
Iar sufletu-mi tulburat
Din ispite Tu mi-l scoate.
Întoarce-te, Dumnezeu,
Mila păcii şi-a dreptăţii,
Izvor sufletului meu
Apa vie-a libertăţii.
Ca să gust din Harul Tău,
Că dorinţa mea e mare,
Dar păcatul meu cel greu
Împresoară şi mai tare
Amărât sufletul meu.
Azi rugându-te pe Tine
Cu căinţa vin acum
Ca în iad se ştie bine..
Pocăiţii nu ajung.
Ostenit-am în suspinuri,
Iar, în aşternutul meu,
Vărs lacrimi, că vreau cu Tine
Să-mi duc crucea, drumul greu.
Tulburat de supărare
Îmi simt ochiu-mbatranit
Şi încă îmi ţine calea
Vrăjmaşul împotrivit;
Plecaţi toţi de lângă mine
Rele duhuri, şi “puteri”
Că Mi-a auzit strigarea
Glasul plângerii dureri,
Auzit-a Domnul bine
Cererea şi ruga mea
Şi acum din nou mă cheamă,
Fugiţi toţi din calea Sa!
Depatati-vă din poarta
Toţi vrăjmaşii de acum,
Inima-mi din piept tresalta…
Că-I a Domnului Stăpân!
< Psalmul 3 >
Doamne! Cât s-au înmulţit cei răi,
Mulţi se scoală asupra mea,
Mulţi zic sufletului meu
Domnul nu te va ierta.
Dar Tu ,Doamne, eşti al meu,
Sprijinul şi Slava mea,
Cel ce salţi capul meu greu
Oferindu-mi mântuirea.
Cu glas tare am strigat
Şi din muntele cel sfânt,
Doamne, ruga mi-ai luat
Chiar de-aici de pe pământ.
Şi culcat am adormit,
Apoi m-am sculat din somn,
Când Tu, Doamne, mi-ai şoptit
Eşti creat de Mine, om!
Teama nu voi mai avea
De popoarele din jur
Ce mă vor împresura,
Că dinţii lor Ai străpuns.
Şcoală, Doamne, mă păzeşte,
Dumnezeul meu cel bun,
Şi în veci mă mântuieşte,
De veajmas scapa-ma-acum!
Că a Ta e mântuirea!
Şi întregului popor
Vei da binecuvântarea
El urmându-Te cu dor.
< Psalmul 12 >
Până când Stăpâne Doamne
Vei uita de mine?!
Până când nici Faţă Ta
N-am s-o văd prea bine?!
Până când voi pune gânduri
În sufletul meu,
Până când inima-n piept
Va durea mereu?!
Până când se-nalţa iute
Împotriva mea,
Vrăjmaşul ce vrea să-nghita
Tot din calea sa.
Caută, auzi-mi Doamne,
Dumnezeul meu!
Luminează-mi ochii minţii
Să n-adorm prea greu,
Să nu mă cufund în moarte,
Iar acel vrăjmaş
Să se bucure de mine
Ca un fur pizmaş.
Că, doar sunt creat de Tine,
Dumnezeul meu!
Să nu-ngadui că acesta
Să mă ia al său.
Spune-mi Doamne, unde eşti?!
Mila Ta doresc!
Scoală-mă din nepăsare
Să mă mântuiesc!
Voi cânta în toată viaţa
Domnului cel Bun,
C-am întors faţa spre El
Şi-l am iar Stăpân! Amin!
< Psalmul 1 >
Fericit bărbatul care
Niciodată nu a mers
Cu necredinciosu-n cale,
Nici sfatul nu i-a cules.
Fericit bărbatul aspru,
Ca pe scaun nu a stat
Cu vreun hulitor vreodată,
Nici cu păcătoşi la sfat.
Ci în legea Domnului,
Ziua, noaptea şi oricând,
A păstrat voinţa lui,
El în lege rămânând.
Şi va fi lângă izvoare
Ca un pom bun răsădit
Şi care cu rod şi fruct,
La vreme va fi găsit.
Şi nici frunza lui vreodată
Căzută n-o va găsi,
Ci, dincontra pomul vieţii
Coroana îşi va privi.
Dar necredincioşii sunt
Precum praful spulberat!
Că nu cred…şi necrezând
Nu-L slujesc pe Împărat.
Domnul, unic Dumnezeul
Ştie şi cunoaşte tot,
Fiindcă este Creatorul!
Şi-n Rai urca cei ce pot.
Deci concluzia finală..
Drepţii vor primi în dar
Din iubire, o răsplată,
Iar necredincioşii toţi
Vor pieri la judecată.
< Psalmul 136 >
La râurile Babilon
Tanguinde-ne am plâns,
Amintirea de Sion
Lovit de ‘ei’ foarte crunt.
În sălcii am atârnat,
În mijlocul celor răi,
Harpele, dar n-am cântat..
Deşi ne-au cerut-o ei.
