SA NU UITAM ... Sa ne cinstim parintii ! O vorba inteleapta spune ca cine nu are batrani sa-si cumpere! "Au avut grija de mine la inceput, acum este randul meu"...

Asa cum parintii nostri ne-au crescut si ne-au sprijinit in primii ani ai vietii, dar si mai tarziu, asa ar trebui sa procedam si noi, la randul nostru, in momentul in care ei ajung neputinciosi. 

Oricat ar fi de greu si de obositor, a avea grija de un batran nu este mai dificil decat a avea grija de un copilas. Atunci de ce privim diferit cele doua cazuri?Tot mai multi batrani sunt lasati de propria familie in voia sortii.

Atatia batrani ajung pe strazi, abandonati in azile, sau isi petrec ultimele zile prin spitale, fara sa realizam ca, oricat ar fi de in varsta sunt oameni,iar acesti oameni sa nu uitam ca sunt PARINTII NOSTRI ...

"Cand patimirile de pe Cruce sfasiau sufletul si trupul Mantuitorului,cand El atarna atat de greu in piroane cu madularele strapunse,intre viata si moarte ,iar pe El intreaga lume atarna deasupra pierzarii asteptand mantuirea,nici chinurile intregului iad,nici grija pentru intreaga lume ,pentru toate vremurile si pentru vesnicie nu au inabusit in El simtamintele legiuitei indatoriri fata de Maica Sa.Aceasta indatorire a carei implinire inceta pentru El odata cu viata pamanteasca a dat-o atunci pe mai departe lui Ioan a carui feciorie si dragoste faceau din el un vrednic slujitor al Fecioarei Maici- iar astfel si in aceasta parte a Legii ca si in toate celelalte ne-a aratat noua desavarsirea care sta ca cinstirea fata de parinti si grija pentru ei sa se intinda asupra tututror imprejurimilor vietii,pana la mormant si dincolo de mormant".
(Sfantul Filaret al Moscovei)