Ne-au cerut să le cântăm
Cântarea Sionului,
Chiar de ne-a robit pe noi
Fiica Babilonului.
Dar, cantarea Domnului
În pământ străin şi gol,
Nu vom da-o raului
Ci vom ţine-o pentru noi.
Căci Ierusalimu-intai
Ne-a dat bucuriile
Şi limba se va zdrobi
Pierzând amintirile.
Doamne, fiii lui Edom
Prinşi cu rătăcirile
Stricau pân-la temelii
Zidu-Ierusalimului.
Fericit va fi acela
Care va lovi din plin
“Pruncii” care vor să iasă
Din păcate mii şi mii.
Maica Domnului -mijlocitoarea noastră
Împacă-mă cu Domnul
PreaSfânta Maica mea,
Că eu sunt păcătoasă
Că L-am hulit cândva.
Am fost atât de crudă
Şi-n răutatea mea
I-am apăsat piroane
Pe Crucea cea mai grea.
Nici nu băgăm de seamă
Ca lacrimile Lui
Plângeau pe cei creaţi
Dar răzvrătiţi apoi.
Te rog, PreaSfânta Maică
Să mijloceşti cumva…
Că tu eşti Maică Lui,
Dar eşti şi Maica mea! Amin!
Sfinţilor ce staţi aevea
Chiar în preajma Tronului,
Mila câştigăm prin voi
Şi prin Maica Domnului.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Măicuţă Domnului te rog
Să-mi dai curaj, Crucea să-mi duc,
Ca-n ajutor prima te am
În orice colţ de pe pământ.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ajută-i pe prieteni,
Iubeşte pe vrăjmaşi
Şi astfel frate dragă,
Eşti lui Hristos urmaş.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Veniţi îngeri şi la mine
Să-mi atingeţi inima
Şi-L rugaţi pe Domnul Milei,
Să fie Stăpân în ea! Amin!
Alege să trăieşti curat
În lumea asta păcătoasă
Şi orice mic sau greu păcat
Să-l sfărmi la scaun de spovada.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Iubeşte sufleteşte,
Şi Domnul te-nsoteste,
Iar la firească moarte,
Te spala de păcate!
~~~~~~~~~~~~~~~~
Rob dreptăţii vreau să fiu
În tot restul vieţii,
C-am ales să fug de rău
Şi de iadul morţii.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
Doamne, miluieşte
şi ne mântuieşte pe toţi! Amin!
Gândind la moarte
Doamne, cu ochii-nlacrimati,
Cu gândul dus departe,
Cu suflet întristat
Şi mintea către moarte,
Întorc câte o foaie
A Cărţii scrise-n minte
Şi mă întreb în sine,
Cum să fiu că-nainte?!
Oare mi-ajunge timpul
Din firul vieţii mele,
Să mai repar ceva
Ştergând faptele rele?!
Eu vreau, dar e cam greu
Să lupt în contra timp,
Iar osteneala-i grea
Şi drumul este strâmt.
Dar, mă ridic de-odată
Căci gândul la mormânt
Mă sperie un pic
Şi vreau să-mi schimb trecutul
Cu-o fată mai curată.
O, suflete, ai timp!
Încearcă fără teamă!
Eşti în păcat căzut,
Şcoală cu pocăinţă
Şi du-te la spovada.
Acolo vei găsi
Balsamul căutat,
Şi poate în curând
Poţi fi reabilitat.
Căci, cum te prinde moartea
Aşa eşti judecat,
Şi de te-ndrepti, o, suflet,
De iad poţi fi scăpat!
Praznicul Schimbarea la faţă
Astăzi, dintre Sfinţi de seamă,
Trei apostoli devotaţi,
Au mers cu Domnul pe munte,
Pe Tabor, vârful înalt.
Acolo, Iisus Hristos,
Domn şi om adevărat,
Şi-a schimbat Faţă-n lumina
Să se facă arătat.
Şi în stânga lângă El,
Din vechime rechemat,
E, Moise cu tabla sfântă
Unde legea şi-a notat.
Iar în dreapta, sta Ilie,
Sfântul prooroc chemat,
Care viaţa până acum
Încă nu i s-a luat.
Petru, Iacob şi Ioan,
Sus, acolo, au simţit
Cum lumina necreată
La pământ i-a ţintuit.
Şi, cuprinşi de bucurie
Când Duhul i-a luminat,
Petru revenind în sine
A zis, Doamne,
Noi aici chiar trei colibe
Bine-ar fi de ridicat.
Ţie una, lui Ilie
Şi lui Moise o colibă,
Şi cu pace împreună
Să petrecem în lumină.
Însă nu sfârşise bine
Frazele ce le-a rostit,
Că Mântuitorul nostru
Din ‘visare’ i-a trezit.
Din acea stare de veghe,
Căci aievea se-ntâmplă,
Însă pentru ei, că oameni,
Minunea un ‘vis’ era.
Astăzi, praznicul cel mare
Ne cheamă uniţi să fim,
În Biserică, la slujbă
Epifaniei, Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu